PHONIX

Inaugurăm începând din acest număr o serie de articole ce au ca scop identificarea şi reconstituirea avioanelor ce au evoluat sub insemne româneşti, fie chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp. Deocamdată, nici un autor român nu a elaborat o listă care să cuprindă toate tipurile de avioane ce au fost folosite de noi, nici pentru aviația militară şi nici pentru cea civilă. Diverse reviste din vest au încercat să publice liste mai mult sau mai puţin complete, dar arhivele româneşti nu au fost încă cercetate. Estimările numărului de tipuri de avioane folosite din 1910 până astăzi dau cifre cuprinse între 182 şi 312 !!! Cauzele achiziționării unui număr atât de mare de tipuri de avioane sunt diverse şi pleacă de la goana după comision la condiții obiective. Vom încerca să le analizăm în numărul viitor, cu exemple concrete. Iată de ce, orice cititor este invitat să contribuie cu date, fotografii, planuri sau chiar articole complete. Revista Modelism a mai prezentat avioane de început, dar niciodată în scopul inventarierii tipurilor pe care Aeronautica le-a avut în dotare. Sperăm să putem contribui în acest mod la întregirea istoriei aviației române, cu noi subiecte.

Vânătorul împăratului De multe ori, în angajamente astăzi uitate, vânătorii noştri din escadrilele României Mari au avut ocazia să întâlnească unul dintre cele mai cunoscute avioane din imperiul austro-ungar, biplanul PHONIX CI sau alte variante D-I, D-II sau D-III.

Aviația austriacă era puternic influențată de proiectele germane, realizate de obicei sub licență în Austria și Ungaria. Încet, încet au apărut și proiectele originale, unele foarte interesante şi avansate pentru epocă.

Biplanele PHONIX în toate variantele menționate erau în 1918 vânătoarele standard ale armatelor de uscat şi ale marinei K.u.K (Imperiale şi Regale-germ). Ele au evoluat ca modificări ale proiectului german Hansa-Brandenburg KD, un model unic de „vânător stelar" al primului război mondial realizat de constructorul şef al firmei, un domn numit Ernst Heinkel ! Era modelul standard din 1917. KD venea de la „Kampf-Doppledecker" sau „Vânător Biplan". Nu a fost adoptat de germani, dar a fost introdus în fabricație de către două fabrici din imperiu, Phonix Flugzeugwerke AG, prescurtat Ph și Ungarische Flugzeugwerke AG, pe scurt UFAG, AG venind de la societate pe acțiuni.

Uzinele Phonix au început să producă inițial avioane de antrenament și școală, licențe germane. Au început să producă avioane de luptă cu vânătorul din lemn Hansa-Brandenburg KD. Erau multe îmbunătățiri de făcut, așa că au început cu perfecționarea fuzelajului şi ulterior a planurilor. În varianta finală a ajuns cea mai originală creație imperială, supranumit „Vânătorul împăratului".

Ambele versiuni KD au fost cunoscute ca Br (Brandenburg) D-I în aviația austro-ungară. Producătorul era identificat cu ajutorul codului numeric al avionului, la fel ca la germani. Erau atât de puțini producători de avioane în imperiu încât identificarea se făcea cu o singură cifră. Fabrica Phonix a primit numărul 2. A doua cifră corespundea identificării tipului de avion. De exemplu, un KD construit de Phonix cu motor Austro-Daimler de 160 CP era marcat 28. Numărul fiecărui avion construit era indicat de cifre ce urmau după un punct. De exemplu avionul era înmatriculat 28.94. pentru al 94-lea construit. UFAG a primit cifra 6. Un KD cu motor Austro-Daimler de 185 CP era înmatriculat 65.15. Motoarele erau produse de Oesterreichische Daimler Motoren A.G. din Weiner-Neustadt.

În urma împărţirii capturilor de război ale Aliaților, românii au primit diverse tipuri de avioane, majoritatea uzate sau depășite, cele mai moderne revenind marilor puteri. Dar, chiar și așa erau utile în școli. Lipsa pieselor de schimb, uzura materială şi mai ales morală au făcut ca prezența unor astfel de aparate să fie de scurtă durată. Aeronautica Română a primit 18 avioane de acest tip produse ale fabricilor PHONIX şi UFAG.

Cu multă şansă şi contribuția unui prieten, dl. Cdr. Marină Romeo Hagiac am găsit o fotografie din 1922 ce prezintă un avion PHONIX C1 decolând la Tecuci cu lon Naumescu la manşă. Șerban Ionescu, mereu entuziast a găsit o altă fotografie ce îl prezintă pe aviatorul Radu Beller în fața unui avion şi o dedicație pe care scrie Phonix. Planurile au venit din Suedia de la Bjorn Karlstrom, Bogdan Petraşcu a realizat variantele de colorare şi eu am găsit istoricul avionului pe care vi l-am prezentat, drept care iscălesc...

Cristian Crăciunoiu, de această dată, culegător de folclor aviatic

Modelismul static sau plastimodelamul pentru a-l deosebi de modelismul dinamic, care utilizează ca material de bază lemnul, este poate unul dintre cele mai creative moduri de cultivare a pasiunii pentru avioane. Contrar aparenţelor, este vorba despre un hobby relativ ieftin, ce nu necesită mult spațiu pentru a-l practica şi care oferă posibilitatea obținerii unor rezultate remarcabile pentru acelora ce nu-i pot consacra prea mult timp.

Şi acum, să începem... cu începutul, anume cu achiziționarea unei machete. Începătorii, căci lor li se adresează acest material, nu trebuie să se arunce la cine ştie ce machetă complicată, chiar dacă aspectul cutiei le... face cu ochiul!

În general, machetele ce se găsesc azi în orice magazin de specialitate au pe ele o cifră, de la 1 la 5, în funcție de numărul de piese din care e alcătuită macheta şi, implicit, de gradul de dificultate. Începătorii trebuie să aleagă cutiile cu cifra 1, cel mult 2.

Acolo unde se poate, ar fi de preferat să ne uităm şi în interiorul cutiei, pentru a verifica dacă sunt toate piesele şi cât de fin este executată turnarea machetei, adică dacă dungile sunt în relief sau spate - desigur corect este să fie spate, dacă nu are piese deformate, dacă decalurile nu sunt îndoite sau zgâriate etc.

În plus trebuie amintit faptul că nu întotdeauna machetele cele mai scumpe sunt şi cele mai bune. Eu am avut ocazia să întâlnesc machete executate după ureche, care n-aveau nimic de-a face cu realitatea, la nişte preţuri ameţitoare şi invers, machete la preţuri mai mult decât modeste, dar de o mare acurateţe.

Şi încă ceva: nu există machete perfecte sau cel puțin n-am întâlnit eu vreuna să fie. Fiecare are o bubă sau mai multe. De aceea, înainte de a vă apuca de asamblarea unei machete, încercați să vă procurați, din diferite surse - prieteni mai avansați în modelism, Internet - cât mai multe fotografii şi planuri ale avionului respectiv, pentru a putea face modificările necesare, acolo unde este cazul. O sursă extraordinară ar putea o constitui chiar revista de care aveți acum în mână, alături, desigur, de celelalte 73 de numere apărute până acum, de-a lungul a mai bine de 18 ani. Nu trebuie uitat nici faptul că multe dintre avioanele de fabricație germană, engleză, franceză, italiană, rusă sau autohtonă din cel de-al doilea război mondial şi din epoca modernă au fost zburate şi de piloți români, astfel că, având la dispoziție o documentație adecvată, puteți realiza machetele aparatelor ce au aparținut unor aşi români, cum ar fi Şerbănescu, Bâzu Cantacuzino sau comandorul Luca.

La baza realizării modelelor stă utilarea cu uneltele necesare. Nu trebuie să dispuneți imediat de toate; ele se vor înmulți şi se vor perfecționa în timp, o dată cu acumularea experienței.

Utilarea de bază este relativ simplă, multe dintre unelte putând fi găsite în orice casă: o pilă de unghii, o foarfecă mică, nişte şmirghel cu o granulație cât mai fină, un cleştisor de pedichiură, un cuțit mic şi bine ascuțit. Mai târziu, numărul şi diversitatea lor vor crește. Pentru asta, vă stau la dispoziție magazinele de specialitate, în care veți găsi toate cele necesare realizării unei machete de calitate.

Pentru început veți avea nevoie de un mic spațiu, cât mai liniştit posibil, unde să vă faceți atelierul şi să vă aşezați uneltele, culorile şi tot ceea ce mai trebuie. E foarte important ca acest spațiu de lucru să fie liniştit, pentru a putea lăsa, de exemplu, anumite piese să se usuce după vopsire sau lipire, fără a fi mutate din loc de soție, bunică sau pisică! De aceea, e nevoie de o zonă cât mai retrasă şi, pe cât posibil, mai ferită de praf. În acest sens, vă recomand o debara speciala, unde angajată în mod reţinut să existe: o masă de lucru, o lampă cu brațul mobil şi un mic ventilator pentru aerisire. Pe un perete, puteți instala un raft cu mai multe nivele aşezat mai sus, pentru ca vopselele şi diluanții, de pildă, să nu fie la îndemâna copiilor, unde veți aşeza uneltele şi celelalte materiale, inclusiv piese nefolosite şi bucăți de plastic de diferite dimensiuni şi grosimi, acestea din urmă necesare confecționării unor piese pentru alte variante decât cele din cutie - dar asta se va întâmpla mult mai târziu, după ce veți acumula o experiență de câțiva ani.

Dimensiunea spațiului de lucru va fi direct proporțională cu scara machetelor lucrate. Cea mai utilizată scară este 1/72, adică macheta este de 72 de ori mai mică decât originalul, pentru care suprafața minimă va fi de 50 cm/50 cm.

Alt element ce nu trebuie să lipsească din arsenalul modelistului în devenire este: RĂBDAREA! Nu încercați să dați „rasolul", fiindcă nu veți face decât să stricați şi va trebui să munciți de două-trei ori mai mult pentru a repara ce-ați stricat cu graba. De asemenea, nu vă apucați de lucru decât atunci când simțiți că aveți un chef teribil pentru aşa ceva. În caz contrar, vă veți grăbi şi...

În numărul viitor vom începe prezentarea mai detaliată a uneltelor pentru modelism. Aveți, deci, la dispoziție timp berechet pentru achiziționarea unei machete!

Florin Mihăilescu, Brăila

PHONIX C1 Vânătorul împăratului

CARACTERISTICI TEHNICE MOTOR: Hiero de 230 CP LUNGIME: 7,52 m ÎNĂLȚIME: 2,95 m VITEZA: 190 km/h MASA: 1105 kg PLAFON: 5400 m ECHIPAMENTE: 2 oameni ANVERGURA: 10,99 m AUTONOMIE: 3h 30min ARMAMENT: 2 mitraliere; 50 kg bombe

Desene de Bogdan Pătraşcu