BLINDAJUL MOBIL Stürmpanzerwagen A7V

13 noiembrie 1916 este data de naștere a primului blindat german Kampfwagen A7V când, ca urmare a primei utilizări a tancurilor de către britanici, ministerul de război german convoacă o comisie tehnică pentru realizarea de vehicule blindate „de teren" (Geländespanzerwagen). Vehicolul urma să cântărească 30 t, să aibă un motor de 80/100 CP și să fie înarmat cu câte un tun în față și în spate și mitraliere pe părțile laterale. Trebuia să atingă 12 km/h pe șosea și 6 km/h pe teren accidentat, cu o sarcină utilă de 4 tone.

Practic, tancul german era o cutie blindată instalată pe un sasiu senilat. Echipajul era de 18 persoane: șeful de tanc și conductorul într-o cazemată centrală (demontabilă în timpul transporturilor pe calea ferată), trăgătorul și servantul tunului din față (un tun de 57/26,3 capturat de la belgieni, trăgând un obuz de 2,7 kg la 700 m cu viteza inițială de 487 m/s), 12 mitraliori (trăgători și încărcători a celor 6 mitraliere Maxim 08 amplasate pe cele două părți laterale și în spate), plus doi mecanici însărcinați cu supravegherea celor două motoare Daimler-Benz de 100 CP amplasate în centrul tancului.

Transmisia era asigurată de un arbore-motor ducând la o cutie de viteză-diferențială Adler și la două grupe de reductoare situate în spate. Inovație în suspensii: fiecare dintre cel 24 de galești putea să oscileze vertical datorită unui arc elicoidal, permițând mersul pe teren accidentat.

Blindajul se compunea din plăci de oțel moale de 30 mm în față și de 20 mm în spate, fixate cu buloane. Pereții laterali aveau 16 mm la ultimele exemplare construite. Ei erau construiți dintr-o singură bucată, spre deosebire de alte modele la care se compuneau din 5 panouri. Calitatea tablei (produse de Krupp) s-a îmbunătățit treptat. S-a căutat să se remedieze defectele de montaj care, la fel ca și fantele de vizare prea mari, lăsau să intre în interior proiectile de calibru mic. Asamblarea finală a lui „Schwerekampfwagen A7V (Bauart Vollmer)", denumirea oficială a tancului, se făcea la uzinele Daimler din Berlin Marienfelde unde se făcea de asemenea și instruirea tehnică a personalului și unde au fost constituite sub ordinele comandanților Hauptleuten Greif, Steinhart și Uihlein, trei companii (Abteilung No. 1, 2 și 3).

Primul A7V de serie a fost livrat la 1 octombrie 1917. Două unități au fost constituite, fiecare având 6 ofițeri, 170 subofițeri și soldați pentru 5 tancuri, și la 27 februarie 1918 s-a făcut o prezentare cu tir real în fața Kaiser-ului. Primul angajament în luptă a avut loc la 21 martie în bătălia de la St. Quentin. A treia unitate a fost constituită în decembrie 1918 iar cele trei unități au fost angajate în luptă la 24 aprilie la Villers-Bretonneux. Din cele 15 tancuri, 13 participă la acțiune provocând un efect moral considerabil. Dar unul dintre tancuri s-a răsturnat și a fost recuperat de o echipă a artileriei speciale franceze, ceea ce a permis să i se cunoască punctele slabe. La 15 iulie 1918, 20 de A7V participă la un atac contra liniilor franceze dar au fost bombardate violent de către artilerie. În sfârșit, câteva zile înainte de Armistițiu, pe 8 octombrie, 11 A7V se ciocnesc cu tancurile Mark V din Batalionul 12 britanic și cu această ocazie au fost utilizate, pentru prima dată, procedeele tactice ale războiului de blindate: tir din coloană, atac pe flancuri etc. După război tancurile A7V rămase au fost livrate Poloniei care le-au folosit contra sovieticilor în cursul bătăliei Varșoviei.

S-a realizat un derivat a lui A7V, înarmat cu două tunuri de 57 mm montate în cazemate laterale și trei mitraliere. Cântărind 40 de tone, avea un blindaj gros de până la 45 mm în zonele mai sensibile. Denumit A7VU, putea să urce pante de 30° și să treacă peste tranșee de 3 m. Comandat în 20 de exemplare în septembrie 1918, a rămas în stadiu de prototip, datorită evoluției evenimentelor. Nu a mai supraviețuit până astăzi, decât o carcasă din puternicul A7V. Este vorba de exemplarul numit „Mephisto" care a fost scos din luptă de către australieni la 4 august 1944 la Vaux și a transportat în Australia, unde este actualmente expus la Muzeul de Război din Canberra. Alte două exemplare au fost conservate un timp la Londra, la Horse Guards Parade („Schnuck") și la Aberdeen („Hagen" care a aparținut de Sturmpanzer Abteilung No. 1).

CARACTERISTICI TEHNICE

DEPLASAMENT: 32 t LUNGIME: 7350 mm LĂȚIME: 3100 mm ÎNĂLȚIME: 3400 mm VITEZĂ MAXIMĂ: 12 km/h RAZĂ ACȚIUNE: 35 km ECHIPAJ: 18 oameni MOTOR: 2 Daimler de 100 CP, cu 900 turații/min. ARMAMENT: 1 tun 5,7 cm; 6 mitraliere Maxim sau Spandau