EFORIE dr. ing. Cristian Crăciunoiu

În 1990 am mers cu prietenul Friederich Prasky din Viena şi cu soțiile, pe Canalul Măcin. Imediat după trecerea de la Brăila cu bacul, începea pe malul stâng al Canalului un adevărat cimitir de nave. Prima şi cea mai impresionantă, complet pe mal în acel iunie, era o veche navă de cabotaj făcută la Turnu Severin înainte de război, SULINA. Urmau o mulțime de remorchere cu aburi în diverse stadii de canibalizare şi apoi o navă cu o siluetă oceanică inconfundabilă, EFORIE.

Pentru a urca la bord trebuia să faci exbiciții pe resturi de scară de frânghie. Le-am făcut împreună cu prietenul Gică Răileanu din Tulcea şi el prezent şi am avut ocazia să fim printre cei din urmă vizitatori ai unui cargou construit în Marea Britanie în 1918! Fusese proaspăt abandonat. La bord mai existau acumulatorii de plumb cu cuplele intacte. Toate uşile erau din stejar cu hublouri din bronz maritim. Doar cristalele de pe hublouri fuseseră crăpate cu ranga de membrii comisiei de casare. Timona fusese luată ca amintire iar roțile de acționare a pompelor se montau de zor la puțurile din sat. Cuiburi de viespi erau în faza de finalizare în diverse cabine. Puntea din lemn de tec era doar murdară, dar indestructibilă.

Am luat ca amintire tabla de stejar cu acoperitori glisante ce stabilea unde sunt principalele personaje de la bord, comandantul, secundul, şeful mecanic.

Nu am avut curajul să coborâm fără lumini în hăul sălii maşinilor. Am regăsit-o în 1992 mult mai ruginită şi deja jefuită de tot ceea ce era metal neferos.

Apoi a dispărut şi astăzi este probabil tractoare, oale minute, tucale sub presiune sau profile diverse în Turcia, unde a fost exportată ca fier vechi...

Planurile le-am găsit întâmplător datorită domnului Stelian Cominovici, modelist din Constanţa. Erau şi planurile lui PLEHANOV dar suna parcă prea straniu pentru gusturile mele şi ca prostul nu le-am luat... Apoi, pe la talcioc am mai găsit o poză, apoi încă o poză și aşa am ajuns să vă o prezentăm astăzi.

A fost construită în Anglia, la Sunderland în 1918 şi avea următoarele caracteristici:

Lungimea: 102 m Lățimea: 18 m Pescajul: 6,5 m Viteza: 9 noduri Deplasament: 8500 t Echipaj: 35 oameni Motor: Maşină cu aburi, triplă expansiune, 1200 CP

La lansare a fost botezată WAR HIGHWAY, fiind construcția nr. 246. A fost terminată şi introdusă în exploatare în același an.

În 1919 a fost vândută companiei Hartlepool Seatonia şi rebotezată SEATONIA.

În 1927 armatorii au dat faliment şi a fost vândută companiei J.E. Murell S.S. Co Ltd. Fiind redenumită BRACONDALE.

În 1933 în timp ce transporta lemne din Marea Kara, în apele teritoriale ruseşti a acordat asistenţă unei nave abordate şi cu gaură de apă. Apoi a fost controlată de contrabandă de către un distrugător sovietic.

În 1934 este vândută către Sovtorgflot şi este rebotezată BEREZINA.

În timpul războiului nu apare cu activitate în zonele de conflict, nefiind menționată nici în „Enciclopedia războiului pe mare" a lui Jurgen Rohwer.

În 1950 este adusă ca o contribuție la capitalul companiei sovieto-română SOVROM TRANSPORT.

În 1959 este vândută NAVROM-ului Constanța, inițial păstrând numele. Este complet reconstruită şi modernizată.

În 1962 nava este rebotezată EFORIE.

Jurnalul de bord ce se păstra la Căpitania Constanța cuprinde ultima cursă la 6 iunie 1975, Constanța-Istambul.

În aprilie 1978 este propusă spre casare la Constanţa.

La realizarea acestei adevărate biografii a navei au fost folosite date din două articole pe această temă publicate în Marea Britanie de entuziastul Richard Cox.

Cristian Crăciunoiu