AŞII ARIPILOR ROMÂNEŞTI

Gheorghe Popescu-Ciocănel

În galeria eroilor neamului, zburătorii ocupă un loc cu totul aparte. Cavaleri în luptă, dârji în fapte dar luminoşi în suflet, ei au înscris nepieritoare pagini de vitejie în dramaticele confruntări aeriene cu marile aviații ale lumii în cel de-al doilea război mondial. Uniți prin acelaşi avânt curat și mândru, aceeaşi dorință, aceeaşi speranță, numeroşi piloți români, fulgerați de glont sau coborâți în torță, dar învăluiți în nimbul strălucitor al gloriei eterne, stau acum de strajă pe câmpurile îndepărtate de la Cotul Donului, Stalino, Nicolaev, pe pământul patriei şi în Ardealul românesc, în câmpiile Tisei, în Tatra şi în Slovacia.

Printre aceşti sfinți martiri căzuți la datorie, precum le-a fost porunca, căpitanul aviator Gheorghe Popescu Ciocănel din Grupul 9 Vânătoare, rămâne un simbol al totalei jertfiri de sine în fața neclintitei datorii.

Născut în orașul Ploiești, strada Nicolae Filipescu, nr. 28, la 20 ianuarie 1913, fiu al profesorilor Gheorghe și Maria, român creștin-ortodox, tânărul primește în familie o educație aleasă. În orașul natal termină 4 clase primare și liceul cu bacalaureat. Proaspăt absolvent al liceului are multiple posibilități în alegerea carierei. Vorbește fluent limbile germană și franceză, are înclinații deosebite pentru științele exacte, iubește geografia și este fascinat de istoria poporului român.

Anul 1934, în care tânărul Ciocănel termină liceul, este plin de evenimente sportive pe plan național. În luna aprilie zburătorul Constantin Cantacuzino execută un raid pe ruta Belgrad-Veneția-Roma-Neapole-Nisa-Lion-Paris și este amplu omagiat de întreaga presă. La 31 mai același zburător câștigă cupa „Ionel Ghica" și este decorat de suveranul României cu Crucea de aur a ordinului Virtutea Aeronautică.

La 1 septembrie 1934 este admis la Școala Pregătitoare de Ofițeri, secția Aviație-naviganți. Cursurile de Geometrie Descriptivă, Mecanică rațională și aplicată, Aerodinamică, Aerostatică, Termodinamică, Navigație aeriană, Optică, îl cuceresc pe viitorul zburător și contribuie la instruirea lui temeinică. Termină în bune condiții Școala Pregătitoare, este promovat în anul al II-lea şi repartizat Școlii de Ofițeri de Aviație. În anii II și III de studii continuă pregătirea teoretică, execută câteva zboruri de aclimatizare după care parcurge integral programul de instruire în zbor. Înaintat la gradul de caporal pe 1 ianuarie 1936, apoi la cel de sergent pe 1 iulie 1936 este înălțat sublocotenent la 1 iulie 1937. Aprecierile comandantului Școlii de Ofițeri de Aviație "Regele Carol II" sunt prezentate în facsimilul după „Foaia personală", prezentat mai jos:

Cu o activitate aeriană care se rezuma la 26 ore de zbor, 3 ore ascensiune din balon și brevetul de observator aerian, este repartizat Flotilei 1 Aviație ca subaltern în Escadrila a 4-a Observație. Participă la instruirea recruților Grupului 2 și obține rezultate bune. Începând cu luna aprilie a anului 1938 este numit subaltern în Escadrila a 2-a. În cursul anului execută 41 ore de zbor ca pilot și 38 ore ca observator.

Ofițer inteligent, cu multă inițiativă, având o cultură generală și profesională destul de completă pentru gradul său, se face repede remarcat în cadrul unității. Zborul însă devine seducător pentru tânărul Ciocănel. Încearcă să obțină aproape totul de la avionul pe care-l pilotează, uneori în cadrul exercițiilor planificate, de cele mai multe ori însă singur, ferit de privirile neîncrezătoare și conservatorismul instructorilor de zbor. Numai că, ziua de 24 martie îi taie puțin elanul. După ce execută toată gama de acrobație pe traiect, la aterizare află că este pedepsit de către comandantul Flotilei cu 6 zile arest sever pentru indisciplină în zbor.

În baza ordinului Regiunii 2 Aeriene, ofițerul este detașat la Direcția Chimică Militară și execută, în perioada octombrie-noiembrie 1938, cursul de „Informații gaze". În anul 1939 este întrebuințat în funcțiile de adjutant al Flotilei, ofițer cu gazele, șef al Secției Foto și instructor la recruți. Predă cursul „gazele de luptă" la Școala ofițerilor din Corp, ține o serie de conferințe la activitățile de Apărare pasivă organizate de județul și municipiul Iași. Devine o personalitate apreciată în lumea selectă a orașului pentru cultura sa deosebită, cunoștințele personale, simțul onoarei și devotamentul netărmurit manifestat față de instituția militară.

Zborul continuă să-l preocupe cu și mai mare pasiune. Pilotează cu măiestrie avioanele: SET K 7 și IAR 38 pe care este foarte bine antrenat. Execută 5 raiduri de peste 650 km fiecare, obține rezultate excelente la tragerile anuale executate la Școala de Tir și Bombardament, realizează în cursul anului 58 de ore de zbor ca pilot și 25 ore ca observator. Manifestă reale calități de zburător. Acrobația aeriană îl fascinează și nu irosește nici o împrejurare de a se antrena. Fiind luat deja în colimator de superiori pentru asemenea gingășii aeriene, este urmărit cu regularitate. La începutul lunii octombrie este din nou pedepsit la ordinul Comandantului Regiunii 2 Aeriene cu 10 zile de arest pentru indisciplină în zbor. Primește cu mâhnire pedeapsa, fără a înceta să creadă în acrobația aeriană, în imensul avantaj ce-ți poate fi adus de un viraj de luptă, un luping sau o șandela, executate la momentul optim în tolul unei lupte aeriene. De la 1 noiembrie 1939 lucrează ca șef al serviciului adjutantură, iar de la 10 ianuarie 1940 ca șef al serviciului de informație și gaze. La 1 decembrie 1939 este confirmat pe avionul IAR 38 iar la 8 iunie 1940 este înălțat locotenent.

În urma semnării la Moscova a tratatului Ribbentrop-Molotov dintre Germania și fosta U.R.S.S. agresiunea asupra României se produce prin notele ultimative sovietice din 26 și 28 iunie 1940 și prin invadarea de către trupele Armatei Roșii a teritoriilor românești cuprinse între Nistru și Prut: Bucovina de nord, ținutul Herța și întreaga Basarabie. Asemenea întregii oștiri, Ciocănel este mobilizat la 29 iunie 1940. Împrejurările internaționale complexe, de izolare totală față de aliații tradiționali, Marea Britanie și Franța, determină România să răspundă mai târziu, peste un an, la agresiunea din iunie 1940. Spre marea sa decepție zburătorul este demobilizat la 15 noiembrie 1940. Până la începutul lunii decembrie 1940 funcționează în Escadrila 19 Observație ca observator, instructor la trupă și ofițer informator. Se remarcă ca bun pedagog obținând prin valoare, energie și perseverență rezultate bune chiar cu ostaşii slab înzestrați. Tratează subalternii cu multă blândețe, reușind să-i apropie sufletește. La Școala de radio și panouri a Corpului 4 Armată depune suficient interes și obține rezultate de excepție. Pentru această perioadă comandantul Aeronauticii Armatei îl apreciază astfel:

Și-a pus în valoare calitățile de observator și mai ales de pilot prin activitatea intensă pe care a desfășurat-o. Plin de avânt, bună voință, este pregătit pentru misiuni de război. Este energic, are inițiativă, îndrumat și supravegheat este de mult folos într-o unitate.

În perioada 01.11.1940-20.01.1941 este detașat la Centrul de Instruție al Aeronauticii unde urmează cu rezultate bune, Școala de Instructori de tragere. Totalizează la sfârșitul anului 45 de ore ca pilot și 71 de ore ca observator. În prima parte a anului 1941 i se încredințează misiuni de observator în care calitate contribuie mult la instruirea personalului navigant tânăr. De la 17 mai 1941 locotenentul Popescu Ciocănel este întrebuințat ca pilot în escadrilă.

Adus la 6 septembrie, la conducerea statului român, generalul Ion Antonescu trece imediat la reorganizarea Armatei Române și la pregătirea acesteia pentru război. Pentru Aeronautică este creat Subsecretariatul de Stat al Aerului și Statul Major al Aerului. Aviația de Informație are la această dată în dotare 3 flotile astfel: Flotila 1 cu baza la Iași, Flotila 2 cu baza la Cluj, Flotila 3 cu baza la Galați și este pusă la dispoziția Armatelor 3 și 4 române. Flotila 1 Informații Iași, compusă din Escadrila 19 Observație cu baza la Tudora (Botoșani), Escadrila 20 Observație cu baza Belcești (Iași), Escadrila 21 Observație cu baza la Grași (Neamț), Escadrila 22 Observație cu baza la Ivești (Tecuci) și o Escadrilă de legătură este destinată să acționeze în folosul Corpului de Cavalerie, Corpului 4 Armată, Corpului de Vânători de Munte și Corpului 5 Armată. O puternică vibrație patriotică își găsește ecoul în inimile tinerilor zburători români, la 22 iunie 1941, când primesc ordinul „Vă ordon treceți Prutul prin care li se cere să zdrobească vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte, să dezrobiască din jugul roșu al bolșevismului pe românii cotropiți și să reîmplinească în trupul țării Basarabia și Bucovina de Nord.

Escadrila 19 Observație, din care face parte lt. Ciocănel, dotată cu avioane IAR 39, se află dislocată pe aerodromul Tudora și primește misiunea să acționeze în cadrul Corpului de Cavalerie. La ora 03.40 avionul IAR 39, nr. 6 având la bord pe lt. av. Gheorghe Popescu Ciocănel-pilot, lt. Dragomirescu Constantin-observator și serg. Gheorghe Grigoriu-mitralior, decolează la ordinul comandantului de escadrilă cpt. av. Drăghici Ion și traversează râurile Prut și Nistru în prima misiune de război pentru aviația de informații. Primește botezul mitralierelor ACA dar continuă misiunea pe direcția Kamenski-Podolskij (la nord de Hotin). Ajuns la traversul acestei localități investighează prin observare vizuală și fotografiere obiectivele primite prin misiune, ia cap compas spre casă și la capătul unui emoționant zbor de aproape 3 ore aterizează în condiții bune și prezintă datele referitoare la natura, valoare, compunerea și gruparea inamicului terestru cercetat, spre a fi prezentate eșalonului superior. În seara aceleiași zile Popescu Ciocănel bombardează o baterie de artilerie dispusă la nord de Hotin. Energic, cu un admirabil sânge rece, ferm în hotărâri și cu o voință de fier Ciocănel îi cere comandantului său să fie trimis în cele mai grele misiuni. Atacă un cuib de mitraliere dispuse pe malul estic al Prutului la Sirăuți, apoi o coloană de artilerie în deplasare lângă satul Brânzeni. În cea de-a 7-a zi de război, echipajul alcătuit din lt. Gheorghe Popescu Ciocănel-pilot, lt. Dragomirescu C-tin-observator și sergent Grigoriu Gheorghe mitralior, la ora 10.30 zboară într-o misiune de cercetare a sectorului inamic pe traiectul Mihăileni-Ostrita-Mihalcea-Storojineț-Adâncata. Deasupra localității Adâncata echipajul este surprins de un avion de vânătoare sovietic de tip Rata, apărut printr-o spărtură de nori. Lupta nu poate fi evitată iar Moș Neață, cum e poreclit avionul IAR 39 din cauza vitezei foarte reduse, cca. 250 km/h, nu poate avea nici o șansă. Din prima rafală sunt omorâți observatorul și mitraliorul, iar lt. Popescu este rănit la brățul stâng de un cartuș incendiar și în omoplat de schijele unui proiectil. Deși este grav rănit pilotul continuă lupta aeriană, doboară avionul inamic, apoi aduce avionul la teren aterizând normal deși are trenul deteriorat și câteva hobanele rupte. Moartea tragică a celor doi camarazi datorată în exclusivitate slabelor performanțe ale aparatului de zbor îl îndârjesc și mai mult pe vulturul Ciocănel. Din spital, deși nevândecat complet și fără nici o zi permisie se prezintă la escadrilă și continuă să execute cele mai grele și complexe misiuni. Ca șef de formație execută bombardamentele de la Moghilev de două ori în aceeași zi cu un succes desăvârșit.

În ziua de 27 septembrie când frontul se clătina, execută o misiune de cercetare având ca observator pe sublocotenentul aviator Mircea Găbureanu și mitralior pe sergentul Ștefan Molner. Descoperă în folosul Armatei a 3-a, trupele inamice care se infiltrau pe căile de comunicații spre și de la Malala Beloserka, locul în care a fost spart frontul și mișcarea de învăluire executată de inamic pe Valea Niprului, în sectorul Corpului Vânătorilor de Munte. Ciuruit de gloanțe, avionul aterizează aproape pe întuneric dar cu informații determinante pentru lupta din ziua următoare.

Cpt. av. Gheorghe Popescu-Ciocănel este decorat de generalul Ionescu Emanoil-Pipițu. Achiziționează un avion Rata de la Corpul de Cavalerie, îl repară pe cheltuiala proprie și-l pilotează în clipele de răgaz la verticala aerodromului în admirația trupelor germane. Cere chiar să execute protecția celorlalte echipaje cu acest avion capturat, dar noul comandant de escadrilă lt. cdor. Ciocarlan îl refuză pentru a evita riscul vânătoarei germane de a-l lua drept inamic.

În timpul operațiilor din zona sud Harcov-Lossovaya execută 8 misiuni de război în sectorul inamic aducând cele mai bune rezultate, care au determinat importante hotărâri operative. Trece prin numeroase reacțiuni ale apărării antiaeriene inamice, este atacat de vânătoare deasupra orașului Lossovaya de care se degajează datorită sângelui său rece și a calităților de zburător. Datorită temperamentului și curajului său, este un permanent îmbold pentru executarea misiunilor de război față de celălalt personal navigant.

Pentru comportarea sa în luptă este distins cu: „Virtutea Aeronautică" cls. Crucea de Aur cu prima și a doua baretă, „Virtutea Aeronautică" clasa Cavaler, „Steaua României" clasa a 5-a, „Crucea de Fier". Este citat personal în scrisoare de mulțumire a grupului Kostzfleiskh, iar Escadrila este citată prin ordin de zi al Corpului 6 Armată și al Armatei Blindate. Trecut în zona teritorială la 22 mai 1942, începe demersurile pentru a fi brevetat pilot de vânătoare. Începând cu jumătatea lunii septembrie îl întâlnim detașat la Centrul Militar de Pilotaj, pentru antrenament și brevetare pe avionul de vânătoare IAR 80.

La 11 decembrie 1942 obține brevetul de vânător aerian, iar la 18 ianuarie 1943 este detașat la Flotila 1 Vânătoare în vederea mutării definitive. În luna februarie este numit comandantul Companiei Depozit la Baza Flotilei 1 Vânătoare, în locul căpitanului Toma Lucian care primește alte însărcinări. Cu un zel ieșit din comun acționează pentru a instaura ordinea și disciplină în această subunitate. Timp de 15 zile locuiește în cazarmă la un loc cu trupa pentru a urmări și coordona desfășurarea programului. Datorită calităților de comandant, pasiunii pentru zbor și posibilităților sale intelectuale este numit în luna martie 1943 comandantul Escadrilei 47 Vânătoare, escadrilă cap de Grup. Aceasta făcea parte din Grupul 9 Vânătoare, grup creat la 19 aprilie 1942 în scopul completării dramaticelor pierderi suferite de aviația de vânătoare pe front în campania 1941-1942.

Sub directa sa îndrumare în perioada 1-15 aprilie, pe aerodromul Târgșor, Escadrila 47 formată în principal din tineri sublocotenenți și adjutanți aviator promoția 1941, execută în perfecte condiții fără nici un incident sau accident trecerea de pe avionul IAR 80 pe avionul Messerschmitt 109E. Acest aparat era dorit de toți piloții de vânătoare având tren escamotabil, carlinga închisă, sistem de comunicații modern, viteză ascensională fulgerătoare, armament adecvat pentru diverse misiuni și nu în ultimul rând manevrabilitate excelentă la viteze și altitudini mari. La 18 aprilie se deplasează cu întreaga escadrilă la Tiraspol și continuă antrenamentul pe avionul Messerschmitt 109 G. „Gustav" cum era denumită această variantă avea cabina presurizată, motorul Daimler-Benz 605-A 1 de 1475 C.P., plafonul 11800 m, viteza maximă 615 km/h, armamentul standard 2 mitraliere MG-17 la capotă și un tun MG-151 de 20 mm. Injecția directă cu benzină și compresorul cu performanțe ameliorate asigura o alimentare continuă a motorului chiar în condiții de suprasarcini negative, aspect extrem de important în tolul luptelor aeriene. Ca neajunsuri majori avionul era foarte pretențios la aterizare și avea vizibilitatea limitată. Personal Ciocănel execută 30 de ore de zbor pe acest aparat arătând frumoase calități. Prin Ordinul de zi nr. 243 din 7 iulie 1943 este clasificat pilot de vânătoare categoria 1-a. În urma rapoartelor efectuate este trimis pe front fiind încadrat la Escadrila 43 din Grupul 7 Vânătoare. Comandantul de escadrilă cpt. Agarici Horia ca și experimentații zburători Milu Ioan, Lungulescu Constantin, Mucenica Ioan, îl primesc ca pe un adevărat pilot de război cunoscând prestația sa pe front în campania din 1941. Supus timp de patru zile și patru nopți cu întreg Grupul unui cumplit bombardament de aviație inamic, ajunge într-o surexcitare nervoasă care-l împiedică câteva zile să execute misiuni de luptă.

Dar Ciocănel nu este omul care să abandoneze ușor. Zboară alături de neîntrecuții Bâzu, Milu, Simionescu, Mucenica reușind să depășească momentul. Ofensiva Frontului Ucrainian se dezvoltă cu repeziciune, dislocările și redislocările aviației executându-se din această cauză aproape zilnic: 17 septembrie Cherson, 18 septembrie Nicolaev, 19 septembrie Genichesk. Aici la Genichesk se ordonă înlocuirea Grupului 7 cu Grupul 9 Vânătoare. Gheorghe Popescu Ciocănel cere să rămână în continuare pe front și este numit comandantul Escadrilei 47 Vânătoare. Din escadrila sa fac acum parte sublocotenenții Șenchea Mircea, Naghirneac Nicolae și adjutanții aviatori Manu Laurențiu, Nicoară Constantin, Economu Alexandru, Bucholtzer Gheorghe, Borhotea Gheorghe, Lungulescu Constantin și Neacșu Romeo. Pentru a păstra aceeași capacitate de luptă a Grupului, la propunerea Comandamentului German din România, Statul Major al Aerului aprobă ca 14 piloți din Grupul 7 să rămână în continuare pe front. Comanda Grupului este încredințată căpitanului Alexandru Șerbănescu, acesta venind cu experimentații Mucenica, Greceanu, Lungulescu. Ursachi. Mălăcescu, Dușescu, Milu, Vinca și alții. În escadrila sa Ciocănel îi primește pe slt. Naghirneac, pe adjutanții Darjan și Enciociu.

La 5 aprilie Grupul 9 Vânătoare se deplasează pe aerodromul Tecuci. Până la sfârșitul lunii se execută 42 misiuni de vânătoare liberă, 13 alarme la aerodrom, 35 misiuni de protecție asalt, 30 misiuni de protecție bombardament ducându-se 20 de lupte aeriene în care au fost obținute 15 victorii. Patrula condusă de cpt. Popescu Ciocănel zboară în ziua de 17 aprilie pentru însoțirea avioanelor Ju-88 la Popricani-Corbul, dar pe traiect angajează lupta cu vânătoarea inamică. Sunt doborâte 2 avioane inamice de tip LaG-5 de către Ciocănel și Traian Darjan. Opt zile mai târziu, decolat de pe terenul Leipzig în misiune de însoțire a avioanelor Hs-129 proprii, Ciocănel este înconjurat de opt avioane de vânătoare sovietice, lupta aeriană nu poate fi evitată pilotul român reușind să doboare un Air-Cobra P-39, la Grigoriopol. După-amiaza, la verticala aceleiași localități, aflându-se în vânătoare liberă împreună cu Teodor Greceanu, participă la o inegală luptă cu patru avioane Air-Cobra și cinci avioane LaG-5 în urma căreia Greceanu doboară un P-39.

La 28 aprilie Comandantul Grupului 9 Vânătoare Alexandru Șerbănescu conduce o formație de șase avioane în vânătoare liberă și angajează lupta cu inamicul aerian în zona orașului IAȘI. Cpt. Popescu Ciocănel doboară în flăcări la Nord - IAȘI un avion Il-2, slt. Milu un Iak-1, cpt. Șerbănescu și adj. Traian Darjan câte un avion IAK-9.

În cursul lunii mai, pentru a avea o autonomie de zbor mai mare în zona frontului, se acționează și de pe terenurile de lucru Gherăiești, Iași și Huși. Se execută cu prioritate misiuni de însoțire a avioanelor proprii și vânători libere. Într-o misiune de însoțire a bombardierelor grele la Pașcani executată în ziua de 22 mai, Popescu Ciocănel doboară un avion P-39. În aceeași misiune cpt. Șerbănescu doboară două P-39 în zona orașului PAȘCANI și lt. Gavriliu Vasile un P-39 la Nord-est de Târgu Frumos. Misiunea de protecție a avioanelor Hs-129 proprii execută în ziua de 30 mai, aduce Grupului 9 Vânătoare șase victorii aeriene sigure. Popescu Ciocănel doboară un P-39 în zona Iași-Tg. Frumos. În aceeași zonă mai obțin victorii aeriene slt. Milu un D.B.-3 și un P-39, adj. Miron C-tin, adj. Chirvăsuță Hristea și adj. Mucenica Ion câte un P-39. Lt. Dobran Ioan un Il-2 la Jijia.

Începând cu 11 iunie Popescu Ciocănel participă împreună cu ceilalți piloți ai Grupului la lupte aeriene cu avioane americane. În această zi Grupurile Escadrilei 5 puternic escortate de avioane Mustang sunt întâlnite la înălțimea de 7000 m la Nord Focșani. Angajându-se lupta aeriană cu acestea sunt doborâte cinci Fortărețe zburătoare B-17 în zona Focșani-Buzău-Râmnicul Sărat de către cpt. Șerbănescu, cpt. Popescu Ciocănel, lt. Naghirneac, slt. Milu și subofițerul german Stengel. La 26 iunie orele 9,30 Ciocănel doboară un avion de recunoaștere îndepărtată P-2 la Călărași Târg.

Luna iulie, „luna în care se moare frumos" este o lună dramatică pentru Grupul 9 Vânătoare care execută 239 ieșiri avion în cinci protecții bombardament, 33 alarme aeriene și 21 vânători libere. Ziua de joi 26 iulie intră în conștiința luptătorilor aerieni ca „ziua neagră" a Grupului 9 Vânătoare. În această zi 17 avioane Messerschmitt 109 G românești nu s-au ferit să atace 200 avioane Lightning și 80 avioane Mustang înregistrând 11 victorii aeriene cu un preț foarte dureros însă pentru Grup și descurajant pentru întreaga aviație română.

Azi cpt. Șerbănescu însoțit de cpt. Cantacuzino sunt chemați la Punctul de Comandă al Corpului Aerian la Nicorești. Popescu Ciocănel în calitate de Comandant al Escadrilei cap de Grup și ca cel mai mare ofițer în grad este lăsat înlocuitor la comandă. Dimineață cu zi însorită pe aerodromul Tecuci. Piloții adunați în jurul stației de radio așteaptă încordați informațiile transmise de Comandamentul Aviației din Balcani cu sediul la Otopeni asupra mișcărilor aviației americane. Este ora 12.00 și nu s-a primit încă nici o comunicare. Dar, nu stația radio ci un telefon îi reține: „nord Bârlad cu direcția Tecuci 20 bombardiere cvadrimotoare, slab însoțite de vânătoare". Cpt. Popescu Ciocănel ordonă: „Tot grupul în aer". Se decolează direct din bufetele de pământ care adăposteau avioanele. Cu motoarele în plin cabrând puternic, piloții observă încă de la 2500 m altitudine, cum lângă Ivești „indienii cu două pene" (avioanele Lightning P-38) se învârteau satanic deasupra epavei fumegânde a unui Junkers-88.

Lt. av. Dobran cu adj. Mucenica în stânga și adj. Mălăcescu în dreapta intră în picaj asupra lor. Este angajată lupta. Vit