Mangalia la remorca unui distrugător sovietic mare, tip „B". Acesta a ancorat la o milă în fața portului și de aici vedetele cu echipaje româno-sovietice au venit în port în linie de șir, pilotate de șalupa Lancea. Această șalupă era o copie locală a unui Lursen, ce ar fi trebuit să fie construită și echipată în România în serie. Motoarele și echipamentele ar fi trebuit furnizate de URSS, dar inițiativa nu a primit avizele necesare de la marele aliat. La dana special construită, lângă instalația de suire pe cheu a vedetelor a avut loc ceremonia de schimbare a pavilioanelor sovietice cu cele românești, de predare-primire a unităților și de prezentare a consilierului sovietic noilor comandanți de unități. Cele șase unități făceau parte din clasa KOMSOMOLET tip 121. Aveau comanda închisă, corpul de dural, trei elice și atingeau o viteză maximă de peste 42 noduri.

Una dintre aceste vedete deține recordul național de viteză pe apă: 47,4 noduri pe o mare oglindă în fața bazei Mangalia în 1957. Vedeta avea numărul de bordaj 86 și era comandată de It. Gheorghiu. Recordul este și astăzi în vigoare.

Vedetele tip 121 K fuseseră realizate pe baza unui concept Thornicroft din seria White, studiu început înainte de sfârșitul anilor '30 și adoptat de mai multe marine naționale.

Următoarea serie de vedete, tip 123 K avea corpul identic, dar cabina modernizată, cu punct de comandă deschis și altul protejat sub acesta. Erau dotate cu un radar de cercetare tip „Zarnița". Sistemul de guvernare avea servomotor.

Deplasament: 19,6 tone Lungime max.: 19,26 m Lățime max.: 3,6 m Pescaj mediu: 0,8 m Viteză: 42 noduri Propulsie: 3 motoare M 50 a 1000 CP Echipaj: 9 oameni comandant, 2 maiștri militari, 6 militari în termen Armament: 2 tuburi lansatorpile de 450 mm; 1 mitralieră binată de 14,5 mm

Cu aproape un an înainte de sosirea primei serii, cpt. rg. 2 pe atunci Raymond Stănescu a primit ordinul de a elabora regulamentele și manualele necesare pregătirii cadrelor de specialitate. Astfel, procesul de pregătire de luptă a inclus cunoașterea navelor, a tehnicii de la bord pe specialități și folosirea lor în luptă. Pregătirea a durat până în martie 1953 și s-a făcut atât în România cât și în URSS. Ieșirile în mare au început în martie și au durat până în luna mai 1953. Comandanții au fost dublați de foștii comandanți sovietici și atunci s-au executat primele lansări de torpile. Calificativul acordat de consilierii sovietici a fost „bine".

Printre primii ofițeri și comandanți de vedete din acea perioadă îi putem menționa pe Telegescu Petre, Melicescu Ion, Ubusot Ioan, Spandole Gheorghe.

Primele vedete au fost în dotare până în 1964, iar cea de a doua serie până în 1979 când au fost casate. Au fost încadrate în Divizionul 319 Vedete Torpiloare și apoi în Divizionul 90 VT.

La 15.01.1964 se înființează Brigada 29 Vedete prin Ordinul Ministrului Forțelor Armate CL002/04.01.1964, probabil ca urmare a tăierii distrugătoarelor și submarinelor. Drapelul de luptă a fost primit pe 16.08.1964. Această MU (Mare Unitate) a fost comandată de Căpitanul de Rangul (Comandor) Radu Nicolae 1964-1979, C-amiralul Boian Ion 1979-1981, cdr. Marinescu Mihai 1981-1990, c-amiral Petre Anghel, c-amiral Gheorghiu Valentin 1990-1995 și cdr. Constantin Nasuia (astăzi amiral) din 1995 până la restructurare în 2000.

dr. ing. CRISTIAN CRĂCIUNOIU

Lt. (pe atunci) Valentin Gheorghiu călare pe situație. Multe aplicații au prins vedetele în misiune pe vreme rea, vara sau iarna. Iată o fotografie de calitate excepțională, cu prova în val în 1959.

Fotografii color foarte rare, din anii '60. O lansare de torpilă și un maistru torpilor verificând instalațiile la bordul vedetei. Această fotografie furnizează date valoroase pentru modeliști, fiind vizibile culorile punții și numeroase detalii. Pentru iubitorii de uniforme, echipamentul este foarte interesant. Pe colacul de salvare nu este pictat numărul vedetei, deci se împrumutau de la una la alta, în perioada respectivă.

Vedeta 86 din curtea Muzeului Marinei Române, Constanța. Exceptând armamentul, vedeta este intactă. Corpul și suprastructura din duraluminiu au favorizat conservarea exponatului și ne indică preluarea tehnologiei de sudură a aluminiului în atmosferă de argon la șantierele navale sovietice încă din anii 1948-49. Multe șantiere vestice foloseau încă nituirea la vremea respectivă! Fotografiile autorului au fost realizate pentru a furniza detalii celor ce vor să realizeze macheta.

N.M.S. Vijelia, una dintre cele două vedete românești care au torpilat crucișătorul sovietic TAŞKENT. Pe punte figurine simbolizând personaje deja legendare: cdr. Niță Voinescu, cpt. Tache Zaharia, asp. Gabriel Paparizu, maistru torpilor Ion Iepure la 18 septembrie 1941.