MIG-UL LUI BAZU BUNICUL MIG-ULUI 29

NOIEMBRIE 1941. aeroportul Melitopol. Ucraina. Un avion de vânătoare sovietic MiG-3 aterizează pe acest aerodrom care cu puține zile înainte fusese școală pentru piloții ruși care făceau trecerea pe noile avioane de vânătoare. MiG-3 înlocuia I-urile 16 care dota majoritatea regimentelor de vânătoare sovietice.

Pilotul avea în jur de 35 de ani, era ucrainean la origine și dezertase din escorta unei formațiuni de bombardiere sovietice, în misiune deasupra Crimeiei.

ACTIVITATEA OPERAȚIONALĂ

La 22 iunie 1941 pe cele 66 aerodromuri înainte bombardate intens de aviația germană și aliații ei. multe avioane distruse erau avioane de vânătoare. În prima zi de război sovieticii au pierdut 800 de avioane distruse la sol și 400 în lupte aeriene. Multe au fost MiG-uri 3. Pe multe aerodromuri militare sovietice MiG-urile 3 înlocuiau aparate de zbor învechite. Au luptat pe frontul central cu precădere în regiunea Orel.

Ca vânător, la manevre, era inferior Me-109 E german. Este folosit și ca avion de asalt și ca avion de escortă bombardiere. Evita vânătoarea germană fiindu-i inferior la înălțimile de 3000 m unde se duceau de cele mai multe ori luptele aeriene. Nici măcar piloții ruși nu erau prea încântați de acest avion. Nu era echipat cu stație radio și nici cu aparatură pentru zbor de noapte. Stațiile radio au fost montate ulterior.

Disperați piloții ruși recurgeau la ultima soluție ciocnirea voluntară. Au recurs la această soluție de 600 de ori în timpul războiului, 34 dintre ei chiar de câte 2 ori.

MiG-3 a fost precedat de MIG-1. MIG-5, și mai apoi MiG-7.

După mărturiile unui veteran de război care atunci era mitralior pe un avion de observație IAR-39. aparținând Escadrilei 17 Observație. Flotila 3 Informații. Galați, cel în haine românești a fost pilotat, de însuși Bâzu Cantacuzino.

Adjutantul aviator Ivanov. Iacob relatează că atunci când Bâzu a aterizat cu acest avion: a escamotat trenul de aterizare din greșeală și a pus avionul pe burtă așa cum se vede în fotografie. Conform celor relatate de acest veteran de război, acum în vârstă de 86 de ani. pilotul care a aterizat cu MiG-ul 3. pe terenul de lucru al Escadrilei 19 de Observație. era nerăs, murdar și flămând. El a fost tratat foarte bine de piloții Escadrilei 19 Observație. Ulterior avionul a fost trimis la Brașov, fiind se pare distrus în bombardamentele aviației anglo-americane din aprilie 1944.

În principiu MiG-3 a fost gândit și construit ca aparat de interceptare la mare înălțime unde el avea o mare manevrabilitate. Era un aparat bun pentru apărarea antiaeriană. îi lipsea doar tunul. Din păcate cel mai mare dezavantaj era faptul că a fost folosit neadecvat, la începutul războiului executând misiuni de atac la sol, escortă a bombardierelor de asalt și picaj. Pilotul sovietic G.V. Zimin în cartea „Piloți de vânătoare" scrie despre MiG-ul 3 că...era considerat un avion greu și sever. Expresia aparat sever avea în aviație un sens absolut concret. El cerea deprinderi foarte bune în tehnica pilotării și nu ierta deloc greșelile. Chiar în condiții obișnuite unui pilot mediu îi era greu să strunească un asemenea aparat. Regimentul 42 aviație de vânătoare avea în dotare MiG-ul 3 în timpul luptelor ce se dădeau pe frontul rusesc în regiunea Orel. Unitatea era încadrată cu piloți foarte buni fiind considerată de elită. Din luna august până în octombrie 1941. regimentul a pierdut aproape tot materialul de zbor. Curios este că însuși Stalin dăduse undă verde pentru construirea în serie mare a avionului, deși acesta nu dădea satisfacție.

La 18.08.1941 locotenentul Nicolai Vlasov pilotând un MiG-3, a doborât un Ju-88 german de recunoaștere folosind metoda ciocnirii intenționate. El a reușit să aducă avionul la sol, cu trenul blocat ceea ce denotă că aparatul era destul de solid. MiG-3 (cu indicativul 1-61) a fost construit în număr de 3222 bucăți, iar după alte surse, în număr de 5420. din care 2100 au folosit un nou tip de elice și au avut și instalație de oxigen. Deci MiG-ul 1 din care a derivat MiG-3 a fost construit în serie mică (100 de bucăți sub indicativul 1-200). iar MiG-5 în număr mic. Despre tipul MIG-7 se știe. că era mai înalt și încorpora puține noutăți. Adjutantul Ivanov Iacob își amintește că atunci când Bâzu l-a pilotat avionul se balansa puternic la decolare și aterizare.

Aparatul capturat de Escadrila 19 Observație se pare că a fost în dotarea unui regiment sovietic care făcea trecerea pe acest tip de avion în primăvara anului 1941, chiar la Melitopol.

După MiG-ul 7 a apărut MiG-ul 9 care deja era un avion cu reacție, MiG-ul 15, 17, 19 apoi variantele MiG-ului 21. 23. 27 și mai târziu MiG-ul 29. Echipa de proiectanți a MiG-ului 3, din care făceau parte academicienii de mai târziu Mihail Gurevici și Artem Mikoian, a fost una dintre cele mai longevive echipe ruse de proiectanți de avioane. Au început amândoi în anul 1936 (după unele surse în 1938) cu avionul MiG-1 și au terminat. odată cu retragerea lui Gurevici în 1964 și moartea lui Mikoian în anul 1970. Pe planșetă era MiG-ul 29, dar proiectantul era altul: Rostislav Belyakov, inițialele MiG rămânând aceleași.

MiG-3, date tehnice Tip: vânător monoloc Motor: 1xMikulin AM-35A cu 12 cilindri în V de 1350CP Anvergură: 10,30m Lungime: 8.55m Înălțime: 2,62m Suprafață portantă: 17,6m² Greutate gol: 2595kg Greutate max. la decolare: 3490kg Viteză max. la 7000m: 640km/h Viteză ascensională: 16m/s. Plafon practic: 12000m Raza de acțiune: 1250km

Armament: -o mitralieră Berezin BS de 12,7mm și 2 mitraliere Skas de 7,62mm montate în bot (completate ulterior de 2 mitraliere de 12,7mm montate sub aripi): posibilitatea de a acrosa o încărcătură exterioară de 6 rachete de 8.2cm sau 2 bombe de 100kg.

Domnul Ivanov mi-a povestit că avionul a fost fotografiat după ce Bâzu, a escamotat din greșeală trenul la sol. Se observă după elice că a fost o greșeală de manete, deoarece palele elicei nu sunt deformate prea mult, ci numai întrate puțin în solul umed.

plut.maj. Dinca Benoni

MiG-3 cu însemnele militare românești. Camuflajul este cel sovietic original, maron-verde. Palele elicei au rămas și ele cu vopseaua originală. 2/3 negre și 1/3 albe. Inelul îngust din spatele butucului eliciei era nichelat sau metal natur. De notat că o porțiune importantă de la capătul planurilor, pe extrados, era vopsită în galben (de obicei numai intradosul capetelor de plan era vopsit în galben). Deasupra numărului 2, inscripția E.19; la șarniera banda albastră a tricolorului.

Lt. av., (pe atunci) Constantin Bâzu Cantacuzino, pozând cu noua jucărie". Costum de zbor elegant alb, cască la fel. Mai târziu, tot el avea să piloteze un Mustang american: „Sleepy Ann" (Ana cea somnoroasă...").

Adj. av. Ivanov I. Iacob, 1943. Decorat la: 15 iunie 1942 - Medalia Aeronautică cl. III-a cu spade 6 octombrie 1942 - Virtutea Militară de Război (pe IAR 39) 12 martie 1943 Bărbație și Credință cl. II-a cu spade 11 mai 1943 - Virtutea Aeronautică, cl. Crucea de Aur (pe Ju-52) 26 decembrie 1943 - Crucea de Fier (pe Ju-88)

Personal navigant și de deservire din Escadrila 19 Observație, în noiembrie 1941 la Melitopol, lângă MiG-ul 3

MiG-ul 3 garat lângă un IAR 39 din Escadrila 19 Observație cu un pilot necunoscut.

*După alte surse reiese că evenimentul sa petrecut la 18 martie 1942. Aparatul a fost dus în zbor la Brașov, la 14 iunie 1942. de lt. Bâzu Cantacuzino.N.R.