dr. ing. Cristian Craciunciu

La 22 iunie 1941, pe lacul Siutghiol, se găseau răspândite pentru protecție și camuflate, 4 escadrile de hidroavioane:

1. Escadrila S-62bis, cu 14 hidroavioane de recunoaștere și bombardament ușor, sub comanda cpt. av. Dumitru Teodorescu;

2. Escadrila Cant-501Z, compusă din 12 hidroavioane de recunoaștere și bombardament ușor, sub comanda cpt. av. Mircea Chiriac;

3. Escadrila Savoia S-55, bimotoare, cu 7 aparate de bombardament și torpiloare, comandată de cpt. av. Constantin Afenduli;

4. Escadrila Savoia S-56 pentru misiuni de legătură, cu 7 aparate, comandată de cpt. av. Ion Marin.

De fapt, în ordinea de bătaie a FARR apar Escadrilele 101 Hidro-Patrulare și 102 Hidro-Informații care, împreună, formează Flotila de Hidroaviație, unitate desființată în această formă la 18 decembrie 1944.

Dotarea cu hidroavioane S-62bis s-a făcut prin adresa 1384/31 octombrie 1930, prin care Ministerul Armatei Române însărcinează pe gen. de divizie adj. Ion Condeescu să achiziționeze din Italia 26 hidroavioane de la societatea SIFI (Societa Isotta Fraschinni Italia), 10 de tipul S-55, 10 de tipul S-62bis și 6 de tipul S-56. Din comanda de 10 aparate S-59bis, dată în 1926 și încă neonorată, 4 aparate sunt înlocuite cu S-62bis, mai moderne și mai puternice.

Primul aparat sosește în țară chiar în 1930, pe calea aerului, cu faimosul pilot italian Sandro Passalevo, participant la numeroase raiduri. Până în 1934 sosesc toate aparatele, inclusiv motoarele de rezervă și piesele de schimb. Mai mult, la Uzinele IAR se construiesc în licență alte 5 aparate (cocile), ce au incluse în fuzelaj noile afete de mitralieră sistem Gogu Viziru. Planurile se execută la ICAR, în București, iar asamblarea se face la STC Constanța.

În perioada antebelică, S-62bis s-a dovedit a fi un aparat destul de pretenționos, cu câteva accidente și chiar dispariții deasupra mării. O adevărată tragedie a avut loc la Manevrele Regale din octombrie 1938. Cu această ocazie, au fost pierdute în accidente de zbor 4 hidroavioane de acest tip, cu tot cu echipaje, în total 12 aviatori și 4 ofițeri marinari, în frunte cu comandantul Flotilei Hidroaviație, cdr. av. Constantin Negru.

Avioanele erau marcate cu numere latine scrise cu negru pe ambele borduri ale cocii, de la „I" la „XIX".

La începutul războiului, avioanele au avut mai multe misiuni de luptă, remarcabilă fiind cea de la 25 iunie 1941, când toate avioanele S-62bis disponibile atacă și bombardează cu succes capul de pod sovietic de la Vâlcov. Este distrusă o baterie de artilerie, sunt avariate ușor două nave și hidroavioanele comandate de lt. cdr. av. Dumitru Teodorescu scapă neatinse, deși aveau o viteză foarte mică. Urmare a atacului cu bombe de 50 kg, trupele din capul de pod se retrag către Vâlcov, iar monitoarele sovietice părăsesc Dunărea.

Dezvoltate, se pare, dintr-un aparat postbelic, SIAI S-16 din 1919, seria Savoia 59 din 1925 și apoi Savoia 62 au purtat în ele germenele unui concept depășit la nivelul anilor '40. De aici și numărul relativ mare de accidente. A fost totuși un hidroavion solicitat la export, mai ales în Uniunea Sovietică, unde Beriev îl produce, cu unele modificări, sub numele de MBR-4. Acestea se vor întâlni de multe ori cu aparatele românești deasupra Mării Negre.

Aparatele sunt casate sau pierdute mai mult în accidente decât în luptă, astfel că ultimele 4 sunt retrase în 1943, fiind înlocuite cu aparate de fabricație germană He-114.

În lacul Siutghiol se găsește un S62bis nr. 2 la data de 7.07.1939, cu echipajul: cpt. av. Teodorescu Dumitru, lt. av. Alexandru Iuliu, mmc cl. III Subțirică Alexandru.

Uniformă românească pentru echipajele hidroavioanelor în timpul războiului.

Sus: Botezul hidroavioanelor la sosirea în țară. Mijloc: fuzelaj construit la IAR Brașov. Jos: unul dintre echipajele dispărute deasupra mării în primele zile de război.

Cdr. av. Vladimir Stângaciu, sublocotent mecanic în 1935 la Mamaia, în uniformă de zbor de fabricație italiană. A zburat ca elev sergent pe GETTA, apoi pe primele Savoia sosite în țară. A scăpat ca prin urechile acului dintr-un accident, mortal pentru ceilalți membri ai echipajului, cu un Cant-501Z. A montat primele două Arado 196 sosite la Flotilă și le-a testat ca inginer mecanic, înainte de a fi confiscate de ruși. Ulterior a fost unul dintre primii directori ai Companiei TAROM. A avut o carieră aeronautică de peste jumătate de secol și a plecat dintre noi în preajma mileniului III. Majoritatea fotografiilor de pe această pagină i-au aparținut.

Nr. XVI a fost construit în România. Coca aparatului, cu o structură de lemn, a fost realizată la Brașov, iar planurile la ICAR, în București. Asamblarea s-a făcut la STC Constanța, aceleași ateliere care construiseră hidroavioanele GETTA.

Detalii de prindere a mitralierei de bot, ale postului de pilotaj și locului comandantului la S-62 nr. III. Observați ancora de fixare a hidroavionului pe ghiol.

CARACTERISTICI TEHNICE Lungimea: 12,16 m Anvergura: 16,66 m Înălțimea: 4,19 m Suprafața portantă: 69,52 mp Masa maximă: 5030 kg Viteza maximă: 234 km/h Viteza de amerizare: 98 km/h Plafon maxim: 4900 m Autonomie: circa 1000 km Echipaj: 4 aviatori - pilot, observator, 2 mitraliori