La manevrele Forţelor din Marea Neagră a Pactului de la Varsovia, vedeta 86 a fost colorată experimental de camuflaj. De obicei era gris-bleu cu opera vie neagră.

În timpul unei aplicații la Varna în 1961, o vedetă a fost vopsită de camuflaj. De obicei erau gri deschis cu opera vie neagră și puntea gri închis sau roşu englez.

Comandant şi timonier pe comanda unei vedete. Atac în formație este exercițiul tactic al vedetelor din imagine. Dealungul anilor de exploatare, acestea s-au dovedit a fi foarte fiabile şi ușor de exploatat. (Foto C-am Gheorghiu)

Atlanticului de Nord, NATO. În aceste condiții URSS răspunde prin gruparea noilor „democrații ce le făurise în Europa în Pactul de la Varşovia. În noul context, Marina RPR a devenit interesantă pentru Flota Roșie a Mării Negre, ei revenindu-i sarcina de a apăra litoralul de Vest al Mării Negre, dar şi a statului român din direcția mării. Iată factorii de decizie care au contribuit decisiv la realizarea unei noi flote militare. În 1950 a început amenajarea unei noi baze sudice, la Mangalia.

Concepția strategică a vremii, presupunea forţarea Bosforului şi a Dardanelelor, eventual cu lovituri tactice nucleare, pentru a asigura ieşirea Flotei Roşii a Mării Negre în Mediterana şi apoi mai departe. Flotele română şi cea bulgară ar fi trebuit să angajeze lupta în eşalonul 1, asigurând recunoaşterea şi apoi angajamentul forțelor NATO. Grosul forțelor angajau ulterior lupta. Aplicațiile comune s-au făcut din 1950 până în 1962.

La aproape jumătate de secol de la aceste aplicații ale Pactului de la Varşovia în Marea Neagră, amiralii în rezervă Gheorghe Sandu şi Victor Bogdan îşi aminteau cum amiralul Gorskov, făuritorul flotei moderne sovietice (supranumit de presa occidentală „Bismark al Rusiei"), fost adversar în cel de al doilea război mondial, îi invita la al doilea exercițiu din aceeaşi zi, pe români la bordul navei comandament (de obicei crucișătorul KUTUZOV), invitându-i să ia comanda şi să execute acțiunea conform experienței lor de luptă. Viceamiralul Gheorghe Sandu comandant al Flotei Maritime Militare a RPR făcuse războiul îmbarcat la bordul torpilorului NALUCA ca aspirant sub ordinele căpitanului Lorin Dumitrescu pe care îl cita mereu cu admirație şi contraamiralul Victor Bogdan la bordul torpilorului ZMEUL, sub ordinele cpt. Mitrescu Dumitru distins cu ordinul „Mihai Viteazul" pentru acțiuni de luptă. Mereu, cei doi găseau soluții pe care sovieticii cu tot Statul lor Major tobă de carte şi mai puțină practică, nu le prevăzuseră. Știa Gorskov ce face! Ulterior, când Gorscov a ajuns ministru şi Şeful Statului Major al Flotei din Marea Neagră a fost numit amiralul Smirnov, un alt fost adversar şi el proceda în acelaşi mod. Ofiţerii de Stat Major şi tacticienii primeau astfel gratuit din experiența de război a unor cadre de elită formate la şcoala vestică.

Aşa se face că la întâlnirile Ligii Navale din anii '90, după un sprit urma întrebarea: Măi Victore, mai ții tu minte cum dădeam noi cu bombe atomice pe Bosfor? Una la intrare, 12 în părți să lărgim strâmtoarea?... Prafu' se alegea de hărțile alea rusești... Şi astăzi mă trec fiorii...".

Conceptele sovietice ale vremii, considerau primordiale în economia construcției, o flotă de vase mici, rapide şi foarte bine înarmate pentru Marea Neagră. Iată de ce, într-o primă fază, Flota Maritimă Militară a RPR a achiziționat 12 vedete torpiloare, livrate în două tranşe de câte şase. Primele au sosit în țară la 28 noiembrie 1952 în rada portului militar