sultanului Caicul Mehmet IV

CARACTERISTICI TEHNICE

LUNGIME LA LINIA DE PLUTIRE: 33,862 m LUNGIMEA PINTENULUI: 8,248 m LUNGIMEA MAXIMĂ: 42,110 m PESCAJ: 1,120 m LĂȚIMEA LA LINIA DE PLUTIRE: 4,560 m DEPLASAMENT AL CARENEI: 73 t DEPLASAMENT MAXIM: 140 t ECHIPAJ: 144 marinari

Puține sunt navele care s-au păstrat din Evul Mediu, deși literatura abundă în descrieri de lupte navale sau nave celebre. În Europa s-au păstrat una dintre galerele ce au participat la marea bătălie de la Lepanto, în Muzeul din Barcelona și la Istambul caicul sutanului Mehmet al IV-lea de la Muzeul Mării Deniz Muzesi, Istambul.

Sus: caicul în sala de expunere de la Deniz Muzesi Istambul Dreapta: Piatra de la hangarul de adăpost al caicului. Jos se vede sigiliul sultanului Mehmet al IV-lea și silueta caicului.

Uniformă de galeongiu din secolul XVII. În această perioadă, acesta era și echipamentul marinarilor noștri.

Caicul sultanului Ornamentul coastei 6 Rămășiță de arboradă ce a servit, probabil, ca antenă

Secțiune a navei de-a lungul coastei L Ornamentul coastei D Plan de forme Toate dimensiunile sunt luate la exteriorul bordajului

din Istambul. Nava a fost construită la ordinul sultanului în perioada 1648-1687 ca simbol al puterii sultanului și ca navă de plăcere. Cu ea Mehmed își efectua vizitele sau inspecțiile pe Bosfor. Este o structură complexă din lemn de stejar, cedru și mahon, sculptată, aurită și pictată într-o manieră specifică zonei geografice.

O adevărată capodoperă, caicul excelează în zona din pupa, unde este montat chioșcul ce este împodobit cu sidef de meșteri neîntrecuți ai Orientului. Linia generală este de sorginte bizantină și nu este departe de pamfilele în care bazileii Constantinopolului cutreierau aceleași ape.

Cu un deplasament maxim de 140 de tone, caicul era pus în mișcare de 144 de vâslași și marinari.

Transporta întreaga suită a sultanului, inclusiv sultana mamă (valide), haremul, eunuci, garda de corp, viziri etc., aceștia având la bord spații bine determinate.

Nava a fost începută în timpul domniei sultanului Ahmed I (1603-1617) la arsenalul Tersane din Istambul. Ea a fost terminată în faza în care este astăzi expusă la muzeu abia în timpul lui Mehmed al IV-lea. Cel care a efectuat reparații capitale caicului și datorită căruia s-a păstrat a fost sultanul Selim al III-lea.

Autorul planului: aspirantul de marină Le Bas. Ianuarie 1861, la bordul fregatelor Alcesiras și Ajacio în rada portului Istambul. Plan din colecția DENIZ Muzesi Istambul, Turcia

Reconstituire și desen Florin Mihăilescu, după Souvenirs de Marine Amiral PARIS