Eurofighter

Atac maritim: 4 rachete AMRAAM, 2 ASRAAM, 6 rachete anti-navă.

Royal Air Force a ales MBDA (fosta Matra BAe Dynamics) Meteor pentru necesitățile BVRAAM și Raytheon AMRAAM, până când rachetele Meteor vor intra în dotare. Meteor utilizează un nou tip de motor, care-i sporește raza de acțiune și manevrabilitatea. AMRAAM sunt folosite din 2002, iar Meteor vor fi introduse cam prin 2010. Începând cu anul 2005, aparatele germane și italiene vor fi dotate cu rachete aer-aer de tip IRIS-T, cu sistem de ghidare în infraroșu, fabricate de firma germană BGT. Eurofighter-ele RAF vor fi dotate cu rachete de croazieră MBDA Storm Shadow/Scalp EG, intrare în serviciul operațional pe aparatele de tip Tornado în luna martie a acestui an, precum și rachete MBDA Brimstone anti-blindaj, programate pentru 2004.

CONTRAMĂSURILE ELECTRONICE. Subsistemul defensiv al aparatului (Defensive Aids Sub-System, DASS) este încorporat în structură și integrat cu sistemele. DASS a fost dezvoltat de consorțiul EuroDASS-BAe Systems Avionics din Marea Britanie, ca prim-contractor, Elettronica din Italia și Indra din Spania. Consorțiul a fost întregit în octombrie 2001 de EADS, după ce ministerul german al apărării a hotărât să reintre în program. DASS asigură o supraveghere continuă de 360° în mediu ostil, cu răspuns complet automat la una sau mai multe amenințări. El include un sistem electronic de contramăsuri/sprijin al măsurilor (Countermeasures/Support Measures System, ECM/ESM), avertizare de amenințare cu rachetă frontal și din spate, sisteme de remorcare a țintelor false la viteze supersonice, receptoare laser de avertizare și sisteme de împrăștiere chaff și flare furnizate de Saab Tech Electronics BOL. Sistemele de avionică se bazează pe standardul NATO de stocare și transmitere a datelor prin fibră optică.

SENZORII. Aparatul este echipat cu un radar de tip CAPTOR (ECR 90) multi-mode X-band pulse Doppler, dezvoltat de consorțiul Euroradar. Radarul multi-mod are trei canale de procesare, cel de-al treilea fiind utilizat pentru codare. Euroradar se compune din BAe SYSTEMS Marea Britanie, Indra Spania, FIAR Italia și EADS (Daimler-Chrysler Aerospace) Germania.

Un vizor cu vedere înainte în infraroșu (Forward Looking Infrared FLIR) este montat pe partea stânga a fuzelajului, cu afișare pe parbriz. El operează în benzile spectrale de 3-5 și 8-11 microni. Când este utilizat împreună cu radarul în rol aer-aer, funcționează ca sistem de căutare și urmărire în infraroșu (Infrared Search and Track system, IRST), asigurând detectarea și urmărirea pasivă a țintei. În rolul aer-sol, FLIR ia în achiziție țintele și le identifică, fiind totodată un prețios ajutor pentru zborurile de noapte.

MOTOARELE. Eurofighter este echipat cu două motoare de tip Eurojet EJ200, fiecare dezvoltând o putere de 90 kN cu post combustie și 60 kN în regim de croazieră. Turbinele cu o singură treaptă acționează rotoarele în trei trepte și compresorul HP în cinci trepte. Motorul mai dispune de: control digital, lamele cu coardă largă și monocristal, duză convergent-divergentă și monitorizare integrată.

Reconstituire plan și desen de Liviu Iliescu

Puteți achiziționa, de la redacție, planul Eurofighter-ului cuprinzând 4 planșe, contra sumei de 300.000 lei + 30.000 lei taxe poștale.

AVIAȚIA GERMANĂ DE VÂNĂTOARE DE ZI ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL organizare, înmatricularea avioanelor

Pentru început, trebuie precizat că standardele pe care le voi expune se referă doar la avioanele monomotoare și la Me.262, acesta fiind singurul avion bimotor căruia i se poate aplica. Bf.110, de exemplu, deși era practic un avion de vânătoare, era încadrat în alte standarde.

ORGANIZARE

Cea mai mare unitate din cadrul aviației de vânătoare (Jagd) era Jagdgeschwader (Escadră de Vânătoare), prescurtat JG. O JG avea în compunere o Geschwaderstabschwarm (patrula comandamentului Escadrei) și 3 Jagdgruppen (Grupuri de Vânătoare), prescurtat JGr. Mai târziu, unele JG au primit și al 4-lea JGr, iar în cazuri foarte rare chiar și al 5-lea.

Un JGr era compus dintr-o Gruppenstabschwarm (patrula comandamentului Grupului) și 3 (rar 4) Staffeln (escadrile). O Staffel era compusă din 3 Schwarm (patrulă), care la rândul ei era compusă din două Rotte (celulă, cu două avioane).

Deci, în teorie, dacă se ia în considerare modelul standard în care o JG avea 3 JGr, fiecare cu câte 3 Staffeln a câte 3 Schwarm, efectivul în avioane al fiecăreia era: - Rotte - 2 avioane; - Schwarm - 4 avioane; - Staffel - 12 avioane; - Gruppe - 40 avioane; - Geschwader - 124 avioane.

În practică, au existat diferențe, datorită apariției unor subunități suplimentare față de schema standard sau, ca în cazul Lehrgeschwader (Escadre de învățământ), a existenței a până la 16 avioane în cadrul unei Staffel (singurele cazuri în care pe avioane se vor observa numere mai mari de 12).

NUMEROTAREA UNITĂȚILOR ȘI SUBUNITĂȚILOR

O Geschwader era desemnată printr-un număr arab și uneori un nume (vezi articolul din Modelism 1/2003). În cadrul unei Geschwader, fiecare Gruppe era identificat printr-un număr roman. În scris, exista o formă lungă de scriere (JGr 1/JG52 Grupul de Vânătoare I din Escadra de Vânătoare 52), care se folosea foarte rar. Foarte uzuală era 1/JG52.

O Staffel era identificată printr-un număr arab, dar atenție numerotarea se făcea începând cu prima Staffel din primul Gruppe și mergea până la ultima Staffel din ultimul Gruppe, astfel că în cadrul unei JG nu existau două Staffel cu același număr. În schema standard, existau 3 Staffel 1, 2 și 3 la JGr I, Staffel 4, 5 și 6 la JGr II, Staffel 7, 8 și 9 la JGr III și eventual Staffel 10, 11 și 12 la JGr IV. În scris, se folosea forma 6/JG 52. Nu era necesară și scrierea denumirii grupului (în acest caz s-ar fi scris 6/II/JG 52), întrucât, cunoscând sistemul de numerotare, se deducea automat din ce grup făcea parte respectiva escadrilă.

În cadrul unei Staffel, fiecare avion primea un număr de front începând cu „1" și mergând până la „12" (sau mai mare, în cadrul unei LG). Exista obiceiul ca pe avionul cu numărul „1" să zboare comandantul escadrilei, dar nu era chiar o regulă.

DIFERENȚIEREA AVIOANELOR

Diferențierea avioanelor în cadrul diferitelor unități se făcea printr-un sistem complex, care cuprindea embleme de unități, simboluri de rang, simboluri de Gruppe și culori de diferențiere. De remarcat că voi prezenta de bază sistemul folosit în 1939 și 1940, ulterior apărând simplificări. O altă remarcă este că sistemul nu era extrem de rigid, permitea interpretări personale din partea comandanților de JG sau uneori de JGr.

Emblemele. Fiecare JG și JGr (uneori și Staffel iar foarte rar chiar și Geschwaderstabschwarm) avea o emblemă personală, care nu era stabilită în mod oficial în cadrul Luftwaffe, dar era cunoscută ca atare. Forma ei depindea în mare măsură de umorul sau dispoziția comandanților, având deci un mare grad de personalitate. De asemenea, forma putea varia în timp, iar în unele cazuri această problemă chiar a fost schimbată cu o alta. În cazul JG, această emblemă este singura posibilitate de a diferenția avioane de același tip din cadrul unor JG diferite. În general, pe un avion se vopseau două embleme (obligatoriu cea a JG), în poziții foarte diferite de la o unitate la alta. Nu era însă o regulă strictă.

Simbolurile de rang. Aceste simboluri erau folosite în cadrul Geschwaderstabschwarm și Gruppenstabschwarm.

Avionul comandantului JG (Geschwader Kommodore) purta unul dintre simbolurile din fig. 1. Simbolul A era cel mai folosit înainte de război, dar unii comandanți (de exemplu Adolf Galland) l-au folosit și pe timpul războiului, probabil pentru că îi plăcea mai mult cum arăta. Simbolurile B și C sunt cele regulamentare pe timpul războiului. Standard, un asemenea simbol era vopsit negru cu banderolă exterioară albă, dar au existat și cazuri de alb cu banderolă neagră, plus mici variații de formă. Mai târziu, simbolurile au fost uneori vopsite cu o singură culoare.

Avioanele din Geschwaderstabschwarm purtau un simbol în fața crucii de pe fuzelaj (fig. 2), care arăta funcția pilotului respectiv în cadrul comandamentului JG. Simbolurile erau negre cu banderolă exterioară albă sau albe cu banderolă neagră. Și aici au existat multe variații în ceea ce privește dimensiunile simbolului și modul corect de reprezentare, iar mai târziu au fost vopsite monocrom. Semnificația lor este: A Geschwader Adjutant; B Major Beim Stab; C Geschwader Operations Offizier (IA); D Geschwader Operations Offizier; E Geschwader Technischer Offizier (To).

Avioanele din Gruppenstabschwarm purtau în fața crucii unul din simbolurile din fig. 3. Din nou, erau vopsite negru cu banderolă exterioară albă. Remarcile făcute pentru simbolurile de la Geschwaderstabschwarm sunt valabile și aici. În plus, în spatele crucii de pe aceste avioane erau vopsit simbolul de Gruppe, negru cu banderolă albă. Semnificația simbolurilor: A Gruppe Kommandeur (comandantul grupului); B Gruppe Kommandeur (variantă); C Gruppe Adjutant; D Gruppe Technischer Offizier; E Gruppe Technischer Offizier (variantă).

Simbolul de gruppe. Toate avioanele dintr-un Gruppe aveau vopsit în spatele crucii un simbol (fig. 4) ce identifica respectivul grup. De remarcat că avioanele din Staffeln, erau vopsite în culorile respectivelor Staffeln. Și aici, cu timpul au apărut simplificări eliminarea banderolei exterioare sau stilizarea mai avansată a simbolului B.

Culorile de diferențiere. Aceste culori se aplicau numai la avioanele încadrate în escadrile, pentru numerele de front (vopsite în fața crucii de pe fuzelaj) și pentru simbolul de Gruppe vopsit în spatele crucii. Standardul era următorul: - pentru Staffel 1, 4, 7 și 10 alb cu banderolă exterioară neagră; - pentru Staffel 2, 5, 8 și 11 - roșu cu banderolă exterioară albă; - pentru Staffel 3, 6, 9 și 12 galben cu banderolă exterioară neagră sau albă.

Și aici au existat variații - numere aplicate pe capotele motorului; aplicate sub cupola carlingii; pentru escadrilele 2, 5, 8 și 11, numere negre cu banderolă albă, galbenă sau roșie. Cu timpul, și aici s-au introdus simplificări, prin eliminarea banderolei exterioare, numerele (și simbolul de Gruppe) fiind vopsite într-o singură culoare (cea a respectivei escadrile).

Sistemul pare destul de complicat, dar de fapt, odată învățat și dacă era respectat, face foarte ușoară identificarea exactă a unui avion, dacă sunt vizibile elementele necesare. Pe fotografiile alb/negru se mai poate confunda culoarea albă cu cea galbenă, ceea ce poate duce la confundarea primei Staffel dintr-un JGr cu cea de-a treia Staffel. Mai greu este de identificat cărei JG aparține avionul trebuie cunoscute emblemele respectivei JG.

Într-un articol următor mă voi ocupa de alte categorii de aviație avioanele cu alte destinații decât vânătoarea de zi, acestea având o altă organizație și sistem de înmatriculare și identificare.

Gruppe I nu avea un simbol. Semnificația acestor simboluri este: A Gruppe II; B Gruppe III; C Gruppe III (variantă); D Gruppe IV.

Pentru avioanele din Gruppenstabschwarm, acest simbol era vopsit negru cu banderolă albă.

(va urma)

DAN ILOIU

Desene 3D de ROBERT ȘUTIC