Locotenentul aviator Octav Oculeanu era al treilea copil din cei opt pe care i-a avut familia Iorgu Ocolenu. Școala primară o face în comuna natală, Brastavățu.

În 1910 când Aurel Vlaicu executa primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, Oculeanu era copil. Evenimentul, cu adevărat istoric nu-i scapă însă, elevului de clasa a doua primară. Cântecele adresate marelui zburător, interpretate cu multă admirație de cetățenii comunei pe versuri ca: „Vlaicule fiu de țăran./Ți-ai făcut aeroplan" îl încântă pe tânărul Oculeanu.

Stimulat de vâlva ce se face cu ocazia zborurilor întreprinse în anii 1910-1913 de Aurel Vlaicu, Mircea Zorileanu, Ștefan Protopopescu, Gheorghe Negrescu, ale căror nume apăreau în paginile tuturor ziarelor, Oculeanu începe să urmărească mai fascinat zborul păsărilor, să viseze la minunata posibilitate oferită omului de tehnologia acelor vremuri, zborul.

Urmează liceul internat din Craiova. Întrerupe liceul pe perioada războiului, iar în primul an după război funcționează ca învățător suplinitor în localitatea Islaz.

După terminarea războiului, în 1920 își alege cariera militară. Astfel urmează Școala de ofițeri de infanterie nr. 1 din București, iar la absolvire având gradul de sublocotenent, este repartizat în garnizoana Drăgășani. Nerenunțând la vechea dorință, de a se face aviator, Octav Oculeanu reușește, după multe intervenții și stăruințe, să urmeze Școala de pilotaj de la Tecuci. Aici Oculeanu beneficiază de experiența de zbor a unor instructori căliți în focul luptelor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, așa cum au fost maiorul Anastasie Enescu, posesorul brevetului de pilot nr. 26, sublocotenentul Titi Tănăsescu, as al aviației noastre de vânătoare și pilot încercător în Escadrila de experiențe a aeronauticii române.

Urmărindu-i evoluțiile aeriene comandantul școlii de pilotaj îi spune într-una din zile: „Tu, Oculene, vei deveni un bun aviator dacă perseverezi și dacă nu începi să crezi că știi totul... Te-am urmărit ca pe fiecare dintre elevii noștri. Ești cutezător, dar fii și prudent, căci fără prudență, curajul devine nesăbuință".

La 28 septembrie 1924 Octav Oculeanu a absolvit Școala de pilotaj Tecuci, obținând brevetul de pilot nr. 376. Repartizat la Școala de aviație de vânătoare de la Galați, tânărul Oculeanu are posibilitatea să-și perfecționeze măiestria în zbor, în cadrul multor ore de antrenament, reușind să se evidențieze prin dârzenie și virtuozitate. Fiind un sportiv pasionat, se înscrie și urmează cursurile Institutului de educație fizică, pe care l-a absolvit în anul 1926, dovedind un real talent pentru înot și scrimă. A fost și unul din promotorii turismului aerian românesc. În luna mai 1928, are sarcina să aducă din Germania un avion de turism Klemm-25, la Școala de pilotaj sportiv, la care a fost o scurtă perioadă de timp instructor de zbor.

Era primul avion de acest tip pilotat de un român. De altfel zborul efectuat de Oculeanu de la Bobblingen, sediul fabricii constructoare, la București a constituit și primul raid aerian din activitatea sa de pilot.

Revenit în țară și-a reluat activitatea de zbor, făcându-se remarcat atât ca instructor de zbor cât și cu ocazia unor competiții și raiduri aeriene. La propunerea sa s-au organizat mitinguri aeriene în diferite orașe ale țării. Este incontestabil meritul lui Oculeanu că la Caracal și la Corabia, la Calafat și Slatina, la Turnu-Măgurele și Zimnicea, la Piatra Olt și Alexandria, precum și în alte localități din Câmpia Dunării, mulțimea a putut urmări evoluțiile curajoșilor noștri piloți.

În vara anului 1930, se desfășoară în țară concursul intitulat „Ocolul aerian al țării", dotat cu Cupa Mircea Zorileanu. Din cele 12 echipaje angajate în concurs, cel alcătuit din pilotul Octav Oculeanu și căpitanul observator Ion Drăgan, cu un avion de construcție românească de tipul SET-3, s-a clasat pe primul loc.

Tot în anul 1930, o firmă americană constructoare de avioane a oferit României spre cumpărare, trei tipuri de avioane: unul de vânătoare, unul de antrenament și altul de școală. Avioanele au fost verificate și încercate în zbor pe aerodromul Băneasa, de trei tineri piloți încercători de la Arsenalul aeronautic. Locotenentul Octav Oculeanu a pilotat în prezența reprezentanților firmei constructoare, a oficialităților militare și civile din țară, fiecare dintre cele trei aparate aduse. Cu avionul de vânătoare a executat o gamă largă de evoluții îndrăznețe printre care și un picaj de la o mie de metri înălțime, până la o sută de metri de sol. După încheierea programului de încercări, atunci când Oculeanu a coborât din carlinga avionului, reprezentantul firmei americane, plin de satisfacție, l-a felicitat pe zburătorul român, spunându-i: „Sunteți un pilot desăvârșit, domnule locotenent. Un adevărat maestru al decolărilor scurte, după cum vă consider, și un veritabil campion al acrobației aeriene."

În anul 1931, locotenentul aviator Octav Oculeanu, împreună cu maiorul aviator Emanoil Ionescu (viitorul general și comandant al Corpului Aerian Român) au demarat pregătirile în vederea executării unui zbor ce se dorea a fi un adevărat record mondial, pe ruta București-Capetown. În vederea proiectatului zbor, pilotul a început să se antreneze în diferite condiții. Timp de 16 ore, a executat zborul în careul delimitat de orașele: București-Urziceni-Buzău-București. Deoarece zborul urma să se desfășoare pe parcursul a 56 de ore, pentru înlocuirea pilotului principal în timpul raidului a fost adus în echipaj și aviatorul Ionel Ghica, unul din cei mai pregătiți și temerari piloți ai României.

Avionul destinat raidului (EMSCO, fabricat în S.U.A. și montat în Germania) a fost recepționat și adus de la Bremen la București, cu trei escale, de locotenentul Octav Oculeanu și maistrul de avion Anton Stengher, la 13 aprilie 1931.

Avionul era dotat cu un motor de 550 C.P., cu o cabină pentru patru persoane și dispunea de rezervoare suplimentare pentru cantitatea de 6500 litri de benzină. Cu acest combustibil, raza de acțiune a avionului putea fi mărită până la 10.000 de kilometri. Conform codului internațional de navigație aeriană, avionul a fost înmatriculat cu inițialele CV-GOI (România-Ghica, Oculeanu, Ionescu) - organizatorii marelui raid.

Tot în vederea desăvârșirii antrenamentului, cei trei membrii ai echipajului au executat în ziua de 25 iunie 1931, un raid pe traseul București-Varșovia-București fără nici o escală, în 12 ore și 20 de minute, cu o viteză medie de 180 km/h. Deasupra Varșoviei, Octav Oculeanu, care a pilotat avionul tot timpul (Ionel Ghica însoțindu-l ca pilot secund), a făcut un tur de onoare, după care a lansat un mesaj lestat deasupra aeroportului.

La 19 august 1931, la ora 3 și 55 de minute, același echipaj a decolat de la Băneasa în raidul pe itinerariul București-Londra, în condiții meteorologice extrem de grele. Celor sceptici de pe aerodrom, care își manifestaseră îngrijorarea începerii raidului în asemenea condiții, Oculeanu le-a răspuns: „Vom zbura tot mai sus, până dăm de soare, de lumină".

Pe ploaie, pe o ceață densă și lăptoasă, au zburat până deasupra teritoriului Germaniei unde condițiile atmosferice au fost complet nefavorabile zborului, cu descărcări electrice de mare intensitate și vizibilitate redusă la maximum.

De comun acord cu ceilalți membri ai echipajului - maiorul Emanoil Ionescu, Ionel Ghica și Anton Stengher, pilotul avionului, locotenentul Octav Oculeanu, a hotărât să se întoarcă și să aterizeze pe un aerodrom din Cehoslovacia. Când timpul s-a mai îmbunătățit, aviatorii români și-au reluat zborul în direcția București. Ajungând acasă, Octav Oculeanu a declarat: „N-am renunțat la raid. Dimpotrivă, sunt mai hotărât ca oricând. Îl voi face săptămâna viitoare".

Într-adevăr, în ziua de 9 septembrie 1931, la ora 3 și 20 de minute, echipajul avionului CV-GOI și-a luat din nou zborul spre Londra. Nici de această dată previziunile meteorologice nu erau favorabile. Au rămas memorabile cuvintele pe care Oculeanu, cu optimismul său molipsitor, le-a adresat echipajului cu ocazia acestui zbor: „D'aia suntem aviatori, să zburăm pe orice vreme, d'aia suntem militari, să luptăm pentru a înlătura orice împotrivire atunci când suntem angajați în misiune pentru țară, d'aia suntem români, pentru a izbuti".

Zborul a durat 11 ore și 57 de minute, distanța parcursă fiind de 2203 kilometri cu o medie orară de 183,6 km. Amintindu-și peripeția acestui zbor, executat când deasupra teritoriului muntos al Cehoslovaciei, când la 20 de metri de pământ deasupra Olandei și Angliei, din cauza ceții, maiorul Emanoil Ionescu povestea: „Începuse să mă preocupe problema aterizării când, privindu-l cât era de concentrat la postul de comandă al avionului, cu mâinile crispate pe volan și cu figura suptă, ca a unui om în mare suferință, am simțit o ușoară zguduitură și apoi am deslușit că avionul rulase... Aveam, deci pământul sub noi, pământul Londrei... Trăiam victoria izbutirii... Până atunci știusem faima de care Oculeanu se bucură printre piloții militari, că e pilotul cu cea mai scurtă decolare, dar acolo la Croydon în acele momente, l-am descoperit că e, totodată, și pilotul cu cea mai dulce aterizare".

Zburătorii români s-au întors în țară la 15 septembrie 1931, pe ruta Londra-Paris-Belgrad-București.

În toamna aceluiași an, 1931, un nou tip de avion de vânătoare fabricat la uzinele S.E.T. din București, urma să treacă probele de omologare. Pentru prezentarea avionului în zbor a fost desemnat locotenentul aviator Octav Oculeanu. La ora stabilită, pilotul a decolat de pe aerodromul de la Pipera, urmând să evolueze deasupra aerodromului Băneasa în fața comisiei de omologare. Cu o mare dispoziție pentru zbor în acea zi, Oculeanu executa o gamă de evoluții acrobatice care îngheață asistența. Urmează o răsturnare pe o aripă la înălțimea de 150 de metri de pământ, apoi încă una din care avionul nu mai poate fi redresat. În câteva secunde, pilot și avion vin ca un bolid spre pământ...

Răsturnarea a fost executată, potrivit comisiei de anchetă, la o înălțime prea mică, față de spațiul necesar manevrei. Revista „Realitatea ilustrată" scria: „Îndrăznețul a căzut pradă curajului său neasemănat. Asul înălțimilor s-a prăbușit în lutul care asemenea unui magnet enorm ne atrage către el... Performanțele sale l-au clasat as, în fruntea zburătorilor noștri. Acrobațiile sale stârneau groază și admirație, uimire și entuziasm".

La numai 29 de ani locotenentul aviator Octav Oculeanu trece în panteonul sfinților martiri căzuți la datorie.

cdor. (r.) Tudor Nicola, cpt. cdor. ing. (r) Ion Marin