FLEET 10G IAR-SET-ICAR-FLEET 10G

Dan Antoniu, Reconstituire R. Sutic, Foto C. Crăciunoiu

Nici unul din avioanele prezentate Ministerului Apărării Naționale, în toamna anului 1932, nu îndeplinea cerințele unui avion bun pentru faza I-a de pregătire a piloților din școlile militare. În această situație, MAN se orientează către modelul CONSOLIDATED-FLEET 10. Un avion biplan robust, ușor și foarte maniabil. A fost apreciat foarte bine de toți cei care au zburat pe el.

Se lansează o comandă fermă către FLEET AIRCRAFT CORPORATION INC. din Buffalo - SUA, prin firma LEONIDA & Co. din București, la 23 Martie 1933. Comanda cuprindea fabricarea la Buffalo a 20 avioane FLEET, precum și licența de construcție a modelului FLEET 10 în România la IAR-Brașov.

Pentru fiecare avion FLEET fabricat în România, s-a livrat din Buffalo, suma de 150 USD.

Conform contractului pentru fabricarea avioanelor din comanda pentru România, livrarea s-a efectuat astfel: - 3 avioane Model 10 cu motor KINNER B-5 de 125 CP cu echipament standard (FLEET 10K); - 3 avioane Model 10 cu motor KINNER B-5 de 125 CP cu echipament necesar zborului fără vizibilitate (FLEET 10K); - 3 avioane Model 11 cu motor KINNER R-5 de 160 CP cu mecanism pentru sincronizarea mitralierei plus suportul acesteia (FLEET 11K); - 1 avion Model 10 fără motor, însă echipat cu suportul pentru punerea motorului IAR-4G (FLEET-10G); - 7 avioane Model 10 cu motor KINNER B-5 de 125 CP cu echipament standard (FLEET 10K); - 3 avioane Model 11 cu motor KINNER R-5 de 160 CP cu echipament necesar zborului fără vizibilitate (FLEET 11K). Aceste trei avioane au fost incluse în comandă de către firma LEONIDA & Co. la solicitarea unor persoane particulare.

Livrarea la doc port Constanța România, până la 30 Mai 1934. Recepția după montaj pe aerodromul Pipera - București.

Toate cele 19 avioane cu motoare KINNER comandate de MAN au intrat în dotarea școlilor militare. Avionul cu suport motor pentru IAR-4G, a fost montat la IAR-Brașov, echipat cu motor și a servit ca model pentru fabrică, purtând pe derivă inscripția IAR B1. A fost livrat MAN. Au fost vopsite în verde oliv pe extrados și albastru gri pe intrados, având inscripționat pe derivă numărul de fabricație.

În timp foarte scurt la o parte din ele, motoarele KINNER au dat defecțiuni și au fost înlocuite cu motoare IAR-4G, la fabrica de la Brașov. Motoarele demontate au servit ca piese de schimb pentru celelalte.

Două din cele trei FLEET 11K comandate de firma LEONIDA &Co. au fost achiziționate de către Cantacuzino Constantin „Bâzu". Au fost înmatriculate YR-ABY și YR-BAZ.

MAN lansează în anul 1935 o comandă către IAR-Brașov pentru construcția a 70 avioane FLEET 10G. Din această comandă IAR realizează 40 bucăți în 1935 și 5 bucăți în 1937. Fiind foarte încărcată cu fabricarea avioanelor PZL și SAVOIA se transferă producția la fabricile SET și ICAR.

IAR fabrică 45 bucăți respectiv 1 - 30 și 91 - 105. SET fabrică 105 bucăți respectiv 31-90 și 106 - 150. ICAR fabrică 210 bucăți respectiv 151-360.

Din numărul total de 360 de avioane FLEET fabricate în România, o parte au intrat în dotarea școlilor de pilotaj, restul fiind achiziționate de către aerocluburile teritoriale și persoane particulare.

În luna Noiembrie 1940 toate avioanele ce nu erau în dotarea armatei au fost rechiziționate pe toată durata războiului. O parte dintre acestea au fost folosite de către aviația militară. Astfel avioanele FLEET 10 au fost întrebuințate în școli sau ca avioane de legătură pentru comandamente. După terminarea războiului avioanele particulare nu au mai fost înapoiate proprietarilor. Supraviețuitorii au intrat în dotarea școlilor de pilotaj.

Dintre cele 150 de avioane fabricate la SET-București, 34 au fost FLEET 10GR echipate pentru raid. Acestea dispuneau de o autonomie mărită de la 2 la 4 ore, prin adăugarea unui rezervor suplimentar de 113 litri. Acesta a fost amplasat sub fuselaj în zona încastrării aripilor inferioare. În urma acestei modificări celelalte performanțe au scăzut.

Toate avioanele FLEET 10 aflate în dotarea școlilor militare au fost vopsite în albastru deschis fuselajul și galben orange aripile și ampenajul orizontal. În luna Mai 1941 datorită evenimentelor internaționale, se hotărăște revopsirea tuturor avioanelor vopsite în culori deschise vezi He-112, RWD-13S, MonoSpar, etc., deoarece erau foarte vizibile din aer. Revopsirea s-a făcut în verde oliv pe extrados și albastru gri pe intrados.

Din cele 360 de exemplare fabricate în România plus 20 importate din USA, există un singur supraviețuitor la Muzeul Militar din București. Fabricat de ICAR-București, poartă numărul 351.

FLEET AIRPLANES REGISTERED IN ROMANIAN CIVIL AVIATION

[Tabelul cu înmatriculările a fost păstrat în forma originală]

CARACTERISTICI TEHNICE

Tip: biplan, biloc în tandem cu dublă comandă Motor: IAR 4G.1 de 130 CP cu 4 cilindri inversați răciți cu aer Elice: IAR Tip E-139 de 2,13 m diametru din lemn cu pas fix tractivă Anvergura: 8,53 m Profunzime aripi: 1,40 m Decalajul aripilor: 0,584 m Interplan în axul avionului: 1,37 m Incidența aripilor: 0 grade Diedrul aripei superioare: 0 grade Diedrul aripei inferioare: 4 grade Lungime: 7,29 m Înălțimea în linie de zbor: 2,50 m cu elicea calată orizontal Suprafața portantă totală: 18 mp Anvergura stabilizator: 2,90 m Ecartament roți: 1,80 m Greutate gol: 530 kg Greutate totală: 780 kg Greutate maximă: 875 kg Autonomie: 2 ore Viteza maximă: 184,3 km/h Timp de urcare la 2000 m: 13 min, 18 sec Timp de urcare la 3000 m: 22 min

N.R. DECEBAL

dr. ing. Cristian Crăciunoiu

Remorcherele de cataracte sunt un tip de nave caracteristice Dunării, așa cum navele cu zbaturi la pupă și două coșuri pe aceeași axă transversală sunt caracteristice fluviului Mississippi.

Acest tip de navă se caracterizează în primul rând prin flegura negativă a punții, atât către pupă cât și la proră, cu zbaturile montate în partea centrală.

Principalele caracteristici tehnice ale remorcherului sunt: Lungimea: 64,50 m Lățimea: 8,30 m Pescajul: 1,50 m Viteza: 23 km/h Puterea mașinii: 1200 CP Capacitatea depozitului de combustibil: 120 t Consumul pe oră: 790 kg Deplasamentul: 490 t

A fost construit în anul 1916 la Regensburg, având atât corpul, cât și puntea metalice.

Constructiv seamănă mult cu remorcherul de cataracte Traian, construit în 1911 la Șantierele Navale Turnu Severin.

Ambele au câte două coșuri, unul în proră și unul în pupă, cu cabina de comandă plasată între ele. Între coșuri, pe corp, se află fixate casele celor două zbaturi din borduri. Peste casele zbaturilor se întinde o punte, podul comenzii. Sub aceasta se găsește pasajul de trecere de la proră la pupă și spirajul mașinii. Deasupra se afla cabina de comandă și o punte de lemn, prelungită în ambele borduri cu două pasarele, la capătul cărora este situată câte o cabină de manevră.

Culorile sunt următoarele: - Negru: corpul opera moartă, coșurile, ancora cu patru gheare, băbălele. - Roșu: opera vie, lumina de poziție babord, instalația P.C.I., interiorul trombelor, suporții literelor NR. - Galben: cabinele, catargul. - Maro: ramele geamurilor, tocurile la uși. - Verde: puntea principală, lumină poziție tribord. - Gri închis: postamentele coșurilor, interiorul bărcilor. - Alb: trombele de vânt, bărcile. - Albastru: inelele de pe coșuri. - Lemn natur: puntea comenzii.

La scara de 1/100 și chiar 1/50, Decebal ar putea constitui o machetă cu un deosebit efect ornamental. În acest caz, cel mai comod este să construim corpul din bloc de tei, iar suprastructurile din tablă de 0,3 mm.

De-a lungul anilor, Decebal a aparținut pe rând societăților NFR, SRD și apoi NR, purtând pe rând emblema fiecăruia. Desenul prezintă varianta 1950, deci a NR. Când aparținea NFR, pe coșuri scria NFR cu albastru, iar pe casa zbatului, în fiecare bord, se găsea pictată o coroană aurie cu interiorul roșu, analog desenului de pe România.

Pamiat Merkuria

CARACTERISTICI TEHNICE

Nume: Pamiat Azov Începută: 24 iulie 1886 Lansată: 1 iunie 1888 Terminată: 1890 Soarta: scufundată de CMB 79 - 18 august 1919 Deplasament: 6,734 t Lungime: 117,11 m Lățime: 17,21 m Înălțime: 8,17 m Capacitatea carburant: 967 t cărbune

UN VETERAN DE LA GRUPUL 3 STUKA cpt. cdor. (r) av. STAN NICOLAE

dr. (r) av. Crin Iordache

Nicolae Stan s-a născut la 22.09.1919, în comuna Pogoanele, județul Buzău. După absolvirea liceului comercial, în 1938-1939 a urmat cursurile Școlii de zbor cu motor C.F.R. de la Galați, unde a fost brevetat pilot de turism.

Dornic de a se perfecționa în arta zborului, în anul 1939, Stan Nicolae a optat pentru Școala militară de pilotaj de la Ziliștea-Boboc (Buzău) pe care, la 10 mai 1941, brevetat pilot de război pe avionul de vânătoare PZL-11F, a promovat-o cu gradul de adjutant stagiar.

Repartizat inițial la Escadrila de Antrenament din Flotila 1 Vânătoare de la Pipera-București, la scurt timp a fost mutat la Flotila 3 Informații de la Buzău, în Escadrila 81 Bombardament Ușor, al cărei comandant era căpitanul aviator Dobrescu Gheorghe.

În cadrul acestei escadrile, pilotând un avion I.A.R.-37 de bombardament ușor și observație (avion biplan, construit la uzinele I.A.R. de la Brașov, al cărui echipaj era constituit din pilot, observator și mitralior), începând cu data de 13.08.1942, de pe aerodromul de la Tiraspol, adjutantul stagiar Stan Nicolae a primit botezul de foc participând la misiunile de luptă ale aviației române pe Frontul de Est.

Pentru meritele sale, Stan Nicolae a fost distins cu mai multe ordine și medalii, între care Ordinul „Virtutea Aeronautică" cu spade, clasele Crucea de Aur și Cavaler, Ordinul german „Crucea de Fier" clasele II și I, medalia „Virtutea Militară" clasa a II-a și medalia sovietică „Victoria".

În anul 1947, adjutantul șef aviator Stan Nicolae a fost trecut în rezervă, stabilindu-se cu domiciliul în București.

După evenimentele din România, din decembrie 1989, Stan Nicolae a fost promovat în rândul ofițerilor aviatori în retragere și avansat în grad, la 1 decembrie 2001 primind gradul de căpitan-comandor aviator.

La 14 aprilie 2004, cel ce a fost cpt. cdor. aviator STAN NICOLAE, unul dintre ultimii piloți care au zburat pe avionul Stukas, a decolat pentru ultima dată - către camarazii din Flotila din Ceruri.