CAUDRON G.4

În istoria cuceriri aerului, un frumos capitol îl ocupă frații Caudron, Gaston și Rene, ambii punând bazele construcțiilor aeronautice în Franța și de ce nu, în întreaga lume. În 1908 își încep primele teste cu un planor experimental, urmând ca în anul următor să creeze un minunat biplan, desemnat A2, ușor, rapid și stabil, care va fi prezent și activ peste zece ani în diverse colțuri ale lumii. Primul model avea un sistem de transmisie prin lanț, destinat acționării elicii propulsive, însă problemele apărute, au dus la repoziționarea motorului în configurația de tractare. Această modificare s-a dovedit mult mai performantă, aparatul fiind desemnat ca Tip A.3.

În 1910, Caudron își stabilește școala de antrenament la Crotoy iar fabrica în localitatea Rue, unde va începe realizarea în serie a tipului A.4 echipat cu un motor Anzani de 35 CP, urmat de tipul B, echipat cu un motor rotativ Gnome de 70 CP sau Anzani de 60 CP și fuselaj tip nacela. Acest tip a stat la baza tuturor tipurilor realizate până la tip G.4.

Producția înaintea declanșării „Marelui Război" a fost:

Tip D pentru școala cu motor Anzani 45 CP sau Gnome 50 CP, realizat în 1912; Tip E - școală și antrenament cu motor Gnome, realizat în 1913; Tip F monoloc cu motor Gnome de 80 CP sau Le Rhone de 60 CP, realizat în 1913; Tip G - antrenament și școală cu motor de 80 cp, dezvoltat mai târziu ca G.2; Tip H amfibiu, realizat special pentru cursele de la Monaco, fiind comandate două de marina franceză; Tip J hidroavion cu două flotoare și motor Gnome de 100 CP, realizat în 1913; Tip K - amfibiu biloc cu anvergura mărită la 18,15 m și motor Gnome de 200 CP sau Anzani de 100 CP; Tip KM - sau K2, o variantă a lui K armat cu o mitralieră și blindaj; Tip L - pentru școala cu motor Anzani de 100 CP, realizat în 1914; Tip M - realizat pentru aviația militară și echipat cu motor Gnome de 50 CP; Tip M2 - realizat în 1912 cu motor de 50/60 CP; Tip N - realizat pentru curse în 1912, echipat cu un motor Anzani de 30 CP.

O variantă de 5 locuri cu fuselaj convențional, realizat în 1912 și echipată cu un Anzani de 80 CP.

Un monoloc de curse, echipat cu motor Anzani, realizat în 1914 Primul Caudron „G" bine cunoscut, a fost modelul G.2, apărut în 1912, proiectat ca avion de antrenament și ajuns la începutul războiului, într-un serviciu limitat în cadrul a două escadrile. După mutarea uzinei la Lyon, s-a putut realiza în serie mare noul model G.3, iar cerințele militare mobilizarea din august 1914 - au dus la deschiderea celei de-a doua uzine la Issy-le-Moulineaux, producția totală a G.3-ului ridicându-se în august 1918, la 2450 bucăți. Noul G.3 era echipat cu un motor rotativ Gnome de 80 CP, sau unul de 90 CP Anzani. Aripile erau echipate cu un lonjeron fără diedru, cu 42 de nervuri pentru aripa superioară și 24 de nervuri, cea inferioară. Controlul stabilității laterale se realiza prin torsionarea capătului de plan (stil Bleriot). Rezervorul de carburant era împărțit în două: unul de 100 l pentru benzină și altul de 5 l pentru ulei, plasate în fuselaj, între observator și pilot, fiind acoperite cu placaj.

Au existat câteva versiuni majore ale G.3-ului: G.3 A2 pentru cooperarea cu artileria; G.3 D2 - biloc antrenament; G.3 E1 - pentru antrenament în configurația monoloc; G.3 E2 pentru antrenament cu motor rotativ; G.3 L2 pentru legătură, echipat cu motor Anzani; G.3 R1 monoloc cu anvergura redusă, folosit de elevi pentru rulaj, de unde și indicativul R. În serviciul aviației militare, versiunea de antrenament a G.3-ului a primit desemnația „12" (XII).

Avionul Caudron-ul G.2, 3 sau 4, s-a dovedit un excelent aparat de recunoaștere, dovedind o remarcabilă stabilitate în zbor, iar în ciuda unor inconveniente legate de viteza redusă, aterizarea dificilă și chiar a unui câmp de observație redus, s-a bucurat de o bună reputație printre echipajele escadrilelor Caudron C.6;10;11;13; 17;18;27;28;30;34;39;43;53 și 56. La sfârșitul anului 1915, avionul a fost înlocuit cu varianta îmbunătățită Caudron G.4.

Ofițer român de aviație, neidentificat, în fața unui aparat G4. După uniformă, el provine din infanterie. Influența franceză este evidentă.

Romanian pilot officer in front of his G4. Unidentified. Picture taken around 1918.

Florin Mihăilescu