Sopwith Strutter

**Sopwith Strutter**

**SOPWITH 1/2 STRUTTER**

prof. dr. Valeriu Avram

În anii războiului de întregire națională, aviația română a cunoscut o evoluție importantă datorită cumpărării de aparate de zbor din Franța și Anglia, aliate tradiționale ale țării noastre.

Astfel între 15 august 1916-1 aprilie 1917, România a achiziționat din Franța prin colonelul de stat major Vasile Rudeanu, șeful misiunii militare române (în Italia și Franța) un număr de 234 de avioane (102 H. Farman, 13 Bleriot, 8 Vosin, L3/5, 6 Morane Saulnier, 17 Caudron G.4, 40 Breguet, 48 Nieuport). De la 1 aprilie 1917 până la 1 ianuarie 1918, au sosit în România 52 de avioane de recunoaștere și bombardament ușor tip Sopwith Strutter și 36 de avioane de vânătoare Nieuport.

Avionul Sopwith Strutter a fost realizat în Marea Britanie în anul 1916, dovedindurși calitățile tactico-tehnice pe frontul din Franța; această țară l-a construit în licență în număr mare, tocmai pentru că aparatul avea o serie de caracteristici ce întrecea cu mult avioanele realizate în Germania și care făcea parte din aceeași categorie.

Înzestrat cu un motor Clerget 9 Z rotativ de 110 CP, avionul atingea o viteză de 162 km/oră la 2000 m altitudine, având o autonomie de zbor de 4 ore. Era armat cu două mitraliere și lua la bord un echipaj format din pilot și observator. Anvergura era de 10,21 m, lungimea de 7,70 m, înălțimea de 3,212 m. Greutatea la decolare era de 1062 kg. Putea lua în lansătoare 80 kg bombe.

De menționat faptul că avioanele Sopwith Strutter care ne-au intrat în dotare și aveau seria 5000-6000 erau fabricate prin licență în Franța, iar cele din seria 8000-9000 erau englezești (arhivele militare române, fond Direcția Aeronautică, dosar 143).

La începutul lunii octombrie 1917, piloții români încep zborurile pe acest tip de avion, care nu a luat parte la operațiunile militare în intervalul octombrie-decembrie 1917.

La 1 ianuarie 1918 s-au recepționat avioanele cu numărul 5080, 5082 și 5087, montarea acestora s-a realizat la Rezerva Generală a Aviației de la Iași, care își avea sediul în fostul abator al orașului, transformat într-o veritabilă fabrică de construcții și reparații aeronautice.

În luna februarie 1917 s-au montat și au fost date în serviciu avioanele Sopwith Strutter francuzești numărul 5076 pilotat de sublocotenentul Petre Macavei, și numărul 5090 pilotat de sublocotenentul V. Ionescu. Avionul numărul 6006 pilotat de căpitanul Gheorghe Robuschi a fost deteriorat grav, fiind scos din serviciu la 3 martie 1918, pilotul și-a pierdut viața într-un accident. În perioada 3-7 martie 1918 au intrat în serviciu avioanele cu numerele 171 (pilot căpitan Mircea Zoileanu), 5075 (pilotat de sublocotenentul Simion Bărbulescu), 5088 (pilot plutonieriul major Gheorghe Stan), 5081 (pilot plutonier Petre Constantin), 5077 (pilot ajutor de sublocotenent Iancu Dumitrescu).

Avionul Sopwith Strutter nr. 5072 a fost scos din serviciu din cauza accidentării sale. Avioanele cumpărate din Franța și Anglia în perioada 1916-1918 au fost transportate în marea lor majoritate cu vapoarele prin Marea Nordului și ajungând în portul Arhanghelesc erau transportate cu trenul la Odessa unde s-a înființat cel mai mare depozit aeronautic al Armatei Române în perioada primului război mondial. De aici avioanele demontate și depozitate în lăzi erau duse cu trenul la Iași la Rezerva Generală a Aviației.

Odată cu izbucnirea revoluției bolșevice din noiembrie 1917, depozitul central aeronautic românesc de la Odessa a fost capturat de trupele bolșevice și aproximativ 100 de avioane au fost distruse sau avariate grav de soldații Armatei Roșii. Printre acestea s-au numărat și avioanele Sopwith Strutter cu numerele: 8206, 8202 (deteriorat grav), 8765 (deteriorat grav), 8199 (deteriorat mai puțin, fiind reparabil), 8194, 8197, 8205, 8195, 8196, 8759 și avioanele de producție franceză au fost avariate numerele: 6011 (complet deteriorat), 5096 (luate aparatele de bord), 5104 (furată mitraliera de bord și turela). Avioanele numărul 5085, 5097, 6010, 6013 au fost în stare bună de zbor.

În campania din Basarabia din primăvara și vara anului 1918, avioanele Sopwith Strutter au fost întrebuințate în misiuni de recunoaștere numai ocazional. Escadrilele românești care au avut în dotare acest tip de avion vor lupta cu mult succes în campania împotriva trupelor bolșevice conduse de Bela Kun.

După instaurarea în martie 1918 a regimului comunist în Ungaria, Bella Kun, conducătorul Republicii Sfaturilor s-a pregătit intens pentru atacarea României Mari. În fața acestei situații, Marele Cartier General Român a înființat Grupul 5 Aviație, o unitate pusă la dispoziția Comandamentului Trupelor din Transilvania. Comandat de maiorul av. Athanase Enescu, Grupul 5 Aviație cu sediul la Sibiu era format din 2 escadrile de recunoaștere și o escadrilă de vânătoare după cum urmează: Escadrila S.2 avea în dotare 3 avioane Sopwith Strutter, alte 2 erau în rezervă la Tecuci; Escadrila N.7 avea în dotare 3 avioane de vânătoare Nieuport, un alt aparat de zbor se afla în rezervă la Tecuci.

Escadrila S.12 a fost la început independentă, cu sediul la Gherla, fiind dotată cu un F.40 și un Sopwith Strutter, alte două aparate de acest tip se aflau în rezervă la Roman. Pentru mărirea forței combative a Grupului 5 Aviație, Escadrila S.12 a intrat din punct de vedere operativ sub comanda comandantului Athanase Enescu.

În vederea completării escadrilelor cu personal navigant și alți specialiști, materiale și avioane, M.C.G. român prin Ordinul nr. 2397 din 16 februarie 1919 a dispus mărirea efectivelor Grupului 5 Aviație trimițând la Sibiu 75 de servanți și mecanici de avion. De la Grupul 2 Aviație s-au detașat piloți de vânătoare și observatori aerieni. Confruntările militare dintre trupele roșii maghiare și armata română au început în noaptea de 15/16 aprilie 1919. Unitățile de aviație au fost repartizate astfel: Escadrila S.2 trebuia să execute misiuni de recunoaștere și bombardamente pentru Grupul de Armată Sud aflat sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu. Escadrila S.12. a fost pusă la dispoziția diviziilor 6 și 7 infanterie aflate pe linia I frontului. Aviația roșie maghiară mobilizase două grupuri aeronautice cu 36 de avioane moderne de vânătoare (Fokker D.VI, Phonix, K.D), de recunoaștere U.C.I, Hansa Brandenburg, Lloyd, etc.

Activitatea Grupului 5 Aviație începe chiar în ziua de 16 aprilie 1919, echipajele avioanelor Sopwith Strutter nr. 6012 și Nieuport nr. 4019 din Escadrila N.7 au executat misiuni de recunoaștere în zona Ciucea-Oradea, fotografiind pozițiile inamice. Plecat într-o misiune de recunoaștere în dimineața zilei de 20 aprilie 1919, sublocotenentul Simion Bărbulescu a aterizat forțat cu Sopwith-ul nr. 5090 în spatele liniilor inamice din cauza unei defecțiuni tehnice la motor. După ce a dat foc avionului, acesta a reușit să ajungă în liniile noastre.

Zborurile avioanelor Sopwith pe frontul din Ungaria au continuat, în ziua de 8 mai 1919, echipajul format din locotenentul pilot Grecu Nistor și locotenentul observator Steflea a executat o misiune de fotografiere a gării și podului de cale ferată de la Szolnok. În gară se aflau trupe care au deschis focul asupra avionului românesc, ceea ce a dus echipajul nostru să riposteze deschizând focul cu cele două mitraliere de bord. Și zburătorii din Escadrila S.12 au executat misiuni de luptă cu mult succes împotriva inamicului. Astfel, locotenentul Carol Himesch, aviator provenit din fosta aviație austro-ungară, încadrat în aeronautica română, a executat zboruri de recunoaștere și bombardament de la bordul unui avion Sopwith. S-a distins într-o misiune deasupra localității Dios-Gyor-ului când deși atacat de artileria antiaeriană inamică, a continuat bombardarea și a trage cu mitraliera îndeplinindu-și misiunea...", nota un document militar românesc de epocă. Pentru curajul dovedit în luptă, acesta a fost decorat prin înaltul Decret Regal nr. 2189 din 6 iunie 1919 cu ordinul „Steaua României" în gradul de cavaler și panglica de Virtute Militară. În ziua de 16 mai 1919, echipajul format din plutonieriul pilot Constantin Popa și sublocotenentul observator Constantin Motas aflat la bordul unui Sopwith Strutter a survolat regiunea Jossarhaly-Novesto fotografiind pozițiile inamice pe care le-a mitraliat. Avionul nostru a fost lovit de tirul terestru și de schijele obuzelor artileriei maghiare, echipajul nostru reușind să ajungă în liniile românești. Escadrila S.2 a executat misiuni de recunoaștere deasupra localității Szolnok, locotenentul pilot Ioan Sava a mitraliat în ziua de 15 mai 1919 o coloană de trupe inamice ce se îndrepta spre localitatea Abony. În ziua de 19 mai 1919, locotenentul Ioan Sava aflat la bordul avionului Sopwith nr. 8761 împreună cu locotenentul observator Vlad, a executat o recunoaștere în regiunea Csegled-Kesskemet-Csongrad. În gara Abony se aflau numeroase trupe și trenuri militare. Zburând deasupra localității Tōrksmiklos, echipajul nostru a întâlnit un avion maghiar, lupta s-a desfășurat la nord-vest de Tisa, deasupra localității Yasz-Bareny. Avionul biplan al Armatei Roșii maghiare s-a prăbușit în flăcări și s-a zdrobit de sol în apropiere de localitatea Zagyva.

La sfârșitul lunii mai 1919, dotarea Grupului 5 Aviație era următoarea: Escadrila S.2 (comandant, căpitan av. Ioan Penes) avea în dotare două Sopwith Strutter (nr. 5089 și 8761) și un aparat de vânătoare Nieuport.

Escadrila N.7 (comandant, locotenent av. Iosif Răcășanu) dispunea de patru avioane de vânătoare Nieuport și de un Sopwith Strutter nr. 6012.

Escadrila S.12 comandată de sublocotenentul av. Aurel Mănescu avea în serviciu un Sopwith nr. 6004 și un Nieuport (nr. 5075) bune de zbor.

Escadrila-depozit avea în rezervă avioanele Sopwith nr. 5081 și 5080. În cursul lunii iunie 1919, misiunile de recunoaștere în liniile inamice s-au intensificat. Astfel, în ziua de 5 iunie, echipajul format din sublocotenentul pilot Simion Bărbulescu și locotenentul observator Carol Himesch aflat la bordul avionului Sopwith nr. 6004 (Escadrila S.12) a executat între orele 16,50-19,10 o misiune fotografică în zona Tokay. Aflat deasupra localității Hajduhadhaz, echipajul românesc a fost atacat de un avion maghiar. S-au schimbat rafale și avionul inamic a părăsit lupta. Ca urmare a intensificării activității aeriene între 1-12 iulie 1919, Grupul 5 Aviație a pierdut patru avioane: 2 Sopwith-uri s-au accidentat, 1 Nieuport a fost capturat de adversari iar un U.C.I de captură a fost doborât în luptă aeriană, echipajul Bucur Stan-Hurmuzescu și-a pierdut viața.

Avioanele pierdute s-au înlocuit cu aparate de zbor capturate de la inamic; în dotarea Grupului 5 Aviație au intrat în serviciu aparate de zbor tip Fokker D.VII, U.C.I și Hansa Brandenburg.

La sfârșitul lunii iulie 1919 au intrat în luptă pe frontul din Ungaria și avioanele de recunoaștere și bombardament Breguet 14, cedate României de armata franceză aflată la Galați.

Printre avioanele capturate din Ungaria, în urma campaniei din anul 1919, s-au aflat și avionul Sopwith Strutter nr. 6014 care fusese luat de la Odessa de trupele Armatei Roșii și cedat armatelor bolșevice maghiare demonstrându-se astfel implicarea directă în evenimentele din anul 1919 a Rusiei Sovietice care l-a sprijinit direct pe Bela Kun.

Robert Șutic

**CARACTERISTICI TEHNICE**

Tip: aparat de vânătoare-bombardament Țara: Anglia Motor: 1 x Clérget rotativ de 110 CP Lungime: 7,70 m Anvergura: 10,21 m Greutate: 1062 kg Viteza: 165-170 km/h Altitudine: 4 ore Armament: 2 mitraliere Vickers sau Lewis, 110 kg bombe

fotografii Răzvan Bujor, Corneliu Năstase

Sus: plt. av. Constantin Popal alături de avionul său Sopwith. Jos: avionul Sopwith al lt. Iosif Răcășanu, ofițer de marină.

Escadrila S5, februarie 1918.

Profile și vederi 3D color realizate de Robert Șutic