LUFTWAFFE ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

BOMBARDIERELE ȘI AVIOANELE MULTIMOTOARE

și desene Dan Moin

Aceste categorii cuprind mai multe tipuri de avioane de bombardament (Kampfflugzeuge), de bombardament în picaj (Sturzkampfflugzeuge-Stuka), distrugătoare (Bf. 110-Zerstorer), de observare (Aufklarungsflugzeuge) și altele, exceptând avioanele de asalt (atac la sol). Aceste tipuri de avioane erau grupate în unități având o organizare comună și aveau un sistem comun de înmatriculare.

Un caz particular îl reprezintă Lehrgeschwader Escadrele de învățământ. Acestea, fiind destinate punerii la punct (în condiții operative) a unor noi tactici de luptă, puteau fi dotate cu avioane cu mai multe destinații - bombardiere, distrugătoare și chiar avioane de vânătoare. De exemplu, în vara anului 1940, LG 1 avea trei Gruppen (I, II și III) dotate cu Ju.88A, anul (IV) cu Ju.87B și unul (V) cu Bf.110.

ORGANIZARE

Unitatea cea mai mare era Geschwader. Sistemul de numerotare și prescurtare era comun cu cel de la aviația de vânătoare. O Geschwader se compunea din Geschwaderstabskette (patrula comandamentului escadrei) cu 3 sau 6 avioane de 3 la 5 Gruppen.

Sistemul de numerotare și prescurtare pentru Gruppen era identic cu cel de la vânătoare, cu mențiunea că, în cazul unităților mixte, după numărul grupului se trecea și destinația acestuia, de exemplu V(Z)/LG 1. Un Gruppe se compunea din Gruppenstabskette (patrula comandamentului grupului) cu 3 sau 6 avioane și 3 Staffel.

Pentru Staffel, sistemul de numerotare în cadrul Geschwader era identic cu cel de la aviația de vânătoare. O Staffel se compunea din 3-4 Ketten (rar mai multe), acestea (Kette-patrula) fiind cea mai mică subunitate, compusă din trei avioane.

În consecință, o Geschwader compusă din trei Gruppen putea avea între 93 și 132 de avioane.

DIFERENȚIEREA AVIOANELOR

Sistemul de diferențiere avea un element comun cu cel al avioanelor de vânătoare, și anume emblemele de unități. Tot ceea ce am spus la aviația de vânătoare este valabil și aici.

De asemenea, se folosea un cod de culori de identificare, dar aici se oprește orice asemănare.

Pentru aceste categorii de aviație, identificarea se făcea prin două grupuri de simboluri, plasate de o parte și de alta a crucii de pe fuzelaj (fig. 1).

Primul grup, format dintr-o literă și o cifră sau invers și plasat în stânga crucii, era codul individual al fiecărei unități în parte. Ambele simboluri erau vopsite cu negru. Exemple de coduri de unități: V4-KG 1; U5-KG 2; 5K-KG 3; 9K-KG 51; A1-KG 53; 3Z-KG 77; A2-ZG 52; 6G-STG1.

Pentru cel de-al doilea grup, format din două litere și plasat în dreapta crucii, treaba se complică.

Prima literă, vopsită complet (sau neagră și subliniată) cu culoarea de identificare respectivă, arăta al câtelea avion era în subunitate. Literele de identificare erau A, B, C, D, E, F, H, K, L, M, N, P, R, S, T și U.

A doua literă, vopsită cu negru, arăta subunitatea din care făcea parte avionul (Geschwaderstabskette, Gruppenstabskette sau Staffel). Culorile și literele de identificare alocate fiecărei subunități sunt arătate în tabel; lipsește Geschwaderstabskette, care avea litera A și culoarea albastru deschis.

O practică comună era vopsirea codului avionului, cu negru, pe intradosul aripilor. De multe ori, se trecea întregul cod (fig. 2A); alteori se trecea doar al doilea grup de litere (codul avionului și al subunității, fig. 2B) sau doar litera individuală a avionului, la exteriorul crucilor (fig. 2C).

Mai rar, se vopsea litera individuală a avionului, în culoarea de identificare, pe extradosul aripilor, la exteriorul crucilor (fig. 2D).

Ca și la aviația de vânătoare, au existat abateri de la regulă - la aviația de recunoaștere, întregul cod era vopsit cu negru, iar uneori (mai ales la bombardierele și vânătorii de noapte), avionul avea doar litera individuală.

AVIAȚIA DE ASALT (ATAC LA SOL)

Unitățile de asalt ale Luftwaffe au avut un statut puțin mai special, în sensul că aveau o misiune mai bine definită, fiind destinate sprijinului nemijlocit al unităților terestre sau luptei contra tancurilor. De aceea, aveau o organizare aparte și o dotare diferită, cu avioane (sau variante de avioane) destinate special acestor misiuni: Hs. 123, Hs. 129, Bf. 109E, Bf. 110, Ju.88P-1, Ju. 87G.

Sistemul de împărțire pe unități era comun cu al celorlalte tipuri de aviație, adică Escadră (Geschwader), Grup (Gruppe), Escadrilă (Staffel), patrulă (Kette sau Schwarm).

Schlachtgeschwader au avut două organizări. Pentru prima, existentă la începutul războiului, prescurtarea era Sch.G. Dar la data de 10 octombrie 1943 a avut loc o reorganizare care a dat naștere celui de-al doilea tip, cu prescurtarea S.G.: unitățile dotate cu Ju.87 "Stuka" (numite anterior Stukageschwader) au fost redenumite Schlachtgeschwader, concomitent având loc o schimbare a organigramei acestora.

ORGANIZAREA ȘI ÎNMATRICULAREA SCH.G. (PRIMUL TIP)

O Sch.G. era individualizată printr-un număr cu cifre arabe, compusă din Geschwaderstabkette, cu 3 avioane și două Gruppen (I și II).

O Gruppe era compusă din Gruppenstabkette și 4 Staffeln. Aceste Staffel erau numerotate cu 1, 2, 3 și 4 pentru I Gruppe.

O Staffel avea 3 sau 4 Ketten, deci un total de 9 la 12 avioane.

Avioanele erau individualizate printr-un sistem de embleme, litere și culori. Din păcate, nu cunosc exact modul cum acest lucru era rezolvat la avioanele din Geschwaderstabkette și Gruppenstabkette, dar pentru avioanele din compunerea Staffeln era simplu.

Avioanele puteau avea vopsite pe ele, ca și la celelalte categorii de aviație, emblemele personalizate de Geschwader, Gruppe, chiar și Stabkette sau Staffel. La avioanele din Staffel, mai era vopsită o literă (în culoarea escadrilei, cu bordura exterioară albă sau neagră) în fața crucii negre de pe fuzelaj și un triunghi echilateral negru cu o latură în jos (emblema unităților de asalt). Dacă acest triunghi era situat în fața crucii, avionul făcea parte din I Gruppe iar dacă era situat în spatele crucii, avionul aparținea II Gruppe.

Culorile de identificare pentru escadrile erau: alb pentru 1 și 5 Staffel, roșu pentru 2 și 6 Staffel, galben pentru 3 și 7 Staffel și albastru pentru 4 și 8 Staffel.

ORGANIZAREA ȘI ÎNMATRICULARE S.G. (AL DOILEA TIP)

Organizarea era puțin diferită, în sensul că o Geschwader avea 3 Gruppen, fiecare cu câte 3 Staffel (1, 2 și 3 la I Gruppe, 4, 5 și 6 la II Gruppe, 7, 8 și 9 la III Gruppe). În plus, se pare că la comandamente și la escadrilă unitatea cea mai mică era Schwarm (4 avioane), ceea ce dădea câte 4 avioane la fiecare comandament (Geschwaderstab sau Gruppenstab) și câte 12 avioane la fiecare escadrilă. O organizare similară cu a aviației de vânătoare.

Avioanele din Geschwaderstabschwarm și Gruppenstabschwarm erau diferențiate printr-un sistem de embleme (negre cu banderola exterioară albă) similar cu cele folosite la aviația de vânătoare, în plus avioanele din Gruppenstabschwarm mai aveau vopsite în spatele crucii de pe fuzelaj simbolul (negru cu banderolă albă) respectivul Gruppe.

Avioanele din Staffel aveau vopsită o literă (în culoarea escadrilei, cu banderolă exterioară albă sau neagră) în fața crucii de pe fuzelaj, iar în spatele acesteia simbolul Gruppe din care făceau parte, cu aceleași culori ca și litera.

Simbolurile de Gruppe erau: pentru I Gruppe, nici un simbol; pentru II Gruppe, o bară orizontală; pentru III Gruppe, o bară verticală. Ocazional, o S.G. putea avea un al patrulea Gruppe, care avea ca simbol un cerc plin.

Culorile de recunoaștere erau: alb pentru prima, roșu pentru a doua și galben pentru a treia Staffel din fiecare Gruppe.