mânuirea pânzei. În spate, pe partea mult ridicată, este o cabină de 2 până la 3,1/2 klafteri; în spatele cabinei e butucul cârmei pe care e fixată, printr- un dispozitiv de lemn sau de fier, cârma în formă de gât de lebădă. Partea dinainte a cârmei merge peste cabină până la spațiul închis unde ea e mânuită...; partea dindărăt a cârmei merge 7 până la 12 klafteri în urmă, în apă, având la capăt o lopată lată verti- cală. La o treime de la prova stă un catarg care e întărit cu trei „Haupttonen", două pataraține (Pardunen) și o bară (Stoch) și e pre- văzut cu o pânză latină, mai adesea și cu o pânză în patru colțuri.

«<În „Condica de venituri și cheltuieli a Domnului Moldovei pe anul 1764", la capitolul cheltuieli cu turcii", este încrisă suma de 70 de lei și 45 de bani care, în luna mai, la Galați, s-au dat la haremul Măriei Sale Hafis-Ahmet- Pașa Küprülü-Oglu, ce-au venit cu bolozanul pe apă...". Este singura dată când un cargou" de tip bolozan apare în documente românești ca fiind între- buințat pentru voiajul unui înalt dem- nitar otoman, o asemenea deplasare executându-se de regulă cu un „caic împodobit".

Cuvântul bolozan (cu variantele bolaza, bolazan, boloza, borazan, borozan, burazan) este atestat ca definind o navă aflată deja în uz la noi în anul 1693, el găsindu-se în docu- mente în această accepțiune până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după care a mai circulat doar ca referire la o situație din trecut, precum și ca nume de familie sau în poezia popula- ră.»

comandor (r) Neculai Pădurariu, extras din articolul „Un bolozan pe post de... yacht"

U47 Mihai Georges

În primele ore ale zilei de 14 octombrie 1939 crainicul BBC-ului transmitea un mesaj cel puțin ciu- dat: „Înainte de a invita toate navele noastre aflate pe mare să asculte muzică cu Bennie Goodman, avem de transmis un mesaj din partea Amira- lității Britanice căpitanului Günther Prien și echipajului său de pe sub- marinul german U47, aflați undeva în Marea Nordului:,, Poți fugii, dar nu te poți ascunde!". Apoi au urmat me- lodiile promise....

Cel care fusese amenințat de Amiralitatea Britanică era unul din tinerii ofițeri din armata submarină. El s-a născut în ziua de 16 ianuarie 1908 în Osterfeld, landul Thuringia, în centrul Germaniei. După ce a navigat câțiva ani pe diferite nave comerciale, în ianuarie 1934 s-a în- rolat în Kriegsmarine (Marina Mili- tară Germană) iar după un an pe- trecut la bordul crucișătorului ușor KÖNIGSBERG, în octombrie 1935 și-a depus cererea de transfer către arma submarină. Anul 1938 l-a gă- sit la bordul submarinului U26 patrulând prin apele Spaniei în tim- pul Războiului Civil.

GÜNTHER PRIEN "Taurul din Scapa Flow"

Spre sfârșitul aceluiași an a fost însărcinat cu recepționarea unui submarin de tipul VII B, denumit U47, a cărui comandă o va primi la 17 decembrie 1938, iar pe 25 sep- tembrie 1939 a fost decorat cu Crucea de Fier clasa a II-a. Reușind să se impună în ochii superiorilor, într-o duminică a fost convocat la bordul navei de comandament din Kiel. Prezentându-se în careul na- vei bază WEICHSEL comandorul Dönitz, comandantul submarinelor, supranumit „Marele Leu" I-a între- bat: „Credeți că un comandant decis poate să-și introducă submarinul în portul Scapa Flow și să atace navele aflate în radă? Nu vă cer să-mi răs- pundeți pe loc. Reflectați și reveniți marți ca să-mi spuneți ce ați decis. Dacă veți zice nu, aceasta nu vă va aduce nici un fel de prejudiciu, aceasta este decizia dvs., pentru noi veți rămâne ceea ce sunteți".

Consecințele morale ale unui eventual refuz și a viitoarei sale po- ziții în ochii „Marelui Leu", care îl alesese dintre alți posibili candidați, nu erau greu de anticipat. Dönitz era un comandant cu multă expe- riență în arma submarină, în timpul Primului Război Mondial fusese comandantul submarinului UB68, fiind decorat cu Crucea de Fier chiar de Kaiserul Wilhelm al II-lea...

Studiind problema punct cu punct în toate detaliile s-a hotărât să accepte. În ziua de marți a reve- nit la comandor care l-a întrebat: „Da sau nu?". La răspunsul lui afir- mativ Dönitz I-a atenționat: -V-ați gândit BINE? Ați reflectat și la Emsman, care călcând o mină, la Hennig a ajuns pe fundul mării îndeplinind o misiune asemănătoare în Primul Război Mondial?

Primind din nou un răspuns afir- mativ comandorul a mai spus doar: „Atunci, pregătiți-vă nava".

În timpul zilelor care au urmat, echipajul a simțit că se pregătește ceva extraordinar. Au debarcat o parte din echipamentele care încărcau inutil submarinul luând cu ei doar puțină apă pentru băut și o cantitate minimă de combustibil. Comandantul după ce a dat ordinele, a mai spus doar: „Mâine dimineață să fiți gata de plecare".

Au plecat la ora stabilită prin canalul Kiel spre Marea Nordului. Noaptea era extrem de întunecată și vântul din S-S-E atingea deseori forța 7. În primele ore ale zilei de 13 octombrie Prien a adunat echipajul și i-a anunțat: „Mâine intrăm în Scapa Flow". Apoi a dat ordinul ca toți oamenii, cu excepția cartului de noapte, să se odihnească până la ora 16 când le- a fost servit un prânz festiv com- pus din cotlete de porc afumate cu varză. La ora 19,15 nava a fost ridicată din imersiune până la cota periscopică. Prien a efectuat un tur complet de orizont. Apoi a ordo- nat ieșirea la suprafață unde vre- mea se îmbunătățise. Vântul adia ușor iar cerul luminat de luna nouă era de o claritate stranie, în plus spre nord, pe întregul orizont strălucea aurora boreală.

După ce marinarii de veghe de pe pasarelă au anunțat: Nimic la vedere", submarinul a luat direc- ția de atac, îndreptându-se spre intrarea în Scapa Flow. În raportul de croazieră comandantul avea să noteze: „Pe țărm totul era negru. Pe cer aurora boreală strălucea într-o asemenea măsură încât intra- rea portului, înconjurată de munți înalți era iluminată de sus. Navele ancorate în radă păreau niște fan- tome într-un decor de teatru. Se putea vedea în întregime tot portul. Spre sud, aproape de Cava, nu era nimic ancorat. M-am apropiat. Atunci am văzut nava de suprave- ghere HAXA SUND pentru care vasul meu a apărut ca o țintă de carton. Totul a fost zadarnic, pentru că era imposibil de distins vreo navă, cu toate că vizibilitatea era perfectă, chiar și la mare distanță. Cum în tri- bord nu era nimic, am decis că tre- buie să obțin un rezultat tangibil înainte de a-mi pune șansele în joc. Așa că am fost obligat să fac o semirotație și să înaintez spre nord în lungul coastei. Acolo erau două cuirasate și puțin mai departe câte- va distrugătoare la ancoră. Nici un crucisător la vedere. M-am decis să le atac pe astea două". Apoi s-a furișat mai aproape de prova cuirasatului ROYAL OAK în spatele căruia se vedea conturul supras- tructurii crucișătorului de bătălie REPULSE. Comandantul a luat de- cizia de a ataca nava cea mai apropiată și la ora 0,58 a lansat o primă salvă de torpile în evantai din care doar una a explodat în prova lui REPULSE ridicând o coloană imensă de apă, fără ca apărarea britanică să se manifeste în vreun fel. În timp ce tuburile lanstorpile erau reîncărcate, sub- marinul a efectuat un arc de cerc în traversul portului apropiindu-se de țintă lansând o nouă salvă de tor- pile care au explodat la impactul cu ROYAL OAK declanșând o deflagrație imensă. În raportul de croazieră comandantul a consem- nat: „De data asta portul s-a trezit. Luminile s-au aprins pe distrugă- toare, din toate colțurile se trans- miteau semnale luminoase în Morse. Pe mal mașinile circulau înnebunite. Un cuirasat era scufun- dat, un altul era grav avariat*. Toate tuburile lanstorpile erau goale. M-am decis să plec." Încer- când să descopere inamicul englezii au aprins reflectoarele luminând suprafața apei, iar pe mal o mașină s-a oprit astfel încât lumina farurilor lumina chioscul submarinului, apoi a plecat în viteză transmițând încontinuu semnale luminoase, identificarea submarinului fiind o chestiune de doar câteva ore.

Îndreptându-se spre ieșirea din port submarinul a fost surprins de luminile unui distrugător care însă nu l-a remarcat, virând prin pupa lui și îndepărtându-se. După puțin timp submarinul a ieșit în mare în timp ce în port începeau să se audă exploziile grenadelor antisubma- rine. Încântat de reușita operațiunii secundul navei, locotenentul Endrass a avut ideea de a picta pe chioscul submarinului un taur cu coarnele coborâte care scotea fum pe nări numit „Taurul de la Scapa Flow" simbolizând forța de atac și spiritul de sacrificiu necondiționat al echipajului submarinului.

La sosire ei au fost întâmpinați ca niște eroi, Prien a fost decorat cu Crucea de Fier în ziua de 17 octombrie 1939, apoi a doua zi a fost avansat la Crucea de Fier cu Frunze de Stejar fiind primul comandant de submarin care a primit așa o importantă distincție.

La aproape un an după operați- unea de la Scapa Flow crainicul BBC anunța: Azi avem o veste bună. După cum știți, o dată sau de două ori pe săptămână, un convoi de aprovizionare înfruntă haitele de lupi ale U-boot-urilor ca să ne ajute în eforturile de război. Nu este o sarcină ușoară, așa că nu este ceva deosebit ca 10 sau 15 nave să fie scufundate. Am aflat că mândria flotei U-boot-urilor, submarinul U47 a fost distrus de către distrugătorul HMS WOLVERINE."

*. De fapt a fost nava auxiliară HMS Pegasus.

CARACTERISTICI TEHNICE LUNGIME: 67,10 m LĂȚIME: 6,10 m DEPLASAMENT LA SUPRAFAȚĂ: 760 tone VITEZĂ: la suprafață: 17 noduri; în imersiune: 7,6 noduri RAZĂ DE ACȚIUNE: la suprafață: 6500 mile marine; în imersiune: 80 mile marine ARMAMENT: 5 tuburi lans-torpile de 550 mm; 14 torpile; 1 tun de 88 mm; 1 mitralieră de 20 mm (după 1943); 1 tun a.a. de 37 mm; 2 mitraliere a.a. jumelate de 20 mm

Așii U-boot-urilor

Günther Prien este, fără îndoială, cel mai cunoscut dintre căpitanii U-boot-urilor. Momentul său de glorie l-a reprezentat octombrie 1939, când a forțat apărarea de la Scapa Flow, la comanda lui U47, scufundând cuirasatul HMS Royal Oak și nava auxiliară HMS Pegasus. Palmares: 31 nave scufundate, totalizând 194103 tone.

Otto Kretschmer a fost comandantul lui U99. A devenit cel mai de succes comandant de submarin, prin scufundarea de 43 de nave. Se strecura în mijlocul convoaielor și de acolo își lansa torpilele. Navele de escortă erau în imposibilitate de a interveni. U99 a fost scufundat pe 17 martie 1941 de către distrugătorul HMS Walker. Echipajul a fost luat prizonier.

Joachim Schepke a fost comandantul lui U100. Submarinul era unul de tip VIIB, construit la Kiel. A fost scufundat pe 17 martie 1941, la sud de Irlanda, de către distrugătoarele HMS Walker și HMS Vanoc. Șase dintre membrii echipajului au fost salvați, dar restul de 36, printre care și Schepke, s-au scufundat odată cu U100. Palmares: 37 nave scufundate, totalizând 158882 tone.

Engelbert Endrass. În 1939 era prim ofițer de cart pe U47 și a luat parte la evenimentele de la Scapa Flow. A devenit apoi comandantul lui U 567, un submarin de tip VII C, construit la Hamburg de firma Blohm & Voss. A murit la 21 decembrie 1941 când submarinul a fost scufundat împreună cu întreg echipajul. Palmares: 24 nave scufundate, totalizând 135780 tone.

Heinrich Liebe a fost comandantul lui U38 de la punerea lui în serviciu în octombrie 1938 până în mai 1941, timp în care a scufundat 31 de nave. A ales ca emblemă pentru submarinul său un Cupidon (în germană „liebe" înseamnă dragoste").

Georg Schewe, după ce a fost comandantul lui U60, un submarin de tip IIC, până în 1939, începând cu anul 1941 a comandat submarinul de tip IXB, U105. U105 a fost scufundat în ziua de 2 iunie 1943 de către avioane franceze. Palmares: 16 nave scufundate, totalizând 88731 tone.

Günther Prien, „taurul din Scapa Flow", deși în 1941 a devenit căpitan de corvetă, a comandat întotdeauna U47, un submarin de tip VIIB.

În numărul viitor USS Harder și povestea unui comandant de submarin, cum nu a mai existat: legendarul J. V. Dealey.