LVG CVI

Prototipul LVG C.VI seria 14400/17 aflat în teste la Adlershof februarie 1918. în culori românești Corneliu Năstase

Realizat de Luft-Verkehrs-Gesellschaft mbH din Berlin-Johannishal, firma fondată în 1910 de către Alfred Muller, și proiectat de dipl. ing Willi Sabersky, ca biloc de foto-recunoaștere și observație ori reglaj artilerie, fiind printre ultimele aparate de acest gen, produse în perioada primului război mondial. Producția sa, a început cu anul 1918, prin realizarea a trei prototipuri și trei aparate de preproducție, urmate de aproximativ 1100 aparate C.VI, numărul exact nefiind cunoscut, datorită distrugerii înregistrărilor.

Proiectarea avionului a început în august 1917, aprobată în octombrie 1917, primul prototip realizând primul zbor, ca C.VI, la sfârșitul lunii ianuarie 1918. După completarea zborurilor de testare, la începutul lunii februarie 1918, s-a dat "bun de serviciu pe toate fronturile", prima comandă fiind plasată în martie, producția continuând până la sfârșitul războiului, astfel că C.VI a fost operațional doar 6 luni. La sfârșitul lunii iunie 1918, erau 173 de aparate operaționale, fiind foarte apreciate de echipajele lor. În august 1918, inventarul de prima linie, cuprindea 400 aparate C.VI, iar producția s-a încheiat la 31.01.1919, un număr de 392 aparate fiind stocate sau folosite de-a lungul anilor '20.

Datorita versatilității sale, a fost luat ca potențial candidat pentru realizarea sub licență la Phonix (Austo-Ungaria), într-un număr de 50 bucăți, cu seria 08.101 la 08.150. Ca urmare, la 27.03.1918, un motor Hiero de 230 CP a fost trimis la Johannistal, pentru a fi montat pe un C.VI, testele fiind terminate satisfăcător la 14 aprilie, iar comanda pentru 50 aparate dată la 25 iulie, însă anulată la 31 august în favoarea aparatelor Phonix C.I. Prototipul seriei 08.100 era un C VI seria 3978/18 aflat pe inventarul Luftfahrtruppen - trupele de aviație, împreună cu un alt aparat C.VI seria 3843/18, echipat cu motor Benz.

Licența de fabricație a C.VI a fost luată și de firma RAAB-Katzenstein, care a realizat versiunea civilă triloc, în perioada 1919-1920, iar un număr de aparate au fost convertite din varianta militară, în cea civilă, fiind folosite de noile companii aeriene civile, înființate în câteva țări europene, cum ar fi DRL Deutsche Luftreederei.

Comenzile erau clasice, iar comanda profundorului era dotată cu frână, acționată cu ajutorul unui cablu Bowden, pentru blocajul în diferite poziții (neexistând trimmer) a profundorului. Ținând cont că aparatul avea nevoie de 40 minute pentru a ajunge la plafonul de zbor, acest dispozitiv era necesar pilotului.

În cazul variantei de recunoaștere fotografică, avionul era echipat cu diverse aparate foto, care operau printr-o nișă plasată în partea stânga a podelei cockpit-ului observatorului. Această nișă era închisă cu o placă de aluminium. Când era folosit ca aparat reglaj tir artilerie, era echipat cu aparatura TFF și manipulator Morse, montate în cockpit-ul observatorului, împreună cu un cablu de 38 m. și o macara manuală. Pentru marile camere foto, roll-film-ul era acționat electric, puterea fiind asigurată de generatorul eolian, montat pe planul inferior drept sau deasupra planului superior, sau de un generator acționat de motor.

LVG C.VI a reprezentat dezvoltarea lui C.V, având fuselajul și ansamblul ampenajelor similar în formă și construcție, cu C.V. Construcția fuselajului folosea tehnica germană specifică, fiind acoperit cu placaj, iar ampenajele, construite din lemn, în două jumătăți identice, unde direcția și profundorul erau construite din țevi de oțel cu nervuri metalice, împânzite. Tot o tehnică convențională, s-a folosit la construcția aripilor, cu 2 lonjeroane principale și nervuri din placaj - lonjeroanele erau fabricate din două jumătăți de arbore, lipite. Eleroanele, prezente numai pe aripa superioară, erau construite din lemn împânzit, și orientate în sus cu 5 grade (la cap de plan) pentru a mări stabilitatea și a se renunța la un unghi diedru pronunțat al aripilor, unghiul fiind doar de 1,5 grade la ambele aripi. Diferit de celelalte aparate germane ale epocii, LVG C.VI, avea toți montanții aripilor și cei ai trenului de aterizare, realizați din lemn (jumătăți lipite, înfășurate cu bandă textilă, pentru aripi și împânzite, cele ale trenului) cu capete metalice. Atât aripile, cât și trenul, erau întărite cu hobane multifilare de diametre diferite.

Cu excepția prototipurilor și a celor trei aparate de preserie, toate LVG C.VI erau camuflate în standardul "Lozenge", realizat pe pânză imprimată, pe aripi și ampenaje, iar fuselajul și secțiunea centrală a ampenajelor, erau puternic lăcuite. Datorită lacului aplicat pe placaj, culoarea devenea galben-portocaliu, culoare, care pe filmele "ortocrom", folosite în acea perioadă, apare foarte închisă, aproape negru. Zona bordurilor de fugă și a suprafețelor de contact a pânzei cu nervurile aripilor și ampenajelor, era întărită cu fâșii de pânză de culoare albastru-pal cu excepția direcției, care era vopsită în alb. Toate părțile metalice, zona de încastrare a aripii inferioare, rezervorul și toată secțiunea centrală, era vopsită kaki verde închis. Capotele motorului, panourile metalice de pe fuselaj, montanții aripii și ai trenului, precum și discurile roților, erau vopsite în gri-maroniu deschis. Pentru cele două aparate existente, în prezent, (un C.VI seria 5141/18 se află la Brussels Musée Royal de L'Armée et d'Histoire Militaire, iar celălalt aparat, seria 7198/18, se află în colecția Shuttleworth, Anglia, acesta fiind în stare de zbor) culoarea gri-maroniu, a fost înlocuită cu gri-verzui. Toate accesoriile metalice, cămășile cilindrilor motorului, țevile de răcire, erau vopsite cu lac negru semi-mat. Radiatorul era vopsit în dull-aluminium iar elicea era lemn natural lăcuit.

Fiecare montant era marcat cu emblema firmei și cu o indicație pentru prevenirea montării greșite, ex.: C.VI R.V.A. rechts vorne außen - exterior, dreapta-față, sau C.VI R.H.A. - rechts hinten außen exterior, dreapta spate. Montanții interiori erau marcați cu C.VI R.V.I./R.H.I. unde "I" este inner- interior.

Odată cu începutul acțiunilor antibolșevice, ale armatei române, în cadrul Grupului V Aviație, apare la 25 mai 1919 prima menționare a existenței unui LVG C.VI cu seria 7791/18 aflat în escadrila-depozit, repartizat apoi escadrilei N.7, iar la sfârșitul lunii iunie 1919, escadrila S.2 avea în dotare un LVG cu seria 14640 (?). Din fondurile Marelui Cartier General Român, reiese că, avioanele capturate în 1919 de armata română, au fost într-un număr de 150 aparate de diferite tipuri, (80 în stare de funcționare) din care 11 aparate erau de tip LVG cu seriile: 7601/18; 7605/18; 7618/18; 7620/18; 7646/18; 7791/18; 8904/18; 9821/18; 14640 (?) și 15844 (?). Din evidența fotografică (destul de săracă, posibil că în colțuri de arhive, pivnițe sau poduri de casă și cufere, să existe ceva mai multe evidențe...!?), majoritatea aparatelor a fost pierdută în accidente, în perioada anilor 1920. Ultimile două serii de LVG pot fi alocate tipului LVG C.V, deoarece una din fotografiile aparatelor accidentate, prezintă un aparat de tipul C.V eleroane cu compensator, rezervor de 40 litri, montat pe extradosul aripii stângi.

Pentru modeliștii foarte experimentați, piața kit-urilor oferă un LVG C.V la scara 1/72, vacuum, realizat de Sierra Scale (SUA) iar Hit Kit (Polonia), tot un C.V, însă din plastic injectat. Pentru LVG C.VI, englezii de la Pegasus, produc un "72", tot din plastic injectat.

CARACTERISTICI TEHNICE Anvergura: 13,00 m Lungimea: 7,45 m Înălțimea: 2,92 m Suprafața portantă: 34,60 mp Greutate gol: 950 kg Greutate utilă: 430 kg Greutate maximă t/o: 1380 kg Capacitate carburanți: 220 L Viteza maximă: 170 km/h Viteză aterizare: 85 km/h Timp urcare la 1000 m: 4 min Timp urcare la 5000 m: 32 min Plafon de zbor: 6000 m Enduranță: 3½ ore Motor: 1 x Benz Bz.IVu (u de la uberkomprimiert - compresie mărită) de 240 CP cu 6 cilindri în linie, răciți cu lichid, antrena o elice bipală cu pas fix din lemn de tip Wolff sau Axial. Au fost montate diferite țevi de eșapament. Armament: mitraliere Spandau sau Parabellum cu 1000 lovituri plus grenade de mână Warfgranate 15 sau Fligermaus și rachete de semnalizare.

Stânga foto mare: Singura fotografie (cunoscută) luată în zbor, a unui LVG C.VI cu înmatriculare română. Sus: LVG C.VI accidentat serios - se observă bine "Lozenge-ul"! Deasupra: LVG C.VI 7618/18 accidentat. Stânga sus: LVG C.V tipul C.V - eleroane cu compensator, rezervor de 40 litri, montat pe extradosul aripii stângi.

Profile color și axonometrii realizate de Robert Șutic