Cuza Vodă Proiectul remorcherelor cu doua elice dr. ing. Cristian Crăciunoiu

CUZA VODA Cuza Vodă şi Elena Doamna.

În vara anului 1976, profitând de invitația distinsului medic Câlțea, tatăl (dar şi directorul spitalului județean) bunului meu prieten şi coleg Radu Câlțea, m-am dus la Turnu Severin. Magnetul care mă atrăgea era promisiunea unei vizite în arhiva Şantierului Naval Turnu Severin, primul şantier achiziționat de Statul Român în sec. XIX.

Excursia la Orşova pe malul Dunării, micii, fripturile erau o corvoadă. În sfârşit am ajuns la arhivă, cu avizul BDS. O doamnă distinsă, croseta între două dulapuri vechi. Era o camera de circa 8 x 4 x 3 m plină cu mape de carton uriaşe supraetajate. Foarte curat, fără urme de praf.

Când au auzit că mă interesează doar planuri vechi, până în 1950 au oftat usurati. Ba cel de la BDS l-a salutat pe doctor şi a plecat. Responsabila arhivei mi-a explicat că nu au mai rămas decât cele două dulapuri şi că sub nici o formă nu îmi poate da nici un original, chiar dacă navele nu mai existau decât în amintiri.

În dulapuri erau sertare culisante din lemn, pline cu planuri de nave trase în tus pe calcuri îngălbenite. Un praf foarte fin acoperea totul. Unele planşe erau opere de artă pe calc textil. Am copiat pe ozalid circa 40 de planşe şi regret şi acum că m-am oprit. Trei ani mai târziu autoclavele de la cantina ce funcționa la etajul superior au deversat şi cele două dulapuri au fost inundate. Din 100 de ani de muncă a rămas un maldăr de calc ud, lipit, șters și nerecuperabil...

Au dispărut întâi navele, oamenii, apoi urmele muncii lor, planurile, fotografiile şi chiar amintirile... Copii nepoților noştri, viitori post manelişti, vor gândi: „De ce nu făcură o manea şi cu remorcherele cu aburi?".

Unul dintre cei mai mari ingineri navali români, Ștefan Bedreag, concomitent director al Şantierului Naval Turnu-Severin, semnează proiectul prezentat de revista noastră pentru două remorchere cu elice de câte 480 CP.