Mark I primul tanc operațional britanic Mihai Georgesen

Motto: Apariția tancurilor pe câmpul de luptă a fost tot atât de importantă ca aceea a prafului de pușcă. General Estienne

Marele război cum a fost numită prima conflagrație mondială, înainte ca cea de-a doua s-o fi depășit prin proporții și suferințe la scara întregii omeniri, a antrenat 33 țări cu o populație de peste un miliard de locuitori, a costat viețile a aproape 10 milioane de oameni și sănătatea altor 20 milioane răniți sau gazați.

Începând cu luna septembrie 1914, pe frontul occidental războiul în mișcare a fost înlocuit cu războiul de tranșee. Șarja de cavalerie va deveni o sinucidere totală și un tir de baraj nu va fi suficient pentru a izgoni inamicul de pe câmpul de luptă. În pofida folosirii unei artilerii considerabile și a unui acces de muniție, toate tentativele de rupere a frontului s-au soldat cu pierderi sângeroase și cu câștiguri de teren derizorii. Complexul mitralieră - sârmă ghimpată sfida toate eforturile și singurul rezultat tangibil rămânea îngrozitoarea uzură a efectivelor și prăbușirea moralului combatanților.

CARACTERISTICI TEHNICE

ECHIPAJ: 8 oameni 1 comandant-frânar, 1 conducător, 2 oameni însărcinați cu manevrarea vitezelor, 2 tunari, 2 mitraliori pentru „Male" sau 4 mitraliori pentru „Female"

BLINDAJ: față 12 mm, spate și părțile laterale 10 mm, deasupra și dedesubt 6 mm

LUNGIME: cu remorcă 9,9 m; fără remorcă 8,05 m

LĂȚIMEA: fără console 2,65 m; cu console „Male" 4,2 m; unei șenile 0,5 m

ÎNĂLȚIMEA: 2,5 m

VITEZA MAXIMA: 5,9 km/h

RAZA DE ACȚIUNE: 38 km

GREUTATE TOTALĂ: 28.500 kg „Male"; 27.400 kg „Female"; gol: 26.900 kg

ARMAMENT: „Male": 2 tunuri de 6 livre Hotchkiss de 40 mm; 3 mitraliere Hotchkiss „Female": 4 mitraliere Vickers de 7,69 mm; 2 mitraliere.

MOTOR: Daimler cu șase cilindri în linie, răcire cu apă, puterea la 100 rotații/minut 106 CP, rezervor 227 litri, consum mediu 2,82 litri/km

Pentru contracararea armamentului automat și a sârmei ghimpate a fost folosită o armă secretă, o replică modernă a carelor de luptă ale antichității. Această nouă mașină era singura capabilă să străpungă liniile de luptă și să semene teroare, îmbinând puterea de foc cu lupta din mers. Denumirea sa: „tank" - în limba engleză „rezervor" a fost folosită pentru a dezorienta spionajul german ele fiind construite în cel mai mare secret și vor obține un mare succes când vor fi angajate masiv împreună cu o infanterie antrenată să coopereze cu ele.

Preocuparea construirii unui vehicul blindat datează din perioada războiului Anglo-Bur (1899-1902) când englezii au utilizat trenuri blindate, dar pentru a evolua în teren variat, de a strivi rețelele de sârmă ghimpată și de a anihila cuiburile de mitraliere trebuia ceva mai nou: un car de luptă blindat. Un proiect pentru un astfel de car blindat a fost prezentat de inventatorul De Mole înainte de război care era net superior celui care va fi construit în decembrie 1915, proiectul său fiind uitat în dosarele de la War Office. Un alt proiect interesant a fost prezentat de un instalator din Nottingham dar care a fost respins cu mențiunea „Omul acesta este nebun". A fost nevoie de spiritul vizionar al lui Winston Churchill, primul lord al Amiralității Britanice să sprijine ideea realizării unui car de luptă. În timpul unei vizite pe frontul francez în vara anului 1915 el avea să declare: „Este o greșeală să porți războiul pe un teren descoperit; pentru aceasta n-ar strica să sari peste această zonă răvășită ca un fel de navă terestră care să se ridice și să coboare ca un fel de pod rulant". Au existat însă și păreri contrare: în iunie 1915 ministrul armamentului Lloyd George remarca referitor la un proiect de fabricare a unui car blindat: „Înainte de a aborda această propunere este de preferat a scuti lumea de vise pentru a reveni pe pământ" iar opt luni mai târziu, lord Kitchener, ministrul de război (1914-1916) asistând la demonstrația prototipului tancului „Mother" nu s-a abținut de a face acest comentariu: „O jucărie bună și drăguță !... Războiul nu va fi niciodată câștigat cu astfel de mașini".

Studiul și realizarea carelor blindate au fost realizate simultan și independent în Anglia și Franța de doi oameni de un rar talent, colonelul Swinton și viitorul general Estienne care a reușit să-și convingă superiorii de necesitatea lor.

Înainte de a părăsi Amiralitatea Britanică, după eșecul campaniei din Dardanele, Churchill a pus la dispoziția lui Swinton serviciile tehnice ale Marinei și pe remarcabilul inginer sir Eustache d'Eynecourt să participe la realizarea tancului „Mark I" (Model I) a cărui prezentare a avut loc la 2 februarie 1916.

Prin Landships Committee, comisie fondată de Churchill, colonelul Swinton de la Royal Naval Air Service a început testarea diverselor prototipuri ca: „Pedrail", „Bulloch", „Little Willie", „N°1 Lincoln Machine", etc., iar în decembrie 1915 s-a terminat la atelierele „Foster", un nou tanc numit "Mother" numit de asemenea „Centipede" sau „Big Willie". După ce a fost prezentat cu succes la 26 ianuarie 1916 lui Landships Committee, apoi la 2 februarie diverșilor miniștrii și personalități „Mother" a fost fabricat în serie. Din acest moment și până la armistițiul din 11 noiembrie 1918, performanțele tancului ca viteză, greutate și blindajul au fost în continuu îmbunătățite.

Apariția tancurilor la 15 septembrie 1916 la Flers Courtlette va avea o influență capitală asupra primului război mondial și asupra evoluției strategiei. Pentru prima dată în istoria militară carele blindate armate cu tunuri urmau același ritm cu infanteria, lor revenindu-le un aport decisiv.

Dacă operațiunea de la Flers Courtelette n-a fost decât un banc de probă, Amiens și Cambrai au fost scenele unor utilizări masive.

„Mark I" a fost primul tanc care a fost fabricat în serie mare. El nu se diferenția de prototipul „Mother" decât prin construcția sa nituită din tole de oțel în locul plăcilor de fier. La 12 februarie 1916, 100 tancuri „Mark I" au fost comandate de War Office: 25 au fost construite de „Metropolitan Carriage Forster & Co". din Lincoln și 75 de „Metropolitan Carriage, Finance & Wagon Co." din Wednesbury lângă Birmingham. În aprilie comanda a fost majorată cu 50 exemplare.

„Mark I" a fost înarmat cu 2 tunuri de marină de 6 livre (1 livră = 0,453 kg) calibru 40 mm. Fiind vulnerabil în lupta de aproape, a doua jumătate a acestor tancuri a fost echipată cu mitraliere Vickers. Aceste ultime tancuri au fost cunoscute sub numele de „Male". Armamentul secundar va fi compus din mitraliere Hotchkiss.

„Mark I" avea o cupolă în față unde ședeau conducătorul și comandantul frânar și două console laterale unde erau amplasate tunurile și mitralierele. Aceste console puteau fi demontate pentru a se reduce lățimea și greutatea tancului când era transportat pe calea ferată, fiecare din ele cântărind peste 1830 kg. Ca și predecesorii săi acest tanc era spațios dar inconfortabil pentru echipaj (fiecare membru al echipajului, și cei șapte oameni purtau câte două măști, una de gaze și una de protecție din oțel, o pereche de ochelari, o cască din piele anti-zgomot", un revolver, ținuta de campanie, bidonul de apă și rațiile de hrană; fiecare tanc încărca 30 cutii de conserve, 16 pâini, brânză, zahăr și lapte, bidoane de carburant, lubrifiant, o mitralieră Vickers de siguranță, patru tunuri de rezervă, 33.000 proiectile și cartușe și porumbei voiajori pentru comunicare). Câmpul vizual era limitat în pofida fantelor și voleturilor, ventilația era mediocră iar șenilele erau lipsite de suspensie. Comunicațiile erau rudimentare: porumbei voiajori, stegulețe și vocea umană erau singurele resurse. Inițial avea prevăzută derularea unui cablu telefonic care se ducea la fiecare tanc, dar întrebuințarea sa a fost în fond evident limitată. Tancurile „Mark I" utilizate la Flers - Courtelette, la 15 septembrie 1916 au avut un grilaj anti-grenade susținut de un cadru metalic care acoperea partea de deasupra a tancului. „Mark I" avea trei mijloace de a se dirija: primul - frânând o șenilă ceea ce era epuizant pentru frânar și dăunător pentru frâne; al doilea - așezând levrierul la punctul mort al unei senile și în viteza I-a sau a II-a cealaltă șenilă apoi se ambreia, tancul prin urmare se rotește. Când el era orientat în direcția dorită, vitezele erau reluate la amândouă șenilele pentru traiectoria rectilinie. Această operațiune necesita patru oameni: doi pentru schimbarea vitezelor, conducătorul tancului și comandantul-frânar; al treilea - ajutându-se de remorca de ghidaj similară celei de la prototipul „N°1 Lincoln Machine" care se putea ridica hidraulic. Această remorcă de ghidaj era formată din două roți metalice cu spite deasupra unei platforme legată prin cabluri și controlată la distanță printr-un volant unde se depozitau cabluri și alte materiale. Ea ameliora trecerea tranșeelor și ușura bracarea rotirea într-o anumită direcție (pentru corecțiile secundare) dar erau ineficace pe terenurile noroioase și vulnerabile la tirul inamic, ele fiind demontate în noiembrie 1916.

„Mark I" era dotat cu un motor Daimler de 150 CP răcit cu apă similar celui de la tractorul „Foster - Daimler". Circuitul de alimentație defectuos conceput provoca întreruperea alimentării cu combustibil la anumite unghiuri de înclinație având astfel periculoasa tendință de a lua foc. Deflectoarele (dispozitivele pentru ventilația naturală) plasate sub orificiile de esapament dispersa fumul și scânteile. Mai târziu câteva tancuri au fost echipate cu țevi de esapament silențioase fabricate la Atelierul Central din Erin, Franța. Câteva tancuri „Mark I" dezarmate anterior au fost echipate cu stații radio. Antena înaltă de 4,5m era fixată pe cupola conducătorului-comandant, ele au apărut pentru prima oară în perioada bătăliei de la Cambrai din noiembrie 1917. Alte tancuri „Mark I" au fost transformate în tancuri de aprovizionare, putând să transporte suficiente muniții și carburant pentru aprovizionarea a cinci tancuri. Proviziile suplimentare erau transportate pe sănii remorcate de tanc.

În timpul războiului au fost construite peste 2850 tancuri de acest tip și derivatele lui.

Secțiuni în elevație și în plan ale tancului „Mark I" și ale lui „Mark IV" arătând diferitele organe după planul de epocă S.T.T./S.E.106

A - Motor Daimler cu 6 cilindri, de 105 CP; B - ambreiaj; C - transmisie flexibilă; D - cutie de viteze primară; E - diferențial cu reductor la angrenaje; F - șasiuri de transmisie; G - barbotinele de antrenare; H - cutiile de viteze ale senilelor; I - Rezervoarele de benzină pentru „Mark I"; J - roțile de transmisie reglabile din față; K - șenile anvelopate; L - rezervorul de benzină pentru „Mark IV"; M - tun lung QF (cu tragere rapidă) de 6 livre (2,72 kg) pentru „Mark I"; N - tun scurt QF de 6 livre pentru „Mark IV"; O - orificii cu rotule; P - remorcă de ghidaj cu ridicare hidraulică; Q - capace de esapament cu ascunzătoare de scântei pentru „Mark I"; R - grindă pentru sprijinire când se împotmolesc șinele de ghidaj, montate numai pe „Mark IV".