Cromwell A 27 M

Cromwell A 27 M

Valentin Cristache

Acest tanc nu se bucură de considerația ce i s-ar cuveni. Și a jucat un rol foarte important în timpul războiului. Fiind principalul tanc britanic al Grupului de Armate 21, era depășit doar de tancul Churchill.

A fost primul tanc englezesc care să îmbine buna funcționalitate, viteza mare, un tun suficient de bun și un blindaj acceptabil. În 1943, și-ar fi adjudecat titlul de cel mai bun tanc (mai ales între cele de talie mică), dacă ar fi căpătat o formă utilizabilă înainte de ziua Z. Însă versiunea anului 1943 nu era considerată aptă de luptă. În 1945, în bătăliile blindatelor era, însă, demn de încredere.

PROFIL DE CROMWELL

Cromwell a fost inspirat din planurile pentru Comet, cel ce fusese, poate, cel mai bun tanc englezesc al celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1943, Cromwell i-a urmat lui Crusader, începând să intre în luptă. El se baza pe specificații tehnice din 1941, ceea ce necesita un blindaj gros și un armament eficace. Producătorii englezi au realizat două prototipuri, bazate pe un model mai vechi A27. În timp ce A27 L era echipat cu motor Liberty, varianta A27 M primise motor Rolls-Royce Meteor, o versiune modificată a motorului de Spitfire-Merlin. A27 L a stat mai târziu la baza tancului Centaur, A27 M devenind Cromwell MK VIII.

Construit din plăci de blindaj fixate pe un schelet de oțel, el utiliza suspensii de tip Christie (un model realizat de inventatorul american Walter Christie). Din pricina blindajului greu și a armamentului, acestea fuseseră, deja, regândite pentru predecesorul lui Cromwell. Acest tip de suspensii a făcut din Cromwell un tanc de viteză impresionantă și de o mare manevrabilitate în timpul luptei, factor ce compensa armamentul relativ slab.

Grosimea blindajului diferea, ajungând, până la urmă, la 101 mm. În partea din față, la versiunea cu blindaj îmbunătățit. Multe tancuri Cromwell erau realizate prin nituire, dar ultimele variante erau sudate, numărul lor de serie indicând acest lucru prin prezența unui „w" în coada sa.

Primele 3 variante ale lui Cromwell erau dotate cu un tun de 57 mm și 1 (la Mk II) sau 2 (la Mk 1) mitraliere Besa. Modelul Mk III a fost o reconstrucție a lui Centaur I. În 1943, s-a decis ca tancul să fie dotat cu un nou și mult mai eficient tun, de 75 mm, ce permitea și folosirea muniției de origine americană. Primele tancuri Cromwells Mk IV au fost produse în octombrie același an. Cromwell Mk VIII, echipat cu un tun de 95 mm Howitzer (cu 27 obuze), era un vehicul de sprijin la sol.

Tot bazat pe model Cromwell, au fost realizate blindatele de observație (A.O.P. - Armoured Observation Posts) și cele de recuperare (A.R.V. - Armoured Recovery Vehicles). Primul avea un tun fals și două seturi radio, iar al doilea era dotat cu o macara, un sistem de sudare cu oxiacetilena, cabluri de oțel și ancore.

O problemă importantă ce trebuie semnalată în privința întregii serii Cromwell este dificultatea a se deosebi versiunile între ele, întrucât trăsăturile caracteristice sunt deseori ascunse. Cele mai vizibile schimbări sunt tunul principal, detaliile carcasei motorului, trapa nituită sau sudată. Două tancuri Cromwell, care să fie, de exemplu, de producție diferită, dar să aibă același tip de carenă sunt rare. Acest lucru le face dificil de clasificat, întrucât este și mai greu de identificat fiecare detaliu decât în cazul tancurilor Sherman, Panther ori Churchill.

CROMWELL ÎN PRODUCȚIE

Tancul Cromwell a fost, s-ar putea spune, unul dintre cele mai „internaționale" produse ale războiului. Nu că ar fi fost folosite de către toate țările participante, dar, la construcția sa, au conlucrat câțiva producători în domeniu, probabil Leyland, LMS Railway, Morris Motors Metro Cromwell Birmingham și Compania Wagon, plus English Electric, pentru realizarea primelor modele. În 1943, producția a fost încredințată lui Leyland Motors.

Deși numărul total de exemplare produse nu este sigur, se pare, totuși, că au fost date comenzi pentru 3.500 de bucăți. În 1944, au fost produse 1.935 de tancuri. Din acestea, 1.730 erau apte de luptă. Pentru a le suporta pe acestea și încă alte tancuri, au fost realizate 2.849 de motoare Meteor. Acest lucru face din Cromwell tancul cu cele mai multe exemplare construite, cu aproximativ 800 mai mult decât Churchill, în aceeași perioadă.

În total, au fost realizate 8 versiuni ale acestui tanc.

La sfârșitul lui 1944, RAC Progress Reports menționează următoarele:

„Cromwell IV, V, VII, VIII: Seria de tancuri Cromwell dispune de motoare Rolls Royce, fiind considerabil mai rapide decât oricare alt tip de tanc Crusader aflat în serviciu. Toate tancurile Cromwell sunt dotate cu angrenaj de ridicare. Modelele IV și V aveau tun de 75 mm și mitraliere 7.92 Besa, iar varianta VI tun de 95 mm. HOW și mitraliere 7.92 Besa. Aceste trei caracteristici ale lui Cromwell erau combinate cu șenile de 14". Versiunile VII și VIII sunt, pur și simplu, îmbunătățiri ale celei V și VI. Ambele au avut șenile de 15 ½".

Modelele de început ale Cromwell au fost considerate nevrednice de luptă, din cauza numeroaselor defecte."

Cromwell a stat la baza a două tancuri semnificative:

Challenger: tancul a fost lungit (cu șase roți pe fiecare parte), iar pe turelă a fost amplasat un tun englezesc de 17 pdr. Nu a avut realizări notabile ca tanc de luptă (având o siluetă prea firavă), iar încărcătura (de 70,550 lbs.) i-a micșorat performanța. Cu toate acestea, ca distrugător s-a comportat rezonabil, având în vedere ca un singur exemplar Challenger apăra spatele a trei tancuri Cromwell, fiind retras din activitate la puțin timp după încheierea războiului.

Comet: a fost rezultatul experienței acumulate cu Challenger. Acest model utiliza o carcasă de lungimea tancurilor Cromwell, modificată, însă, cu o turelă mai mare. Noul tun avea 76,2 mm și folosea proiectile de 17 pdr., necesitând o încărcătură similară cu a trei tunuri de apărare anti-aeriană 3" 20 cwt. A intrat în producție în septembrie 1944, dar în luptă, de-abia mai târziu, în martie 1945.

CROMWELL ÎN LUPTĂ

A intrat în luptă în 1943, în Africa, fără succes, însă, ajungând ca, în Normandia, în 1944, după debarcarea Diviziei a 7-a, să se îndrepte spre Calvados, luptând agresiv împotriva tancurilor Tiger ale lui Wittmann.

Proiectat pentru lupta împotriva tancurilor germane de tip Panzer IV cu tun scurt de 75 mm ori cu cele Panzer III cu țeavă lungă de 50 mm, el a ajuns să combată și pe cele tip Tiger ori Panther, având în fața acestora avantajul vitezei.

Era piesa de rezistență a Regimentelor Blindate de Recunoaștere a Diviziei de Blindate engleze și a Diviziei a 7-a Blindate.

Acest tanc nu a fost folosit decât în nord-vestul Europei (cel puțin în al Doilea Război Mondial), nefiind prezent nici în Italia, nici în Orientul Mijlociu ori Asia.

După cel de-al Doilea Război Mondial, el a continuat să fie utilizat ca tanc de pregătire în Coreea, chiar și după 1960. Exporturile erau mici, și fiind utilizat de către Polonia și Cehoslovacia, sub dominație britanică, tancul Cromwell nu era utilizat de către alte țări, exceptând vehiculele precum cel trimis (pe apă) către S.U.A., pentru încercări comparative.

El a continuat să lupte până în 1950, ieșind din situații grele datorită vitezei sale, și nu blindajului ori tunului.

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE

Tipul: tanc greu Echipaj: 5 oameni Armament: 1 tun de 57 mm de 64 lovituri o mitralieră Besa de 7,92 mm de 4950 lovituri o mitralieră Besa de 7,92 mm Blindaj: minim 8 mm maxim 76 mm (deasupra turelei) Lungime: 6,35 m Lățime: 3,04 m Înălțime: 2,84 m Greutate: 28 tone Cutia de viteză: Merrit-Brown Motor: 1 Rolls-Royce Meteor V12 de 600 CP Capacitate: 27 litri Suspensie: de tip Christie Viteză: 61 km/h Autonomie: 280 km Șenile: 356 mm