cpt. cdor. (r) av. STAN NICOLAE

UN VETERAN DE LA GRUPUL 3 STUKA

Două fotografii ale avionului lui Nicolae Stan. Marga era cea de-a doua prietenă a sa. Prima fotografie a fost realizată de către un reporter de război german, iar cea de-a doua a fost publicată în revista românească "Flota aeriană sud-est".

A DECEDAT UN PRIETEN AL REDACȚIEI!

Să-i fie țărâna ușoară și sufletul lui vesel să-și găsească odihna!

Redacția

Nicolae Stan s-a născut la 22.09.1919, în comuna Pogoanele, județul Buzău. După absolvirea liceului comercial, în 1938-1939 a urmat cursurile Școlii de zbor cu motor C.F.R. de la Galați, unde a fost brevetat pilot de turism.

Dornic de a se perfecționa în arta zborului, în anul 1939, Stan Nicolae a optat pentru Școala militară de pilotaj de la Zilișeta-Boboc (Buzău) pe care, la 10 mai 1941, brevetat pilot de război pe avionul de vânătoare PZL-11F, a promovat-o cu gradul de adjutant stagiar.

Repartizat inițial la Escadrila de Antrenament din Flotila 1 Vânătoare de la Pipera-București, la scurt timp a fost mutat la Flotila 3 Informații de la Buzău, în Escadrila 81 Bombardament Ușor, al cărei comandant era căpitanul aviator Dobrescu Gheorghe.

În cadrul acestei escadrile, pilotând un avion I.A.R.-37 de bombardament ușor și observație (avion biplan, construit la uzinele I.A.R. de la Brașov, al cărui echipaj era constituit din pilot, observator și mitralior), începând cu data de 13.08.1942, de pe aerodromul de la Tiraspol, adjutantul stagiar Stan Nicolae a primit botezul de foc participând la misiunile de luptă ale aviației române pe Frontul de Est.

Piloții din cadrul Escadrilei 81 Bombardament Ușor erau sublocotenenții aviatori Bădulescu Mircea, Pasăre Dumitru, Dragomir Constantin, Tufă Marin, Popovici Constantin - toți promoția 1941, precum și adjutanții Aleman Alexandru, Atanasiu Ovidiu, Bădescu Ion, Lăzăroiu Paul, Gherman Petre, Teodoru Ion și Stan Nicolae, iar ca observatori erau căpitanii Petrini, Voiculescu și locotenenții Nicola, Cătuneanu Romeo, Zaharia și Chelemen Alexandru.

De la Tiraspol, succesiv, Escadrila 81 s-a deplasat pe aerodromurile Melitopol, Rostov, Morozovskaia de unde, pe un ger cumplit și ceață, Stan Nicolae a executat 18 misiuni de recunoaștere și bombardament. Astfel, la 02.11.1942, a bombardat localitatea Kotovski iar în zilele următoare, aglomerările de trupe și de tancuri de la Kranzemsky și Cebotarsky.

Odată cu ofensiva sovietică de la Stalingrad, escadrila din care Stan Nicolae făcea parte, s-a mutat la Tacinskaia, de unde a bombardat calea ferată de la Warlgmov și unul din podurile de peste fluviul Don.

După retragerea de la Stalingrad, în primele luni ale anului 1943, escadrila s-a tot mutat ocupând aerodromurile de la Novocercas, Zaporoje, Tiraspol, refăcând drumul înapoi, până către sfârșitul lunii martie, când a ajuns la Galați.

Transferată apoi la Craiova, la 01.04 1943, Escadrila 81 a intrat în compunerea noii înființate unități Grupul 3 Stuka, dotată cu avioanele monomotoare germane de bombardament în picaj Junkers-87 (Ju-87) cunoscute și sub numele de Stuka.

Denumirea completă a avionului Stuka era de STURZ KAMPF FLUGZEUGE sau STURZBOMBER. Construit de uzina "Junkers Flugzeug und Motorenwerke, A.G. Dessau", avionul Ju-87 a fost realizat într-o mulțime de serii, dintre cele mai reușite și cunoscute fiind Ju-87B și mai apoi, în mai multe variante, Ju-87D.

Escadrila 81 Bombardament Picaj, după o riguroasă selecție profesională dar și medicală, avea următoarea compunere: căpitanul aviator Dobrescu Gheorghe, comandant, iar ca piloți: locotenentul aviator Becheanu Victor, sublocotenenții aviatori Bădulescu Mircea, Popovici Constantin, precum și adjutanții aviatori Aleman Alexandru, Atanasiu Ovidiu, Badistru Ioan, Lăzăroiu Paul, Popa Traian, Theodoru Ioan și Stan Nicolae.

Echipajul de pe avioanele Stuka nu mai incorpora și un observator-bombardier, pilotului revenindu-i sarcinile acestuia, inclusiv ochirea și bombardamentul propriu-zis, cu mențiunea că spate în spate cu pilotul se afla mitraliorul provenit din rândul trupei sarcina acestuia rezumându-se la apărarea avionului în cazul atacurilor din spate ale aviației de vânătoare inamice.

Cum bombardarea se efectua în picaj, este lesne de imaginat, îndeosebi pe timpul redresării avionului din picaj, la ce eforturi (factori de supra-sarcină) era supus pilotul dar și acel mitralior situat cu spatele pe direcția de înaintare a aparatului.

Încadrat pe mai departe în Escadrila 81, împreună cu ceilalți piloți, adjutantul aviator Stan Nicolae a făcut școlarizarea și trecerea pe avionul Ju-87 Stuka, pe aerodromul de la Nicolaev.

Odată terminată școlarizarea, începând cu luna iulie 1943, de pe aerodromul de la Bagherevo din Crimeea, Stan Nicolae a participat la bombardarea în picaj a bateriilor A.c.A., a aglomerărilor de coloane auto, tancuri și artilerie, puncte de rezistență, inclusiv o fabrică din Novocerkas.

În luna octombrie 1943, Grupul 3 Stuka s-a deplasat la Anapa și Rikovo, iar apoi la Melitopol și Djancoi, executând bombardamente la Pericop, Kerci, Akimovka, podul nord Askangan-Ruskaia.

În noiembrie 1943, Grupul 3 Stuka a bombardat o grupare de tancuri la Pericop, apoi trupele din satul Paralovo, insula Ruskaia, precum și artileria antiaeriană și podul de la Askagan.

Angajarea în picaj a avionului Ju-87 Stuka pe traiectoria decisivă a lansării, într-o ochire directă, am putea spune cu întregul aparat, dată fiind precizia mare de lovire, îl făceau propriu îndeosebi pentru bombardarea țintelor mici, respectiv tancuri, piese de artilerie, cazemate, poduri ș.a.

Există însă și un revers, acela al deosebitei vulnerabilități atât față de tirul armelor terestre cât și al aviației de vânătoare, îndeosebi în momentul redresării din picaj.

În decembrie 1943, Grupul 3 Stuka a executat o nouă deplasare, la Karankut, de unde a executat bombardamente împotriva trupelor ruse din capul de pod de la Eltigon, situat la sud de Kerci, pentru ca în ianuarie 1944, cu tot timpul nefavorabil zborurilor să bombardeze gara feroviară și strâmtoarea Kerci.

În februarie 1944, grupul de aviație s-a tot retras ajungând la Eupatoria, iar în luna mai 1944, pe aerodromul de la Tecuci de unde a executat misiuni de bombardament pe frontul de la Iași-Chișinău, precum și în nordul Moldovei.

După 23 august 1944, de pe aerodromul de la Craiova, adjutantul aviator Stan Nicolae a executat două misiuni în care a bombardat navele germane care, retrăgându-se pe Dunăre în amonte, loveau cu artileria localitățile de pe malul românesc.

Din septembrie 1944, încadrat cu Escadrila 81 în Grupul 81 Asalt-Picaj, adjutantul aviator Stan Nicolae a luat parte la luptele pentru eliberarea Transilvaniei și, pe mai departe, până în Ungaria.

La 15.10.1944, adjutantul aviator Stan Nicolae a fost citat prin Ordin de zi pe Corpul 1 Aerian Român și dat ca exemplu camarazilor și subalternilor săi, pentru:

"Activitatea excepțională de război depusă cu deosebit calm și sânge rece, executând impresionantul număr de 220 misiuni la inamic în 20 luni de front;

Pentru abnegația, curajul și spiritul de sacrificiu dovedit în cele mai grele misiuni ale grupului, arătând că este un pilot temerrar și luptător de elită;

Precum și pentru hotărârea și dragostea de Neam, cu care s-a oferit voluntar de a continua lupta pentru cucerirea Ardealului de Nord, unde este întotdeauna primul, iar misiunile cele mai grele".

De reținut că pentru executarea a peste 200 misiuni de luptă, de regulă, ofițerilor li se acordă înaltul ordin "Mihai Viteazul". Această prevedere nu a fost însă valabilă și pentru subofițeri (adjutanți aviatori) fapt pentru care, Stan Nicolae a trebuit să se mulțumească doar cu citarea prin Ordinul de zi a Corpului Aerian Român și acordarea ordinului "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Cavaler, cu una baretă.

Oare eroismul unora era mai nobil decât al... altora?

În ziua de 17.11.1944, executând o misiune de bombardament în picaj la sud de Budapesta, după lovirea în plin a obiectivului la ieșirea din picaj, formația de avioane Ju-87 Stuka din care făcea parte și avionul pilotat de adjutantul aviator Stan Nicolae, a fost atacată de mai multe avioane de vânătoare sovietice Lagg.

Rănit la picioare și mâini, pierzând mult sânge, Stan și-a dat seama că-i scad puterile, nemaifiind în măsură să stăpânească avionul până la aerodromul de bază de la Turkeve. Ca urmare, cu aprobarea radio a comandantului escadrilei, locotenentul aviator Bădulescu Mircea (la 11.10.1944, lui Bădulescu i se încredințase comanda escadrilei), a aterizat pe un aerodrom ocupat de către sovietici.

Odată aterizat, Stan doar a mai avut puterea de a deschide cabina, pentru că imediat și-a și pierdut conștiința.

Cum în aceeași împrejurare, un alt avion Stuka a fost doborât în flăcări, adjutantul Zizda și sergentul Petraru C. pierzându-și viața, Corpul 1 Aerian a raportat Armatei a 5-a Aeriană (rusă) detaliile acestei agresiuni aeriene, însă fără a primi vreun răspuns.

Adjutantul aviator Stan Nicolae a fost scos din cabină de către ruși și internat într-un spital, instalat chiar lângă acel aerodrom.

După aproape 59 de ani de la cele întâmplate, Stan Nicolae ne-a povestit: "Atacat de către două avioane de vânătoare Lagg am fost lovit (rănit) la picioare și la mâini. Nu mi-am dat seama că sunt lovit așa de rău, am simțit o căldură în cizma de zbor. Aveam tabloul de bord distrus, unele aparate nu mai funcționau. Fiind în luptă aeriană nu mă mai uitam la aparatele de bord ci urmăream pe cer avioanele care mă atacau, trebuind să mă feresc și să găsesc o poziție bună ca să pot trage și eu. În timpul luptei aeriene mitraliorul îmi spunea în cască că la el în carlingă este sânge. Eu nu știam că sunt rănit așa de rău și am pierdut mult sânge. Avionul putea zbura, motorul mergea normal dar cu mine ceva nu era în regulă. Din cauza efortului în luptă, pilotând avionul cu mișcări puternice și bruste, am pierdut mult sânge. Vedeam ca prin ceață, eram ca un om obosit, nedormit. Mi-am dat seama că nu pot ajunge la bază, la aerodromul Türkeve, de unde am plecat. Am cerut prin radio să aterizez pe vreun aerodrom de pe traseu și comandantul Escadrilei 81, locotenentul Bădulescu Mircea a fost de acord. Am aterizat pe un aerodrom sovietic. Am pus roțile cu bine la marginea aerodromului și pentru orice surpriză am închis benzina, am tăiat contactul și la mijlocul aerodromului avionul s-a oprit. Am deschis carlinga să am aer și am rămas pe loc, nu mai aveam putere să mă ridic și mi-am pierdut conștiința. Am fost scos din avion și internat la un spital sovietic care era lângă aerodrom. Aici (paradoxal) m-am bucurat de multă apreciere din partea aviatorilor sovietici internați, ce doreau să cunoască cât mai multe despre aviatorii români".

După trei săptămâni în care Stan Nicolae s-a bucurat de o atentă îngrijire, mutându-se frontul, rușii l-au predat românilor; Stan Nicolae a fost evacuat în țară, inițial la Arad, apoi la Slatina și București.

Între timp, la 01.01.1945, Stan Nicolae, în mod excepțional, a fost înaintat la gradul de adjutant șef aviator.

Externat din spital la 01.05.1945, încă incomplet vindecat, Stan Nicolae a renunțat la concediul medical de recuperare, înăpoindu-se pe front. Găsindu-și escadrila la Pestyani, a avut satisfacția ca până la capitularea Germaniei să mai execute câteva misiuni de luptă și în Cehoslovacia.

Ca și în cazul altor aviatori, adjutantul șef aviator Stan Nicolae a fost aproape permanent pe front, în est iar apoi și în vest, executând 227 misiuni de luptă, cu sau fără protecție de vânătoare, acționând îndeosebi în câmpul tactic, cu misiuni de sprijin imediat al trupelor terestre, lovind concentrările de tancuri și de moto-mecanizate, dar și coloanele de trupe ce afluiau spre front, cuiburile de mitraliere, cazemate și dispozitive de artilerie, poduri și noduri de cale ferată.

O departajare privind ce anume și cât i-au revenit din obiectivele și tehnica de luptă inamică lovite nemijlocit de Stan Nicolae, este de nerealizat deoarece s-a acționat în formații de avioane, spre deosebire de aviația de vânătoare, rezultatele aparținând întregii formații.

Pentru meritele sale, Stan Nicolae a fost distins cu mai multe ordine și medalii, între care Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasele Crucea de Aur și Cavaler, Ordinul german "Crucea de Fier" clasele II și I, medalia "Virtutea Militară" clasa a II-a și medalia sovietică "Victoria".

În anul 1947, adjutantul șef aviator Stan Nicolae a fost trecut în rezervă, stabilindu-se cu domiciliul în București.

După evenimentele din România, din decembrie 1989, Stan Nicolae a fost promovat în rândul ofițerilor aviatori în retragere și avansat în grad, la 1 decembrie 2001 primind gradul de căpitan-comandor aviator.

La 14 aprilie 2004, cel ce a fost cpt. cdor. aviator STAN NICOLAE, unul dintre ultimii piloți care au zburat pe avionul Stukas, a decolat pentru ultima dată - către camarazii din Flotila din Ceruri.