Infanteria Marină Română

BATALIONUL DE INFANTERIE MARINĂ ROMÂNĂ (4) Victor Bryder ASAM Galați 1941 una dintre barjele lovite de aviația sovietică în reparații.

Începutul războiului pentru noi, 22.06.1941 a găsit Armata Română cu trei batalioane de infanterie marină încadrate în dispozitivul de apărare a Deltei Dunării, constituit de Detașamentul Maritim Nr.1 Sulina, sub comanda Comandorului Constantin Vlădescu, subordonat Comandamentului Marinei.

Misiunea de apărare a Deltei avea să fie adusă la îndeplinire în cooperare cu Grupările Tactice de nave ale Diviziei de Dunăre, cu unitățile Diviziei 10 Infanterie/Corp 1 Armata și cu unități ale Corpului de Grăniceri.

Cele trei batalioane de Infanterie Marină erau dispuse astfel: - Btl.16 Inf. Mar. (It. col. Albescu Ioan) cu comanda la Sulina - Sector Nord. Sulina - Sf. Gheorghe;

1943 asp. Victor Bogdan cu Infanteriști marini de la Punctul de Observație Zolocari (Cetatea Albă).

Btl. 17 Inf. Mar. (Căpitan Tudorache Florea) - Periprava -Sector aval Chilia Veche -Staristanbul.

Înzestrate cu o tehnică veche, cu mijloace de legături și transmisiuni ca și cele de transport și aprovizionare sub orice critică, cu efective instruite pe tehnica existentă, absolut necorespunzătoare condițiilor în care urmau să acționeze, cu importante deficite în încadrare (ofițeri și subofițeri), ne putem da seama ușor de valoarea combativă a acestor batalioane.

Și totuși, analizând foarte succint comportarea efectivelor lor în situațiile concrete în care au fost puse, vom putea avea unele concluzii.

Ei au înfruntat două Armate de Invazie Sovietice: Comandanții la 22 iunie 1941 Batalionul 15 Infanterie Marină*: maior Stefan Bucurenciu Batalionul 16 Infanterie Marină: It.col. Ion Albescu Batalionul 17 Infanterie Marină: căpitan Florea Tudorache

(continuarea în pagina 31)

„Dacă am fi știut câți sunt, i-am fi acoperit cu șepcile" c-amiral Gorskov la 24 august 1944, Ismail

*. Unele surse îl dau pe maiorul Bucurenciu în funcția de comandant al Batalionului 15 în timpul luptelor de la Periprava în iunie-iulie 1941.

Vuia N° 2

TRAIAN VUIA was born on August 7 1872 in the Hurducu Mare village, Timis district, Romania.

During his High School in Lugoj, he designed and built a scale model, a heavier-than-air flying machine which he called 'winged automobile'. The plane model, designed in Lugoj, consisted mainly of a tricycle on which he assembled a metal frame, clamped a wing, a direction rudder, an engine and a propeller.

Later, Traian Vuia said: 'Since my younger days I had the firm belief, even certitude, of the solution for the problem of flight: the mechanical means.'

After graduating High School in 1892, Traian Vuia continued studies at the Polytechnical School in Budapest, also following the courses of the Faculty of Law. On May 6, 1901 he got a doctor degree in technical sciences and left for Paris taking with him the tiny scale winged automobile.

In that period, Paris was the place for all European inventors concerned about flight. Using all scientific documentaries available he finds out that previous experiences and theories proved that mechanical flight was possible and proven already. Being enthusiast enough, on February 16, 1903 he presented a document in front of the Academy members. As by then the 'lighter than the air' vehicles were in a moment of glory (Santos Dumont circled the Eiffel tower), no scholastic mind could believe in the 'heavier than the air future'.

The Romanian inventor knew the achievements of his predecessors, from Cayley to Ader and Lilienthal, as well as the theoretical backgrounds of the mechanical flight established by Langley in the USA.

Vuia was treated accordingly and the answer is today hard to reproduce with academic respect. Far from being disappointed, he worked in the private attorney offices of some friends to get the money for his project. With the generous help of the Romanian community in Paris, mainly Gh. Dobrin and Corolian Brediceanu, he built his first design, the VUIA nr. 1, followed by VUIA nr. 1 bis and VUIA nr.2.

Even if he intended to use an internal combustion engine for cars and he found the money to buy it, a crook deceived him disappearing with the funds. He designed and built an original engine with liquid carbon dioxide starting from the scrap of a Serpollet steam car engine.

The gas was stored in a liquid form in a tank of 13 l near the pilot seat. Once the tank was opened the gas entered a copper tube in a burner. Here, some external heat was transferred to the gas by 12 Bunsen gasoline burners. The gas increased the pressure to about 60 daN/sqcm and entered the engine. The 4 pistons transferred the movement to a crankshaft and rotated the propeller.

The two blade propeller was the design of V. Tatin, former used in the dirigible propulsion and tested with success.

The builder of the airplane, Atelliers Hockenjos & Schmit, finished the job in November 1905 and Vuia started the trials. In America the Wright brothers flew currently by then, but they used a catapult for taking off.

With his pneumatic tires, Vuia had all the chances to succeed.

His tests were followed with attention by the other pioneers as the pictures of the period show (Santos Dumont, Bleriot, Ferber, Voisin...).

Then came March 18, 1906 and he left the dust for 12 meters at 0,6 m making his dreams come true. Some other tests came later and were more successful. Santos Dumont achieved in October 26, 1906, 25 meters at 3 m high... But Santos Dumont was already a famous aeronautical pioneer in the lighter than the air...

Even he was regarded as an excentric millionaire spending his fortune for aeronautics... Vuia was unknown, poor and with low abilities in public relations. For us, today, his 12 meters were a bond, for him and his period was a flight.

In hundred years from now the first piloted flights leaving the planet will be analyzed as a jump or a flight into space... It will not be relevant if they were one or another, but their simple existence is important.

Traian Vuia was a Pioneer of Flight and the Pioneers of Flight, their names, their daring dreams and deeds turned our times into: "THE CENTURY OF AVIATION'.

Infanteria Marină Română (continuarea din pagina 22)

Se cunoaște că, în conformitate cu planul operativ general, flancul de Sud al frontului de Est avea sarcina de a fixa inițial trupele flancului stâng al apărării sovietice, până când progresele ce aveau să se realizeze în zona centrală a frontului (pe direcția Lublin-Kiev) vor permite trecerea la ofensiva reală și pe frontul nostru.

Inițial faptele s-au petrecut întocmai. Deschiderea ostilităților în sectorul la care ne referim s-a făcut de către artileria germană de pe teritoriul nostru din zona Galați; au răspuns corespunzător și sovieticii. Au avut loc apoi de ambele părți, câteva incursiuni minore de cercetare, recunoaștere sau de distrugere a unor obiective de însemnătate locală, etc., acțiuni obișnuite pe un teatru de luptă stabil. În mod surprinzător, sovieticii sunt cei care vădesc o tendință mai activă. Ei încep să răspundă acțiunilor noastre prin bombardamente din ce în ce mai intense cu aviația și trec chiar la unele acțiuni de oarecare anvergură.

Observând degradarea situației lor pe frontul terestru și intuind că în curând vor putea fi obligați să se retragă din Sudul Basarabiei, au înțeles că forțele lor fluviale vor putea fi puse în mare pericol, blocându-li-se orice cale de retragere.

Cu această perspectivă ei au trebuit să-și ia măsuri pentru a-și asigura libertatea de mișcare pe brațul Chilia și aceasta nu se putea obține decât stăpânind și malul drept al Brațului. Așa se explică atitudinea lor ofensivă în zona Deltei spre a pune stăpânire pe punctele „cheie" Pardina, Chilia Veche, Perislava, zone în care, din cauza inundațiilor produse de apele neobișnuit de mari ale verii respective, erau concentrate majoritatea mijloacelor de apărare ale noastre, constituind obstacole ce păreau de netrecut pentru forțele lor fluviale.

O acțiune importantă reușită de sovietici în acest cadru este ocuparea localității Chilia Veche. Operațiunea a început la ora 03 din 26.06.1941 cu o puternică pregătire de artilerie de la uscat și de pe nave, sprijinită de aviație. Opt vedete blindate au debarcat un prim detașament, în aval de Chilia Veche. Apoi un alt detașament a fost debarcat în amonte de localitate. În sfârșit alte vedete blindate, remorcând bacuri încărcate cu trupe au fost debarcate din nou în aval. O parte din trupele debarcate au pătruns în spatele localității, realizând astfel o aparentă incertitudine. Subunitățile Btl. 15 Inf. Mar., aflate în linia 2-a de apărare pe localitate, au reușit să se sustragă încercuirii și să regrupeze pe grindurile Stipoc și Cala (la sud de localitate) unde s-a reorganizat apărarea. Subunitățile din apropierea malului au fost pierdute.

În total sovieticii au debarcat la Chilia Veche, forțe de valoarea unui regiment (R.287 Pușcași). În aceeași zi au fost ocupate de către sovietici, fără a întâmpina rezistențe serioase, ostroavele Dalerul și Tătaru, precum și localitatea Pardina.

Pierderea localității Chilia Veche a deschis cale liberă pentru flotila de Dunăre sovietică între Ceatalul Ismail și amonte Periprava. Această ultimă localitate era apărată de Btl. 17 Inf. Mar. Încercările sovietice de a pune stăpânire și pe această localitate, au eșuat deși s-a acționat cu vedete blindate, cu artilerie de câmp și cea ambarcată pe șleuri, cu aviație: „dârzenia cu care s-a apărat batalionul, a silit inamicul să se retragă, cu importante pierderi între care și două vedete blindate. Pentru meritele, Batalionul 17 Inf. Mar. a fost citat prin ordin de Zi pe Armată, (Nr.5 din 06.09.1941) semnat de Conducătorul Statului, Mareșal I. Antonescu.

Între motivele pentru care a fost citat Batalionul se arată: - a menținut timp de 30 zile Periprava, sub focul și atacurile sovietice; - a executat 4 incursiuni peste brațul Chilia ocupat de inamic; - a distrus 6 vedete blindate, un remorcher și un slep armat; - a avariat două monitoare.

Dispozitivul de apărare realizat pe localitatea Periprava a reușit să facă față cu succes atacurilor menite să-l anihileze dar nu a putut fi capabil să interzică trecerea majorității forțelor fluviale sovietice prin fața sa spre ieșirea la mare unde avea să se salveze sub protecția Flotei Sovietice în drum spre Odessa.

Ziua Marinei 1942. Cetatea Albă. Asp. Victor Bogdan cu infanteriști marini din compania de Infanterie Marină nr. 1, Liman.

Această trecere s-a făcut în cursul nopții de 18/19.07 sub protecția ceții și a bombardamentelor intense de aviație, asupra pozițiilor Btl. 17 Inf. Mar. dar și asupra localităților din Deltă, în special Sulina, Periprava, Cardon, etc. Au fost astfel salvate din Deltă și apoi scoase în mare în noaptea de 19/20.07, cinci monitoare, 17 vedete blindate, 5 vedete dragoare, 4 vedete de siguranță, 17 salupe, o navă bază și minieră, precum și alte nave auxiliare. Erau așteptate de un crucisător (Komintern), trei distrugătoare, două canoniere, zece vedete torpiloare și șase nave de pază, care le-au condus la Odessa.

Imediat după retragerea trupelor sovietice de la Reni, Ismail, Chilia Nouă, Valcov, subunitățile bataloanelor 16 și 17 Inf. Mar, au trecut brațul Chilia și acționând ca prim eșalon al Diviziei 10 Infanterie, au înaintat de-a lungul litoralului basarabean spre Bugaz și Cetatea Albă unde au reușit să ajungă la 26 iulie 1941.

TUN ANTITANC ITALIAN 47/32 MODEL 1935 montat pe barjele Serviciului Hidraulic

1942, Ziua Marinei, Sulina. Vorbește cpt. Constăchescu. În stânga It. inf. marină Teodorescu M. și asp. Victor Bogdan.

Barjă a Serviciului Hidraulic întrebuințate de Infanteria Marină. Pentru deplasare se folosea remorcherul SH Bujorescu.

CARACTERISTICI TEHNICE Lungime: 26 m Lățime: 6 m Înălțime: 1,92 m Gabarit gol: 0,60 m încărcat: 1,70 m Greutate: 160 kg An construcție: 1903