Etrich Taube

Liviu Iliescu Florin Mihailescu-Brăila

Creată în 1911, aviația militară austriacă a utilizat la început biplane „Henri Farman". Dar, începând din 1912, aparatele de fabricație franceză au fost înlocuite cu monoplane Pischoff sau Etrich. Primul era unul dintre piloții care se făcuse remarcat în 1907, la Issy-les-Moulineaux; cât despre cel de-al doilea, Etrich, el realizase pentru armata austriacă un excelent monoplan, cu un design inspirat în mod evident de silueta unei păsări.

În 1912, el și-a oferit serviciile Germaniei, care dorea să-și formeze o aviație puternică. Instalat în apropiere de Berlin, Etrich a construit monoplanul cu aripi și coadă de porumbel, cunoscut chiar sub numele de Taube (porumbel, în limba germană). Transformat în biloc, Taube a participat la marile manevre ale armatei imperiale în 1912 și 1913. Puterea motoarelor cu care a fost succesiv dotat a crescut de la an la an, atingând 75 CP în 1914, cu faimosul „6 cilindrii în linie" al firmei Mercedes.

Considerat drept unul dintre cele mai bune aparate germane ale momentului, a fost comandat în serie de către Statul Major și, împreună cu aparatele biloc „Aviatik", „Albatros" și „Rumpler", a format coloana vertebrală a aviației germane de război.

În primăvara anului 1914, Etrich a scos ultima versiune a acestui monoplan - unul dintre ultimele cu aripi deformabile în zbor. Noul model avea o suprafață alară mărită și aripile erau mai bine prinse de fuzelaj. Trenul de aterizare păstra patina centrală, dar ea avea să fie, ulterior, înlăturată.

Cu acest aparat, numeroși piloți germani - cel mai celebru dintre ei fiind Friedrich - au încercat să bată recordurile de durată și de distanță pe care și le disputau cu rivalii lor ce zburau pe „Aviatik" și „Albatros". Dar aparatele Taube au fost nevoite să se încline în fața superiorității biplanelor.

Rănit în mândria sa, Etrich a adus avionului modificări de ultimă oră, mărindu-i rezerva de combustibil și montând pe celula noul motor Mercedes de 100 CP... Astfel, Taube a putut triumfa în alte probe, din nefericire nefaste și ucigătoare: misiunile de război...

Inginerul austriac Igo Etrich a proiectat și a zburat primul său tractor-monoplan pe 20 iulie 1909, și primul prototip Taube în iulie 1910.

Spre sfârșitul anului 1910, Etrich a negociat o licență de fabricare cu firmele „Lohner" din Austria și „Rumpler" din Germania, aceasta din urmă producând cea mai mare parte a aparatelor „Taube", din acel moment și până la izbucnirea primului război mondial.

Cele construite din 1911 încolo au suferit diferite modificări în dimensiuni și alte variații, dar versiunea militară biloc produsă de „Rumpler" în 1912 a fost cea mai răspândită și poate fi luată drept etalon.

La declanșarea conflagrației în Europa, pe 4 august 1914, aeroplanele „Taube" erau deja în serviciul activ al forțelor aeriene italiene, germane și austro-ungare ca aparate de observație și antrenament, mulți piloți germani deveniți ulterior aşi învățând să zboare pe aeroplanele de acest tip.

Aparatele „Taube" private i-au impresionat pe militari, astfel că s-a demarat un program de producție pe scară largă. În acel moment, dr. Etrich renunțase deja la dreptul de copyright asupra proiectului, ca urmare a unor neînțelegeri cu firma „Rumpler", ceea ce a făcut ca numeroase aeroplane de acest tip să fie produse în Germania în fabricile firmelor „Albatros", „DFW", „Gotha", „Halberstadt", „Jeannin", „Kondor", „Krieger", "LVG", „Lilbeck-Travemünde" și „Rumpler".

În acest timp, Etrich și-a unit forțele cu cele ale industriașului Gottfried Krüger la începutul anului 1914 pentru a înființa firma „Brandenburgische Flugzeugwerke" GmbH numită ulterior „Hansa-und-Brandenburgische Flugzeugwerke" GmbH.

Imediat după războiul balcanic armata română a achiziționat un aeroplan de acest tip despre soarta căruia nu avem date.

CARACTERISTICI TEHNICE

Lungimea: 10 m Anvergura: 14,50 m Înălțimea: 3,2 m Greutate la decolare: 1026 kg Viteza max.: 96 km/h Plafon max.: 1100 m Autonomie: 4 h Echipaj: 2 persoane

Puteți procura de la redacție planurile aparatului (2 planșe + axonometria), la scară 1:32, la prețul de 70.000 lei + 30.000 lei taxe poștale.