În septembrie 1909, celebrul pilot francez Louis Blériot, aflat în plină glorie după traversarea Canalului Mânecii, a primit o invitație din partea Automobil Clubului Regal Român (prin intermediul prințului George Valentin Bibescu) de a vizita România și de a susține o demonstrație de zbor la București. Invitația a fost acceptată. Martha, soția lui George Valentin Bibescu, afirmă în jurnalul său că, Blériot, recunoscător acestuia de a-l fi susținut în primele încercări, îi promisese că, în caz de succes, va începe în România turneul de demonstrații. Din motive tehnice, Louis Blériot a urmat un circuit al demonstrațiilor ce a inclus mai întâi Budapesta apoi Viena. În București a sosit pe 13 octombrie 1909.

La Gara de Nord a fost întâmpinat de un public numeros „domni și doamne din înalta societate bucureșteană, ofițeri, studenți și elevi de liceu...". La sosirea trenului în gară mulțimea a izbucnit în urale: Vive Blériot! Vive la France!

Pilotul francez și soția sa au fost întâmpinați de George și Martha Bibescu. Avionul de tip Blériot XI, adus în lăzi cu același tren, a fost expus în garajul Prager pentru a putea fi văzut de miile de curioși din București și din provincie.

În seara aceleiași zile, în sala Ateneului Român, în prezența prințului moștenitor Ferdinand, principesei Maria și prințului Carol, patronii primului miting de aviație din România, Louis Blériot a făcut o prezentare a experiențelor sale, oferind detalii de construcție ale ultimului său aparat de zbor.

În cuvântul său, Blériot a mulțumit prințului Bibescu pentru ajutorul dat în perioada de pregătiri în vederea traversării Canalului Mânecii. Nu a specificat însă, în ce a constat acest ajutor, de ce natură a fost el. Mitingul a fost stabilit să aibă loc pe hipodromul de la Băneasa, în ziua de 15 octombrie. Ziarele semnalau prețul exorbitant al biletelor. Cu toate acestea hotelurile erau pline de publicul din provincie sosit în capitală cu mari sacrificii, pe străzi se observa o animație de nedescris și în localurile unde se făcea vânzarea biletelor, se dădea o adevărată luptă....

Cu trei, patru ore înaintea orei fixate pentru demonstrație, regimente întregi de oameni s-au îndreptat spre hipodromul de la Băneasa. Poliția și armata aduse acolo pentru ordine și pază erau insuficiente pentru a-și putea îndeplini misiunea. Era un delir care se pierdea la orizont, vedeai agitându-se în aer pălării, batiste și bastoane: Vive Blériot! Vive la France! În lipsa lui Blériot, aflat încă la banchetul dat în onoarea sa de către corpul inginerilor români, absolvenți ai Școlii Centrale din Paris, mecanicul acestuia a făcut o pornire a motorului. S-a petrecut atunci un lucru neprevăzut: motorul a început să trepideze, s-a desprins din batiu, producând ruperea elicei. Sosit de urgență la fața locului, Blériot a răspuns curiozității ziariștilor. El nu a exclus ipoteza unui sabotaj: „Vă puteți explica această nenorocire? Aș putea să spun că nu. Am examinat motorul pe care îl știam în perfectă stare și văd că accidentul nu a lăsat nici o urmă... fie că un corp străin se introduse în motor și a produs deplasarea." Să fi fost „opera" serviciilor de spionaj germane sau austro-ungare?! O tentativă nereușită de a compromite spectacolul și prin aceasta, efectul, în plan diplomatic al vizitei lui Blériot în România?!

Pe moment, totul părea compromis. Manifestările de simpatie față de pilotul francez, față de Franța se atenuau în mod vizibil. Blériot, ajutat de prințul Bibescu și de ministrul Franței la București, Camille Blondel, a luat măsuri pentru a i se aduce din țară un alt motor cu o nouă elice. Din motive necunoscute, majoritatea informațiilor apărute în străinătate cu privire la vizita lui Blériot în România se opresc aici. Continuarea se află în presa din epocă și arhivele din România.

Spectacolul a fost replanificat pentru ziua de 19 octombrie. Blériot așteptând sosirea motorului la reședința de la Posada a familiei Bibescu. În ziua de 18 octombrie, au sosit la hipodrom, prințul moștenitor Ferdinand însoțit de ceilalți membrii ai curții regale. Separat și-a făcut apariția regina. Deși își anunțase prezența, regele Carol I al României nu a venit. Era totuși un Hohenzollern. Absența regelui Carol I a fost motivată de starea nefavorabilă a timpului.

În acea zi, Blériot s-a întrecut pe sine. Presa vremii din București consemnează executarea a trei zboruri succesive. Cineaști români și francezi (Hugues d'Eywo) au imortalizat pe celuloid aceste zboruri. La sfârșitul demonstrației, publicul din apropiere l-a ridicat pe sus pe celebrul aviator și cu triumf l-a dus până la tribuna regală, unde principii moștenitori au ținut să felicite din nou pe celebrul aviator.

Regele Carol I a semnat decretul regal prin care Louis Blériot devenea Comandor al Ordinului „Coroana României". Prima sală de cinematograf din România a primit numele aviatorului francez. Blériot a părăsit România în ziua de 20 octombrie 1909. La plecare, Bibescu l-a asigurat că succesul său va fi urmat de comenzi de avioane din partea guvernului român. Lucrurile nu au stat așa.

La mitingul din Turcia, Blériot s-a accidentat iar aeroplanul lui a fost avariat. Aflând vestea, prințul George Valentin Bibescu a plecat la Paris să-și vadă prietenul. L-a găsit într-o stare a sănătății mult ameliorată. În decembrie 1909, Bibescu a început zborul la școala lui Blériot, iar în ianuarie, anul următor, a primit brevetul de pilot cu numărul 20 (primele 10 brevete au fost atribuite fără examen).

Reîntors în țară, prințul Bibescu a avut surpriza să constate că euforia zborului lui Blériot trecuse, fiind înlocuită de cea a zborului lui Aurel Vlaicu, constructor de avioane și pilot român. Mai mult, un avocat, pe numele său Mihail Cerchez, a înființat la Chitila (lângă București) o școală de pilotaj dotată cu un atelier în care se fabricau în licență aeroplane tip Farman (model 1909, ulterior, model 1912).

Cum tendința guvernului român era de a sprijini inițiativa autohtonă în domeniul aeronauticii, prințul Bibescu a înființat propria școală de pilotaj și a înzestrat-o cu aeroplane Blériot, cumpărate din banii săi. În decurs de câțiva ani, ajutat și de șansă (prăbușirea unui avion Farman construit la școala lui Cerchez), Bibescu a devenit stăpân pe situație putând să dirijeze comenzile de avioane ale armatei către fabrica lui Blériot. Astfel, Aeronautica militară română a participat la cel de-al doilea război balcanic cu aeroplane, în majoritatea lor, de tip Blériot.

În decembrie 1914, președintele Consiliului de Miniștri, Ionel I.C.Brătianu îl însărcinează pe colonelul Vasile Rudeanu să negocieze în Italia și Franța comenzi de tehnică militară. Brătianu îi comunică faptul că va fi însoțit de Valentin Bibescu, din motive de politică internă.

În Franța, George Valentin Bibescu, trece pe nota de comenzi de avioane firma Blériot. La 28 martie 1915, se încheie convenția între Guvernul Român și Guvernul Francez pentru furnituri de materiale și muniții. În convenție, alături de avioane Maurice Farman, Voisin și Coudron era prevăzută cumpărarea a 8 aparate Blériot cu prețul de 2500 franci bucata.

Mai târziu Bibescu a obținut sporirea numărului de avioane Blériot la 13 din care 6 cu motor Gnome, 4 cu motor Anzani și 3 de școală cu motor Anzani de 40 HP. Încă o dată prințul Bibescu își făcuse datoria față de prietenul său Blériot.

Avioanele au fost expediate în România în iunie 1915 cu vasele Mossul și București. Niciunul din cele 13 Blériot nu a intrat în război.

De altfel, colonelul Rudeanu sesizând tendința lui Bibescu de a favoriza firma Blériot a cerut și a obținut înlocuirea lui din comisie cu aviatorii Protopopescu și Popovici. A înaintat apoi, un raport lui Brătianu prin care făcea o analiză pertinentă a avioanelor de luptă folosite de francezi în război. Nici un cuvânt despre avioanele Blériot.

Bibescu s-a reîntors în țară primind misiunea de a ajuta la incendierea sondelor și instalațiilor din zona petroliferă Ploiești.

După război, datorită soției sale, Martha, prințul G. Valentin Bibescu trece printr-o criză de relații. Familia Bibescu este izolată.

În perioada interbelică, pentru înființarea unei fabrici de avioane în România, guvernul a apelat la capitalul francez, care, în ordinea importanței avea să se plaseze în industria metalurgică din România, pe locul al doilea, după capitalul englez.

În urma tratativelor duse în Franța cu firmele Lorraine-Dietrich și Blériot (Spad), la 6 august 1925 s-a autorizat semnarea de către miniștrii industriei și comerțului și cel al războiului (...) convenția cu principalii fondatori ai societății Industria Aeronautică Română SA (IAR). Capitalul societății Blériot a fost de 15.000.000 (12.5%) lei. Uzina a fost construită la Brașov, în vechiul burg transilvănean.

La 1 noiembrie 1925, ministerul de Război român a încheiat primul contract cu IAR. Până la finalizarea construcțiilor și instalațiilor în țară se stipula ca Blériot să furnizeze 100 de avioane de vânătoare SPAD-61 și 200 de motoare. Valoarea totală a contractului a fost de 35.477.830 franci francezi din care, un procent de 7% revenea firmelor din Franța. Aceste dividente de 7% din valoarea contractului au dat naștere la ample dispute între statul român reprezentat prin ministerul de război și firmele franceze, dispute amplificate de întârzierea livrării avioanelor SPAD-61, de slabele performanțe ale acestor aparate (construite din lemn) ca avioane de vânătoare.

În luna octombrie 1927, a avut loc inaugurarea oficială a uzinelor IAR Brașov. Din partea uzinelor Blériot au participat la festivități Louis Blériot și Micaise. În programul vizitei din România, Blériot a solicitat o întrevedere cu generalul Rudeanu, inspector al Aeronauticii. Este posibil ca la această întrevedere, Blériot să fi discutat cu generalul Rudeanu retragerea sa din afacerea IAR și transferul capitalului său către firma Potez.

Participarea lui Blériot la constituirea societății IAR Brașov a fost ultima acțiune de anvergură a celebrului pilot francez în Aeronautica română.

El avea să sprijine cu autoritatea sa numirea prințului George Valentin Bibescu în funcția de vicepreședinte al Federației Aeronautice Internaționale (1927), apoi, alegerea acestuia ca președinte al prestigiosului Forum Aeronautic Internațional (1930).

În anul 1931, prințul Bibescu a propus la rândul său, în finalul lucrărilor conferinței FAI ținută la București ca funcția de vicepreședinte să fie rezervată, în viitor, aeronauticii franceze (în persoana pilotului Louis Blériot) propunere aprobată fără rezerve de participanți.

Blériot a mai vizitat România, a legat prietenii cu aviatori români celebri dar cea mai mare considerație a acordat-o în continuare, până la sfârșitul vieții sale (1936) prieteniei cu prințul George Valentin Bibescu.