N-A FOST SĂ FIE...

Fabrica de avioane Societatea de Exploatări Tehnice (prescurtat SET) a fost înființată în anul 1924 de către ing. Grigore Zamfirescu din serviciul Direcției Superioare a Aeronauticii, din cadrul Ministerului de Război. A fost creată ca o secție de aviație a întreprinderii, realizate în 1923, în București, ca o societate în nume colectiv, prin concesionarea atelierelor mecanice Federala Cooperativei Sătești.

Inginerul Grigore Zamfirescu își terminase studiile medii când izbucni primul război mondial, la care a luat parte, fiind demobilizat în anul 1918 cu gradul de locotenent în rezervă. Apoi își ia diploma de inginer la școala națională de poduri și șosele din București, clasificându-se al doilea din promoția sa. Trimis pentru specializare, de Ministerul de Război, la școala superioară de aeronautică și construcții mecanice din Paris, o absolvă în 1921, clasificat al cincilea din 51 de absolvenți și primul dintre inginerii diplomați străini. După o specializare în Uzinele de avioane Farman și în „Laboratorul aerodinamic Eiffel", revine în țară.

Pasionat pentru construcțiile aeronautice, înființează în cadrul întreprinderii SET, Secția de aviație.

Colaboratorul său cel mai apropiat, ing. Dumitru Baziliu, originar din Brăila, luase parte la construirea, la Arsenalul Aeronauticii, a avioanelor Brandenburg. echipate cu motoare MAG-Daimler de 220 CP și colaborase cu mr. Ștefan Protopopescu, în aceeași întreprindere, la proiectarea avionului Proto. În anul 1925 a fost trimis în Franța ca membru în comisia de recepție a materialului volant comandat de statul român. După aceasta tot acolo își continuă studiile și revine în patrie în 1927, ca absolvent al Școlii speciale de aviație din Paris.

Secția de aviație a Întreprinderii SET și-a început activitatea prin reparația avioanelor Proto 2, fabricate la uzinele ASTRA din Arad. Cele 25 de avioane Proto intrau în reparație pe măsură ce își completau orele de zbor normate, pentru a li se executa revizii generale sau reparații.

La SET s-a executat apoi transformarea a cinci avioane militare De Haviland în avioane pentru transportat pasageri, în timp ce alte patru avioane de același tip se transformau la Arsenalul Aeronauticii. Acestea au fost puse la dispoziția aviației civile de serviciul din cadrul Direcției Superioare a Aeronauticii din Ministerul de Război.

În acest timp, mr. ing. Ștefan Protopopescu și ing. Dumitru Baziliu au studiat și proiectat un avion prototip de recunoaștere îndepărtată, denumit Proto-SET, care s-a realizat în două exemplare. Deși încercările statice și încercările în zbor au confirmat calitățile acestuia, nu s-a fabricat în serie, deoarece nu a fost comandat de către Direcția Superioară a Aeronauticii.

Uzinele IAR din Brașov intrând parțial în producție în anii 1927-1928, fabrica SET, care se dezvoltase și-și formase un personal specializat, n-a mai primit comenzi și se găsea în perspectiva să se închidă. În această situație, conducerea fabricii a căutat să realizeze alte produse. Pe de altă parte Șeful Serviciului tehnic din Direcția Superioară a Aeronauticii din acea vreme, apreciind capacitatea tehnică a întreprinderii, sugerează inginerului Grigore Zamfirescu să studieze și să proiecteze avioane de școală pentru faza I și faza II de antrenament.

În anul 1928, Grigore Zamfirescu și Dumitru Baziliu încep proiectarea prototipului avionului de școală pentru faza I, pe care l-au denumit SET-3. Proiectul fiind analizat și aprobat de Direcția Superioară a Aeronauticii, se dă fabricii SET o comandă pentru 10 avioane de acest tip. Aceste avioane, construite cu material românesc, au fost realizate în anul 1929 și livrate școlii militare de pilotaj din Tecuci.

La mitingul aerian organizat în anul 1930 pe aerodromul uzinelor IAR din Brașov, un avion SET-3 pilotat de pilotul de încercare a fabricii - unul din așii aviației românești aviatorul Gheorghe (Gogu) Ștefănescu, se clasează pe primul loc. În urma acestui fapt, organele de conducere ale ministerului de emit fabricii SET comenzi din ce în ce mai importante pentru avioane și piese de schimb.

În același an, Societatea pentru exploatări tehnice se transformă într-o firmă individuală, sub denumirea Fabrica de avioane SET, ing. Grigore Zamfirescu.

Sub această denumire, fabrica se reorganizează având pe ing. Grigore Zamfirescu ca director, ing. Dumitru Baziliu - șeful serviciului tehnic, ing. Mihail Popescu șeful atelierelor și un personal bine format în domeniul construcțiilor de avioane.

În anul 1936, fabrica SET își mărește capacitatea de producție, constituind noi ateliere cu o suprafață de peste 1100 m² și se înzestrează cu un utilaj din cel mai modern pentru acea vreme. În același timp se creează o secție auxiliară pentru fabricarea de aparate de radio SET, de construcție proprie și o secție pentru articole de sport, în care s-au fabricat schiuri, săniuțe și bărci de diferite modele, cu și fără motor.

În anul 1938 această întreprindere se transformă în societate anonimă, în colaborare cu Statul Român, urmând a se construi o fabrică de avioane si motoare de mică putere, lângă Târgu-Ocna, cu denumirea de Industria Națională Aeronautică (INA). S-a început construcția uzinei, s-au comandat mașinile-unelte, dar începerea celui de-al doilea război mondial la 1 septembrie 1939, și evenimentele de la 30 august 1940 - Dictatul de la Viena - au determinat statul român să sisteze lucrările și astfel SET-INA și-a continuat activitatea tot în București, pe strada Popa Lazăr, nr. 11-15.

Fabrica SET, în perioada 1927-1943, a produs și livrat diferite tipuri de avioane de concepție proprie și în licență. Aceste avioane de concepție și construcție proprie, sunt descrise în cele ce urmează în ordinea realizării lor.

Dotarea Forțelor Aeriene Regale ale României a fost și a rămas o plescă pentru mulți. Iată de ce pe toate planurile s-au dus lupte dure ce i-au îmbogățit pe unii în dauna contribuabililor români. Oare cât a primit generalul român care interogat de o curte militară în legătură cu unele comisioane nu tocmai clare la achizitionarea unor avioane a spus:„Nici un regulament militar nu mă obligă să știu că un avion trebuie să aibă motor" !!!

O luptă pe mulți bani s-a dat între intermediarii ce doreau să aducă avioane din Franța (mai ales) sau din Anglia (uneori). Un contract de achiziționare a circa 96 de aparate britanice SISKIN III, integral metalice a fost reziliat după teste și asigurarea infrastructurii. O parte ar fi trebuit să fie asamblate la SET cu motoare Salmson Jaguar. Motoarele au sosit însă și au fost utilizate și la realizarea primului avion românesc original, SET.

Iată un subiect ce își așteaptă cercetătorii: Avioanele fabricate de SET.

PROTO-SET. Era un avion biplan de recunoaștere, echipat cu un motor Lorraine-Dietrich de 450 CP, recepționat în zbor în primăvara anului 1927. Din caracteristicile și performanțele acestui avion se citează: anvergura planului superior 13,40 m, anvergura planului inferior 12,80 m, lungimea 8,60 m, înălțimea 3,40 m, suprafața portantă 45 m², greutate totală 2020 kg, viteza maximă 222 km/oră, viteza minimă 90 km/oră, plafonul 7000 m, timpul de urcare la 5000 m 29 min.

SET 3. Era un avion biplan de școală pentru faza II realizat în anul 1929, echipat cu motor Salmson 9A6 de 230 CP, fabricat în serie, cu: anvergura 9,80 m, lungimea 7,80 m, înălțimea 3,15 m, suprafața portantă 26,60 m², greutatea în ordine de zbor 1120 kg, viteza maximă 215 km/oră, viteza minimă 80 km/oră, plafonul 6200 m, timpul de urcare la 4000 m, 11 minute și 50 secunde.

Cu acest tip de avion, regretatul lt. av. Octav Oculeanu, unul din așii acrobației aeriene, la mitingul de aviație organizat pe aeroportul Băneasa în 14 septembrie 1930, s-a clasat pe locul I, din 12 concurenți dintre cei mai buni aviatori militari români, câștigând Cupa Maior Mircea Zorileanu".

SET-30. Avion biplan de școală, antrenament și legătură, derivat din SET-3, echipat tot cu motor Salmson 9A6 de 230 CP, s-a fabricat în serie în anul 1931, având aceleași caracteristici și performanțe, dar perfecționat, pentru a putea executa întreaga gamă de acrobație aeriană.

Din palmaresul acestui avion se menționează: - un raid în Polonia, în care s-a parcurs distanța de 2300 km în 11 ore de zbor; - participarea unei escadrile de cinci avioane în raliul internațional organizat la Pilsen în Cehoslovacia, la proba de regularitate; piloții români s-au clasat pe locurile I, II și din 16 concurenți dintre cei mai buni aviatori din patru țări și pe locul întâi ca echipă; - în anul 1932, regretatul aviator sportiv Ionel Ghica, cu un avion biplan SET-31G, echipat cu motor Lorraine-Dietrich-Mizzar de 230 CP, special amenajat, realizează impresionantul raid București-Saigon și înapoi, în care a totalizat 23000 km, în 146 ore de zbor; acest aviator a fost al doilea în lume care a realizat în acel timp singur la bord un asemenea raid; - în anul 1933, executarea unui raid prin Europa, cu 13 escale, în care a zburat distanța de 18000 km.

SET-4. Avion biplan, derivat din avionul SET-31, a fost construit în serie pentru antrenament și lucru aerian. Cu acest tip, în anul 1934, o escadrilă de 7 avioane ale forțelor aeriene militare, sub conducerea comandorului aviator inginer Gheorghe Negrescu - pilot având brevetul nr. 2-a executat în formație un raid București-Istambul-Ankara și înapoi, în perfecte condiții.

SET-41. Era un avion biplan de tip universal pentru instrucție, echipat cu un motor Gnôme-Rhône 7K de 380 CP, care realiza o viteză maximă de 206 km/oră și o viteză minimă de 81 km/oră. Alte caracteristici: anvergura planului superior 9,80 m iar a planului inferior 9,50 m, lungimea 7,20 m, înălțimea 3,15 m, suprafața portantă 26,60 m² și greutatea în ordine de zbor 1268 kg, plafonul 5800 m și urcă la 4000 m în 24 minute și 15 secunde.

Armamentul de bord consta dintr-o mitralieră Vickers cu tragere prin discul de rotație a elicei și două mitraliere jumelate Lewis, montate pe o turelă ce se manevra de observator. Sub planul inferior, în ambele părți ale fuzelajului, avea câte un lansator „IAR-Barbieri", cu câte șase bombe de 12 kg fiecare.

Cu un avion SET-41, locotenent comandorul Gheorghe Bănciulescu primul aviator din lume care avea proteze la ambele picioare a executat în anul 1933 în nouă zile un raid de 8000 km, unind prin zborul său București cu orașele Belgrad-Zagreb-Veneția-Milano-Marsilia-Barcelona-Madrid-Bordeaux-Paris-Londra-Strassbourg-Praga-Viena-Belgrad și revenind în perfecte condiții în București.

SET-Y. Era un avion biplan, derivat din SET-4, echipat cu un motor Jaguar de 365 CP. A fost omologat în anul 1930 și construit apoi în serie. Caracteristici: anvergura 9,80 m, lungimea 7,30 m, înălțimea 3,15 m, suprafața portantă 26,60 m², greutatea în ordinea de zbor 1310 kg; viteza maximă 240 km/oră, urcarea la 4000 m în 10 minute. Din acest tip, ca o variantă, s-a făcut și un hidroplan.

Sp90-SET. Derivat din avionul biplan de vânătoare Spad, a realizat performante mai bune decât ale avionului din care a derivat. Caracteristici: anvergura 9,60 m, lungimea 6,78 m, înălțimea 2,90 m, suprafața portantă 21,46 m², greutatea în ordine de zbor 1530 kg, viteza maximă 201 km/oră, plafonul 6000 m, urcarea la 4000 m în 10 minute și 14 secunde.

SET 10. Acest avion biplan de școală și antrenament cu dublă comandă a fost prezentat în anul 1932 și s-a fabricat în serie. Caracteristici: anvergura 9,46 m, lungimea 7.30 m, înălțimea 2,73 m, suprafața portantă 22 m², greutatea în ordine de zbor 800 kg.

O serie a fost echipată cu un motor Walter de 130 CP, iar altă serie cu un motor IAR-4GI de aceeași putere, care-i imprima viteza maximă de 180 km/oră, viteza minimă 66 km/oră, plafonul 5500 m și timpul de urcare la 4000 m 28 de minute; avea o rază de acțiune de 3 ore și 20 minute.

SET. Avion biplan monoloc pentru antrenamentul piloților de vânătoare, prezentat în anul 1932, a fost echipat cu motorul Jaguar de 365 CP. Deși a dat rezultate bune nu s-au fabricat din acest tip decât două exemplare. Caracteristici: anvergura 8,70 m, lungimea 7,30 m, înălțimea 3,10 m, suprafața portantă 18,50 m², greutatea în ordine de zbor 1184 kg, viteza maximă 200 km/oră și urca la 4000 m în 9 minute.

SET 7 cu variantele 7 KB și 7 KD. Era un avion biplan, biloc de observație divizionar, echipat cu un motor IAR-K 7 de 450 CP, înzestrat cu mitraliere sincronizate să tragă prin discul de rotație al elicei, turelă cu mitralieră la observator, lansatoare de bombe, aparat radio, aparat foto aerian și instalație electrică pentru luminat și încălzit.

Derivat din SET 7, avea însă fuzelajul de construcție metalică, în timp ce celelalte tipuri de avioane erau construite din lemn, pânză și metal. Acest avion a fost fabricat în serie în toate variantele, motorul cu capotaj NACA și profundorul reglabil în zbor.

Caracteristicile și performanțele sale erau aproape identice cu cele ale avionului din care a derivat.

SET KU. Avion sesviplan, monoloc, de vânătoare, de construcție metalică, echipat cu un motor Gnôme-Rhône 9 K de 550 CP. S-a realizat în anii 1934-35. Cabina pilotului era închisă, ampenaj reglabil în zbor, frâne cu aer comprimat și inel NACA.

Calitățile acestui avion, modern pentru perioada când a fost construit, au fost similare avioanelor de același tip realizate în străinătate: anvergura 9,40 m, lungimea 7 m, înălțimea 3,05 m, suprafața portantă 18,65 m², greutatea în ordine de zbor 1550 kg: viteza maximă la altitudinea de 4000 m 349 km/oră, viteza minimă la sol 100 km/oră, urcarea la 4000 m în 7 minute și 40 secunde, plafonul 9700 m.

Avioanele fabricate la SET în licență au fost: avioane Fleet după licență americană, avioane Nardi după licență italiană, IAR-39 după licență românească IAR. De asemenea s-au efectuat și reparații de avioane și s-au fabricat diferite piese de schimb.

Numărul de salariați ai întreprinderii SET a crescut de la 100, număr cu care a început această secție, la 1600 în anul 1944.

Motoarele care au echipat avioanele SET au fost comandate la IAR și în străinătate. În anul 1935 în această fabrică a fost adus din S.U.A. primul motor diesel de avion, marca Packard-Diesel, care însă n-a dat rezultatele scontate. Din numărul mare de diverse tipuri de motoare utilizate în serie pe avioanele SET menționăm: Salmson de 230 CP; Jaguar de 365 CP; Alfa Romeo de 200 CP; IAR-4GI de 130 CP; 6GI de 200 CP și IAR-14K de 860 CP.

Performanțele și calitățile de zbor remarcabile ale avioanelor SET de școală, antrenament și observație au fost apreciate și dincolo de hotarele țării noastre.

Inginerul Grigore Zamfirescu, de numele căruia se leagă fabrica de avioane SET, a fost profesor la Școala militară de pilotaj, conferențiar și apoi profesor titular la Școala Politehnică din București. În iunie 1943 moare în urma unui accident, poate unic în analele aviației, care a avut loc pe aeroportul Băneasa, strivit de aripa unui avion german de pasageri, în urma închiderii roților trenului escamotabil de aterizare.

La SET s-a mai fabricat după un proiect îmbunătățit de către cunoscutul nostru planorist Valentin Popescu, planorul Grunau Baby II A și în anul 1946, după un proiect al inginerului Alexandru Marcu, o altă variantă a aceluiași planor, denumit Grunau Baby II B, după care fabrica s-a transformat.

Cititorul nostru Attila Nemeth ce suferă de „sindromul 1/72". Este autorul machetei Siskin III și unul dintre cei mai mari modeliști ai clasei Aero 1/72 din România. Îi mulțumim atât domniei sale cât și dinstinsei doamne pentru înțelegere.

Sus: lt. Octav Oculeanu la bordul unui SET 3, înaintea unei demonstrații de acrobație. Avionul a fost utilizat mai ales pentru observație, antrenament și școală. Inconfundabil motorul Salmson Jaguar de fabricație britanică.

Jos: Piloții de încercare preferați de SET: lt.av. Octav Oculeanu, lt. av. Nicolae Opriș și angajatul fabricii lt.av. (r) Gogu Ștefănescu lângă 3 avioane SET 3. Remarcați asemănarea cu Siskin III.

Articolul prezentat în revistă reprezintă un fragment din cartea scrisă de ing. Constantin C. Gheorghiu „Fabricile de avioane românești în perioada interbelică".