TACAM R-2 Desen color Teodor Liviu Morosanu

22 iunie 1941. România hotărăște să participe alături de forțele Axei la războiul împotriva Uniunii Sovietice. Divizia Blindată „România Mare", reunind Regimentele 1 și 2 care de luptă, avea în dotare 126 de tancuri „Skoda R-2" - de producție cehoslovacă - și 75 de tancuri „Renault 35" produse în Franța.

Aceste care de luptă, intrate în dotare relativ recent, corespundeau însă standardelor din anii '35-'36, dovedind-u-se practic ineficiente împotriva tancurilor sovietice „KW-1 și T-34". Chiar și pentru germani, primele lupte în care au întâlnit tancurile sovietice „KW-1" au constituit un adevărat șoc.

În ciuda mobilității și cadenței de tragere reduse, „KW-1" avea un blindaj de 90 mm, rezistând cu succes loviturilor tunurilor majorității tancurilor germane.

În aceeași situație se aflau și trupele de tancuri românești, tunurile de 37,2 mm ale tancurilor „Skoda R-2" sau cele de 47 mm ale tancurilor „Renault 35" nefiind destul de puternice pentru a străpunge blindajul tancurilor sovietice la o distanță rezonabilă.

Astfel, până după dezastrul de la Cotul Donului, numărul de tancuri din dotarea armatei române a scăzut dramatic. Aceste pierderi importante au obligat Marele Stat Major român să caute înlocuirea pierderilor materialului anticar, orientându-se firesc spre industria de război germană.

Germania nu era încă în măsură să poată acoperi pe moment și necesarul de tancuri al armatei române, producția noilor tancuri „P-III" și „P-IV" acoperind cu greu pierderile unităților proprii. Numărul blindatelor sovietice capturate și refolosite era destul de mic, iar industria României era prea puțin dezvoltată pentru a permite construcția unor tancuri.

S-a decis transformarea tancurilor „Skoda R-2" rămase operaționale în tunuri antitanc autopropulsate, conversia în 1942 a tancurilor sovietice „T-60" capturate în astfel de arme oferind rezultate satisfăcătoare.

Proiectul a fost încredințat locotenentului colonel Constantin Ghiulai, care cunoștea bine tancul „Skoda R-2" și realizase prototipul „TACAM T-60".

În iulie 1943 colectivul condus de Ghiulai a început să lucreze la conversia tancului „Skoda R-2" în cadrul Atelierelor Leonida & C-ie din București, societate căreia i se încredințase și construcția „TACAM T-60".

Ca piesă de artilerie a fost ales tunul de câmp sovietic de captură de 76.2 mm L/51 model 1936, care era folosit cu succes și ca tun antitanc.

Șasiul tancului nu a cunoscut modificări importante, fiind îndepărtate turela și plafonul cutiei blindate. Blindajul superior al postului mecanicului-conductor a fost transformat prin adăugarea unei plăci metalice suplimentare, menită să susțină afetul tunului. Plafonul cutiei blindate a fost înlocuit cu o construcție metalică din plăci de blindaj de 10-17 mm, recuperate de la blindatele sovietice T-26 și BT-7 capturate. Acest scut, deschis în partea posterioară, proteja eficient echipajul de focul armelor de infanterie inamice. Piesei de artilerie i-a fost montat un scut blindat, pentru a proteja mecanismele tunului și ambrazura acestuia. Aparatele de ochire originale ale tunului au fost înlocuite cu altele de producție românească, model Septilici.

În septembrie 1943 prototipul a fost terminat și supus evaluării. Au fost remarcate fixarea bună a tunului pe șasiu, rezistența afetului, spațiul interior suficient pentru a permite mișcarea cu ușurință a echipajului și pentru depozitarea muniției, buna protecție a echipajului și păstrarea mobilității și calităților tehnice ale tancului de origine. Deficiența majoră a acestui blindat o constituia profilul prea înalt, datorat construcției inițiale a șasiului și piesei de artilerie.

Mareșalul Ion Antonescu a ordonat crearea unei comisii a armatei care să urmărească comportarea prototipului în teren. Testele au fost efectuate în poligonul Suditi, la sfârșitul anului 1943. Comisia a apreciat comportarea bună a prototipului și a decis inițial începerea transformării unui număr de 20 de tancuri „Skoda R-2", comanda urmând să fie extinsă la 40 de exemplare.

La începutul anului 1944 au început să sosească din Germania noile tancuri „P III" și „P IV" și, pe măsură ce acestea intrau în dotare, au fost retrase de pe front un număr de 20 de tancuri „Skoda R-2" și trimise la Atelierele Leonida pentru conversie, sub supravegherea lui Constantin Ghiulai.

În perioada februarie-iunie 1944 cele 20 de blindate, denumite „TACAM R-2" - Tun Anticar Cu Afet Mobil R-2 - au fost realizate, iar în iunie-iulie 1944 un număr de 7 piese au fost trimise în poligonul Dadilov pentru evaluarea calităților de luptă.

În ciuda profilului înalt, s-a constatat comportarea bună a piesei de artilerie. Au fost executate trageri asupra unui tanc T-34 de captură, comisia constatând eficiența tragerilor cu muniție antitanc la distanțe sub 500 m și o grupare foarte bună a tirului până la 3000 m. Muniția folosită a fost de producție românească, model Costinescu.

Pe de altă parte au fost subliniate deficiențe majore ale „TACAM R-2": profilul prea înalt îngreuna mascarea în teren și nu permitea traversarea unor șanțuri adânci; pentru piesa de artilerie s-a constatat manevrarea greoaie, insuficiența aparatelor de ochire și rezultatele slabe ale tragerilor asupra tancurilor aflate la distanțe mai mari de 500 m.

Comisia a renunțat la conversia celorlalte 20 de tancuri din lotul comandat, acestea urmând a fi supuse unui studiu pentru montarea unor tunuri antitanc de tip Reșița cal.75 mm model 1943 sau „Rheinmetall" cal.88 mm, sau transformarea în tancuri aruncătoare de flăcări.

Cele 21 de „TACAM R-2" realizate au suferit unele modificări pentru ameliorarea calităților tehnico-tactice: tunul a fost înlocuit cu altul modernizat de același calibru - model 1941, a fost montată o lunetă panoramică, o stație radio, au fost montate rasteluri suplimentare pentru muniția tunului.

În luna iulie 1944 „TACAM R-2" a fost trimis unităților de blindate, fiind repartizate Regimentului care de luptă, unde au format Compania 5 TACAM R-2, în Batalionul 2 instrucție.

Până la sfârșitul lunii noiembrie 1944 erau operative 6 exemplare, iar la sfârșitul campaniilor din Austria și Moravia a rămas funcțional doar un singur TACAM R-2.

Un exemplar de „TACAM R-2" se afla încă în parcul de blindate al Muzeului Militar Central din București, dar, din păcate, într-o stare de degradare accentuată.

Autorul ține să mulțumească colectivului de muzeografi de la Muzeul Militar Național pentru bunăvoință.

1. TACAM R-2 văzut din spate. Semnul roșu desemnează unitatea din care făcea parte: Compania 63 TACAM din Divizia 1 Blindate, iulie 1944. 2. Tanc Skoda R-2 original al cărui șasiu a fost folosit pentru TACAM R-2. Pentru identificarea de către aviația de recunoaștere a fost vopsită Crucea regelui Mihai. 3. Vedere generală TACAM R-2 - Muzeul Militar Național. 4. Vedere generală TACAM R-2 - Muzeul Militar Național. 5. O mitralieră auxiliară ZB 53, de 7,59 mm a fost montată pe partea stângă, lângă locul conductorului. 6. 18 proiectile antitanc, de 76,2 mm montate în cele două rasteluri de pe pereții laterali. 7. Montarea tunului permitea o elevație de la -5° la +15° și o rotație de 30°. 8. Tunul este de 76,2 mm model 1941, L/42, capturat de la sovietici. Muniția este românească, sistem inginer Ion Costinescu. TACAM R-2 avea în total 21 de proiectile antitanc.