PZL 11 dr. ing. Cristian Crăciunoiu istoric Luminita Giurgiu

Sus: Asul escadrilelor de PZL 11, adj. av. Dimache Ion cu şase avioane doborâte: 4 I-15 şi 2 bombardiere bimotoare!

Dreapta: Hala de asamblare finală IAR Braşov cu noile avioane de vânătoare PZL 11f. Remarcați cocardele asimetrice de pe planuri.

Profil color de Bogdan Pătraşcu

Având interese comune în domeniul politicii de apărare, mai ales în fața amenințărilor staliniste, România şi Polonia au cooperat strâns în domeniul aeronautic. Întrucât Biroul de Proiectare Polonez condus de inginerul Zygmund Pulawski a realizat un vânător foarte apreciat pe plan international, PZL 7 ce impresionase participanții la Salonul Aeronautic de la Paris din 1930 şi apoi specialiştii americani la Cleveland in 1931, avionul a fost introdus în producție în Polonia. O dezvoltare ulterioară, PZL 11, i-a fost prezentată unei delegații române condusă de Prințul Nicolae (fratele Regelui Carol al II-lea) în august 1931. Prototipul polonez s-a dovedit a fi superior prototipurilor uzinei IAR la testele din 1931 şi 50 de avioane de vânătoare complet metalice PZL 11 B, au fost comandate în Polonia în martie 1933. Au fost livrate în octombrie 1933. Motorul selectat pentru această serie de aparate a fost Gnome Rhone 9Krsd o modificare scumpă a aparatului din dotarea standard a Forţei Aeriene Poloneze, echipat cu motoare Bristol Mercury.

Primele aparate sosite în țară au fost repartizate unităților de aviație din laşi. Ulterior au fost repartizate Regiunii Aeriene 3, bazate la Pipera, lângă Bucureşti. În 1935 a început producția de aparate în România la uzinele IAR, sub licență poloneză. S-au produs 150 de aparate PZL 11 f, o adaptare a lui PZL 11 c, utilizat de Forţele Aeriene Poloneze. Erau echipate cu motorul Gnome Rhone K9 produs la IAR şi apoi cu IAR K9 de 551 CP.

Când Polonia căzut sub loviturile unite ale Germaniei şi a Uniunii Sovietice, în septembrie 1939, 13 PZL 7, 10 PZL 11 A, 33 PZL 11 C (acestea au echipat Escadrilele 76 şi 77) s-au refugiat în România, unde au fost internate. Echipajele au plecat libere, care unde au dorit şi au putut, o parte dintre aparate fiind reutilizate după reparații.

Când România a intrat în război la 22 iunie 1941, FARR, mai precis Flotila 3 Vânătoare sub comanda cpt. cdr. av. Mărăşescu Anton avea în componență două grupuri echipate cu PZL 11 F: Grupul 3 Vânătoare C.O. Lt. cdr. av. Munteanu Teodor şi Grupul 4 Vânătoare C.O. lt. cdr. Niculescu Dumitru.

PZL 11 C era un adversar pentru depăşitele I 15 şil 15 sovietice, dar s-au dovedit a fi mult prea sensibile la loviturile încasate când erau folosite pentru atac la sol. Au fost pierdute în acest mod numeroase aparate.

Astfel, nu putem spune că au avut un rol semnificativ pe Front şi pentru a proteja viața piloților au fost retrase din activitatea operațională şi înlocuite cu IAR 80, de la începutul anului 1942. Chiar dacă germanii furnizau numeroase piese şi subansamble de schimb, forța de muncă calificată a uzinelor IAR era mult prea ocupată cu producția de IAR 80 şi bombardiere JRS 79 pentru a aloca ore întreţinerii şi reparațiilor acestui aparat depășit. Se punea problema înlocuirii totale a aparatului chiar dacă modificate, transportau lansatoare de bombe mici sub aripi și lansatoare de grenade pentru atacul la sol, asemănătoare cu cele ce echipau unele IAR-uri 39.

PZL 24 E

Chiar dacă proiectanţii de la uzinele IAR îşi continuau eforturile pentru a produce un vânător rapid, cu aripă joasă şi tren retractabil, oficialii Ministerului Aerului şi Marinei au comandat 5 PZL 24 e în Polonia, pentru a înlocui aparatele PZL 11 f din dotare. 25 de bucăți au fost comandate IAR-ului şi toate au fost livrate în 1939.

IAR-ul producea toată SDV-istica necesară seriei şi realizării rapide a transferului de tehnologie, adaptând numeroase scule deja existente pentru a se potrivi proiectului. Cele 5 aparate realizate de polonezi aveau motoare IAR K14 III C 32 şi următoarele 24 au fost echipate cu motoare IAR K14 III C 36. Ele au intrat în dotarea Escadrilei 61 şi a Escadrilei 62 din Grupul 6 Vânătoare în 1941 fiind utilizate mai ales pentru susținerea infanteriei şi blindatelor prin atacuri la sol. Erau doate de la început cu lansatoare de grenade sub planuri.

Lipsa de fiabilitate a dus la retragerea lor şi folosirea în şcoli la misiuni de antrenament.

SDV-istica pentru coadă şi fuzelaj a fost refolosită cu succes la producția de serie a avionului IAR 80.

PZL 11f nr. 122 cu schiuri. Mecanicii asează sacii cu corespondenţă. Iarna anului 1942. Fotografie SMP din colecția Muzeului Militar National.

Sus: Se observă costumele de zbor din piele, îmblănite, şi paraşuta Irvin a pilotului avionului PZL 11f nr. 57.

Dreapta: lt. av. Ovidiu Ungur avea să zboare pe IAR 81C din Grupul 8 şi apoi să moară pe un Hs-129 din Grupul 8 Asalt.

Jos: Accident al avionului nr. 119, în campania Odessei, 1941. Avionul a fost recuperat, reparat şi trimis la Şcoala de Zbor de la Buzău, unde a fost casat în 1944, din cauza uzurii.

CARACTERISTICI TEHNICE PZL 11c

Lungime: 7,55 m Anvergură: 10,72 m Înălțime: 2,85 m Suprafaţă planară: 18 m Motor: Bristol Mercury IVa, V, VI Putere: 500-700 CP Viteză: 390 km/h Rază de acțiune: 700 km Plafon: 11.000 m Timp de urcare până la 5000 m: 6 minute Armament: 4 mitraliere şi 4 bombe de 12,5 kg

Sus: avioanele din şcoli erau vopsite într-o manieră neregulamentară. De obicei nu aveau nici număr tactic şi nici tricolorul pe ampenajul vertical. Bănuim că lipsa de vopsea din şcoli a jucat un rol important în stabilirea acestei excepţii.

Mijloc: cpt. cdr. Pâclea Traian alături de serg. tr. Maclin Nicolae, în campania anului 1941. Nu ştim ce s-a întâmplat cu ei ulterior.

Jos: avion PZL 11c cu care a zburat şi pilotul de IAR 39, lt. av. Octavian Brezeanu, fost autor şi prieten al redacției noastre. Se observă ținuta îmblănită în plină vară datorită zborurilor la peste 6000 m altitudine în cabină descoperită.

Sus: detalii excepționale ale fuzelajului şi radiatorului unui PZL 11c. Pilotul este lt. av. Octavian Brezeanu.

Dreapta: Membrii Escadrilei 43 Vânătoare PZL 11f din Flotila 3 Vânătoare, al cărei comandant era cunoscutul cpt. av. Dan Vizante (la 3-lea rândul de la mijloc) în vara anului 1941.

Jos: articulația planului conferă acestui avion un aer inconfundabil.

SINTEZA MATERIALELOR DE ARHIVĂ: FL 3 VT:

1. 28.06 PATRULA CPT. AV. CHIRU NICOLAE DOBOARĂ 2 AVIOANE INAMICE RATA 2. 08.07 ESCADRILA 50 VÂNĂTOARE-TIFESCU GHEORGHE ȘI SLT. SOBIESCHI FLOTIN DOBOARĂ 3 AVIOANE INAMICE RATA DIN 15-20 3. 13.07 ESCADRILA 46 VT. - ADJ. AV. DIMACHE CONSTANTIN DOBOARĂ 1 AVION DE BOMBARDAMENT INAMIC LÂNGĂ RÂMNICU SĂRAT 4. 15.07 PATRULA LT. BRAN N.- ADJ. HĂPĂIANU DOBOARĂ 1 AVION RATA 5. 28.07 PATRULA LUI SAȘA CONSTANTIN DOBOARĂ 1 AVION RATA 6. 08.08 ESCADRILA 43 VÂNĂTOARE-SLT. AV. DUMITRESCU MIRCEA DOBOARĂ 2 AVIOANE RATA 7. 09.08 PATRULA SLT. BULAT MIHAI DOBOARĂ 2 DIN 9 AVIOANE RATA 8. 09.08 ESCADRILA 46 VÂNĂTOARE DOBOARĂ 2 DIN 18 AVIOANE RATA 9. 22.08 PATRULA ESCADRILEI 62 VÂNĂTOARE PRIN ADJ. SOLOMON DOBOARĂ 1 DIN 6 AVIOANE RATA 10. 27.08 ESCADRILA 43 VÂNĂTOARE ADJ. DIMACHE ION ŞI ADJ.NICULESCU DUMITRU DOBOARĂ 2 DIN 6 AVIOANE RATA SERG. TR. AV. MAZILU MIRCEA DOBOARĂ 2 AVIOANE 11. 28.08 PATRULA CPT. CDOR. PÅCLEA TRAIAN ADJ. COȘOI VASILE ŞI SERG. TR. MACRI NICOLAE DOBOARĂ FIECARE CÂTE 1 AVION INAMIC. IN TOTAL 2 DIN 10 AVIOANE RATA. 12. 28.08 PATRULA SLT.DUMITRESCU MIRCEA SLT. DUMITRESCU MIRCEA, SLT. CRISTU CRISTU ŞI ADJ. GRAMA ION DOBOARĂ 3 DIN 10 AVIOANE RATA 13. 28.08 PATRULA ESCADRILEI 62 VÂNĂTOARE ADJ.SOLOMON NICOLAE, SERG. TR. OLTEANU ION DOBOARĂ 2 AVIOANE 14. 28.08 O CELULĂ DE AVIOANE PZL 11 F FORMATĂ DIN ADJ. DUMITRESCU STEFAN ŞI SERG. TR. NEACŞU ROMEO VINE IN AJUTORUL PATRULEI DE LA 62 DOBOARĂ 3 AVIOANE INAMICE 2 SERG. TR. NEACȘŞU ROMEO ŞI 1 ADJ. STG. DUMITRESCU ŞTEFAN 15. 29.08 ESCADRILA 43 SI 44 VÂNĂTOARE ADJ. DIMACHE IOAN, DOBOARĂ 2 AVIOANE RATA ADJ. STG. AV. SOLOMON NICOLAE, DOBOARĂ 1 AVION RATA SERG. TR. OLTEANU IOAN DOBOARĂ 1 AVION RATA, ULTIMII DIN ESCADRILA 62 VÂNĂTOARE 16. 31.08 PATRULELE ESCADRILELOR 43 ȘI 44 VÂNĂTOARE ADJ. COȘOI VASILE ŞI SLT. CRISTU CRISTU DOBOARĂ CÂTE UN AVION RATA 17. 06.09 SERG. MACRI NICOLAE DOBOARĂ DIN 6 AVIOANE RATA 18. 11.09 ESCADRILA 43 VÂNĂTOARE SLT. AV. CRISTU CRISTU DOBOARĂ 2 DIN 10 AVIOANE RATA 19. 13.09 ESCADRILA 43 VÂNĂTOARE PATRULA SLT. AV. CRISTU CRISTU DOBOARĂ UN BOMBARDIER SOVIETIC ŞI UN AVION RATA 20. 15.09 ADJ. STAG. AV. NICOLA ION DOBOARĂ 1 AVION RATA ESCADRILA 62 VÂNĂTOARE SLT. AV. TABACU ION DOBOARĂ 1 AVION RATA ESCADRILA 62 VÂNĂTOARE-ADJ. STAG. AV. POPESCU CONSTANTIN DOBOARĂ 1 AVION RATA 21. 16.09 ESCADRILA 43 VÂNĂTOARE - SLT. AV. BOGZA VASILE DOBOARĂ 1 DIN 12 AVIOANE RATA 22. 17.09 CPT. AV. DAN VIZANTI DOBOARĂ 1 AVION RATA SLT. AV. IONESCU TITUS DOBOARĂ 1 AVION VÂNĂTOARE ADJ. NICOARĂ ŞTEFAN DOBOARĂ 1 AVION RATA 23. 18.09 CPT. AV. SANDRU MIHAIL DOBOARĂ 1 DIN 6 AVIOANE RATA 24. 21.09 LT. IVANOVICI DOBOARĂ 1 AVION RATA ADJ. STG. VINTILĂ AUREL DOBOARĂ 1 AVION RATA PATRULA LT. IVANOVICI DOBOARĂ 1 AVION RATA SERG. TR. AV. OLTEANU ION DOBOARĂ 1 AVION RATA 25. 22.09 ADJ. AV. DIMACHE ION DOBOARĂ 1 BOMBARDIER ŞI 1 AVION RATA ADJ. STG. ANTONESCU ION DOBOARĂ UN AVION RATA ADJ. STG. REZ. NICOLA ION DOBOARĂ 1 AVION RATA SLT. AV. LUPESCU GHEORGHE DOBOARĂ 1 AVION RATA ADJ. SOLOMON SOLOMON N. DOBOARĂ 1 AVION RATA ADJ. STG. BELCIU NICOLAE DOBOARĂ 1 AVION RATA 26. 23.09 PATRULA LT. IVANOVICI DOBOARĂ UN AVION RATA DIN 8 ESCADRILA 62 VÂNĂTOARE - PATRULA SLT. TABOCU ION DOBOARĂ UN AVION RATA 27. 24.09 PATRULA LT. IVANOVICI DOBOARĂ UN RATA 28. 05.10 SLT. CRISTU CRISTU DOBOARĂ 1 AVION RATA

Planurile se pot cumpăra de la redacție contra sumei de 100.000 lei + 30.000 lei taxe poştale.

Planurile de construcție ale avionului PZL 11 le puteți găsi la pag. 21-22 din revista noastră.

CEA MAI MICĂ NAVÁ TELECOMANDATĂ DIN LUME!

Domnul Martien D. du Prie, abonat din Germania al revistei noastre şi prietenul nostru dr. Robert Wichman, navomodelist din Hamburg ne trimit fotografii ale tentativei lor de a intra în cartea de recorduri „Guiness" cu cea mai mică navă telecomandată din lume. Au ales planurile unei vedete torpiloare cu școndru produse la Schichau în 1881.

După cum vedeți, propulsia este asigurată de o maşină cu abur monopiston, cu simplu efect. Servomecanismul şi receptorul se găsesc montate pe un circuit de mărimea unui TTL obişnuit. Alimentarea stației se face cu o baterie de ceas. Lungimea corpului, fără torpila de şcondru, este de 15 cm.

Ţinând seama de faptul că receptoare și servouri de telecomandă de acest tip au apărut în magazinele de specialitate la un preţ de aprox. 60 EURO, de ce nu încercați și dvs. cu un remorcher modern de circa10 cm ce ar oferi mai mult spațiu, datorită raportului lungime-lățime de 2,5-3?

HMS Rodney

CARACTERISTICI TEHNICE Lungime: 216,8 m Lățime: 32,4 m Pescaj: 9,6 m Viteză: 23 noduri Autonomie: 16.500 Mm Deplasament: - standard: 33.900 t - plin: 38.000 t Blindaj - centura laterală: 356 mm - puntea: 76-159 mm - turelele: 178-406 mm - barbetele: 356-380 mm Armament: 9 tunuri 406 mm cal. 45 12 tunuri de 152 mm cal. 50 6 tunuri de 120 mm cal. 40

dr. ing. Cristian Crăciunoiu

Primul război mondial şi marile angajamente navale dintre cuirasate au constituit o adevărată şcoală pentru proiectanții de nave. Britanicii au rămas cu o cantitate considerabilă de noi unități, mare parte deja depășite conceptual. Germanii au avut satisfacția proiectării unor unități cu mare putere de încasare, americanii cu alegerea unor concepte ce se puteau moderniza, japonezii cu analiza conceptelor standard ce va duce la clasa revoluționară şi încă nedepăşită, YAMATO. Italienii mereu vizionari vor concepe unități ultrarapide, etc. Era cântecul de lebădă al dinozaurilor, implacabil marcați de apariția avionului pe mare şi de perfecționarea fără precedent a submarinelor.

Unul dintre conceptele revoluționare apărute în război a fost ideea de a concentra bateria principală de la bordul navei. Distanța dintre turelele prova şi cele pupa era de ordinul a 120-200 m la bordul unui cuirasat de 200-270 m Acest lucru creea adevărate probleme pentru sistemele de ochire centralizate cu adevărate calculatoare analogice. Britanicii au conceput unitățile clasei RODNEY, tocmai pentru a înlătura acest neajuns. Tunurile principale, 9 guri de foc de 16 inch au fost concentrate în centru-prova, ceea ce a dus la creşterea semnificativă a preciziei salvelor. Implicit, prin acest tip de aranjament s-a micşorat spațiul şi greutatea magaziilor principale de muniţie. Clasa de două unități a fost proiectată ținându-se seama de limitele impuse de Conferința de la Washington din 6 februarie 1922 şi a avut un deplasament de 35 000 t. Era prima clasă de cuirasate ce beneficia de experiența Primului Război Mondial.

Unul dintre efectele Conferinței a fost dispariția lentă a conceptului strategic britanic de „two powers standard" ce prevedea ca forţa navalǎ britanică trebuia să fie atât de mare încât să poată face față unui conflict direct cu următoarele două mari puteri (pe vremea aceea SUA şi Franța!).

Francezii au preluat conceptul şi i-au dezvoltat în următoarele două clase de câte două unități construite, de data aceasta în câte două turele de câte 4 tunuri, clasele STRASBOURG (DUNQUERQUE) şi RICHELIEU (JEAN BART).

NELSON a fost lansat la 9 august 1927, RODNEY la 23 august 1927, dar punerea la punct a sistemelor a durat până în 1930.

În timpul testelor de artilerie, structura lui RODNEY a fost atât de solicitată încât a avut de suferit şi nava a rămas într-o rezervă activă până la sfârşitul carierei.

Ambele unități au fost modernizate în 1936, prin înlocuirea armamentului secundar şi montarea de hidroavioane la bord.

ACTIVITATEA DE RĂZBOI 1939-1945

La începutul războiului în septembrie 1939 NELSON făcea parte din Escadra de luptă a Home Fleet la ordinele amiralului Charles Forbes. RODNEY făcea parte din aceeaşi mare unitate. Prima operațiune a fost aceea a unei tentative de interceptare a lui GNEISENAU escortat de 9 distrugătoare, dar nefinalizată rămânând pe mare până la sfârşitul lui octombrie. NELSON s-a lovit de o mină magnetică germană şi a rămas în port până în decembrie 1941. RODNEY a avut probleme cu servomotorul cârmelor şi a fost în reparații de asemenea. A devenit nava amiral şi a participat la campania din Norvegia. RODNEY a încasat pe puntea blindată o bombă de 500 kg, dar avariile au fost reduse. A intrat totuşi în șantier pentru reparații mai bine de 4 luni. În septembrie NELSON a ieşit din şantier și a participat la raiduri contra traficului german în zona norvegiană.

La începutul lui 1941, au intrat în grupe operative diferite. NELSON a intrat în contact în luna martie cu crucișătoarele de bătălie germane SCHARNHORST şi GNEISENAU dar angajamentul naval a fost ratat. În căutarea cuirasatului german BISMARK nu a fost implicat decât RODNEY, după ce acesta l-a scufundat pe HOOD la 24 mai.

Rechemat de pe drumul spre Boston unde trebuie să intre în reparație, RODNEY a reuşit alături de KING GEORGE V să intre în angajament direct cu BISMARK. De fapt, a fost vorba de o execuție, BISMARK având cârmele blocate şi o singură elice în funcțiune.

Toate trei cuirasatele erau echipate cu radar. Cel de pe Bismark era cuplat cu un calculator analogic cu lămpi pentru a fi folosit de artilerie. La fel şi KING GEORGE V. Doar RODNEY a efectuat o tragere tradițională, realizând 1,6 salve/minut. Proiectilele de 406 mm au fost azvârlite la o distanţă de 24,5 km de tunurile de pe RODNEY. Circa 40 de proiectile de pe RODNEY I-au lovit pe BISMARK.

KING GEORGE V a reuşit şi mai multe lovituli la țintă.

Şi totuşi, BISMARK s-a autosabordat chiar dacă a încasat şi câteva torpile de la distrugătoarele britanice.

RODNEY a fost reparat ulterior în Statele Unite şi s-a alăturat forței H alături de NELSON.

În lunile septembrie şi noiembrie 1941 au participat la operațiunea de alimentare a Maltei, PEDESTAL, furnizând escortǎ.

Au intrat în reparații până la mijlocul lui 1942, când au asigurat bombardarea țintelor terestre în timpul debarcărilor din Africa de Nord, Sicilia şi Salerno.

Anul 1943 a fost mult mai liniştit dar în iunie-august 1944, ambele unități sunt foarte active cu ocazia debarcării din Normandia. Nu au fost trimise să lupte contra japonezilor fiind păstrate în bazele din Marea Britanie.

Din 1945 până în 1948 unitățile au fost în rezervă, iar în 1948 au fost dezafectate.

Puteți achiziționa planul (copie xerox) A1, cuprinzând 7 planşe (61 cm x 86 cm) cu planurile complete ale cuirasatului. Pret: 450.000 lei +30.000 taxe poştale). Macheta este recomandată numai avansaților.

BA 64

AUTOVEHICOLUL BLINDAT DE CERCETARE SOVIETIC

SCURT ISTORIC. În 1941, V. A. Gracev, constructor-şef la uzinele GAZ din Gorski, U.R.S.S. a iniţiat proiectarea unui automobil blindat de cercetare, cu un echipaj de 2 oameni, realizat pe şasiul autoturismului de teren GAZ-64. Pe 10 ianuarie 1942, automobilul blindat BA-64-125 a fost prezentat mareşalului Voroşilov. Datorită timpului record în care a fost realizat prototipul, nu s-a reuşit realizarea unei turele pentru acesta, iar armamentul (o mitralieră DT calibru 7,62 mm) a fost montat pe un suport fixat pe plafonul cutiei blindate, trăgătorul fiind protejat de o cazematǎ blindată fixă.

Modelul BA-64-125 a intrat în serviciu în vara anului 1942, la unități de cercetare. Din iarna anului 1943, el a fost înlocuit în fabricație cu derivatul BA-64B, realizat pe şaşiul autoturismului de teren GAZ-67 şi care dispunea, în sfârşit, de o turelǎ rotativă.

Au existat şi unele derivate ale modelului BA 64, astfel: - BA-64G (sau BA-64B j-d) varianta ce se putea deplasa şi pe calea ferată, prin intermediul a două punți suplimentare demontabile, echipate cu roți pentru cale ferată, care se prindeau de puntea față respectiv spate a autovehicolului; a fost produsă la GAZ, la începutul anului 1943; BA-64B (varianta Biksunsk) tot pentru deplasare combinată, şosea/cale ferată, dar la această variantă roțile suplimentare se prindeau direct în locul roților normale; a fost produs un prototip în decembrie 1942; -BA-64Z varianta pentru acțiuni pe timp de iarnă, cu schiuri în locul roților din faţă; - BA-64E - varianta fără turelă, pentru desant aerian, capabilă să transporte 6 oameni în afară de şofer, care debarcau printr-o uşă practicată la spatele cutiei blindate; BA-64D varianta înarmată cu o mitralieră DSK, calibru 12,7 mm, dispusă într-o turelă cu dimensiunile ceva mai mari; - BAS-64B-varianta pentru comandament, fără armament; - Unele BA-64-125 au fost transformate în maşini de comandament (fără a primi o denumire specială) prin eliminarea părții de sus a cutiei blindate, montarea scaunelor, a banchetei spate şi a parbrizului rabatabil de la Schwimmwagen.

BA-64 a fost folosită de trupele sovietice pe toată durata celui de-al doilea război mondial. După aceea, multe exemplare au ajuns în dotarea unor țări din cadrul tratatului de la Varşovia, comuniste sau cel puțin cu o orientare pro-comunistă sau pro-sovietică. Coreea de Nord a folosit BA-64B pe timpul războiului din anii '50.

COMPUNERE ȘI DESCRIERE. BA-64B (prezentată în desene) a fost realizată pe şasiul standard al autoturismului de teren GAZ-67, fără ca acestuia să i se aducă vreo modificare.

Motorul era de tip GAZ-MM cu puterea de 50 CP la 2800 rotaţii/minut, cu 4 cilindrii în linie, în 4 timpi, răcit cu apă, funcționând cu benzină C.O.75. Rezervorul de benzină permitea parcurgerea a 560 km pe şosea. Fluxul de aer pentru radiator era reglat prin intermediul a 4 jaluzele mobile, una dintre ele având un orificiu pentru trecerea manivelei de pornire a motorului.

Transmisia mecanică acționa ambele punți (vehiculul avea tracțiune integrală), puntea spate fiind cuplată permanent, iar puntea faţă Ise cupla prin intermediul unui angrenaj comandat de o manetă. Roțile erau de tip GAZ-M1, cu cauciucuri cu camera care permiteau atingerea vitezei maxime de 80 km/h pe şosea În situaţii de luptă, acestea se înlocuiau cu roţi cu cauciucuri pline, tip GK, ce rezistau la gloanţe şi la temperaturi de 100-120° Celsius, dar reduceau viteza maximă la 40 km/h. Suspensia era de tip arcuri cu foi.

Echipamentul electric avea circuitul de 12V. Farul era prel