KIT Report

Messerschmitt Bf109-D

Denumirea machetei: Messerschmitt Bf109 D Scara: 1/72 Producator: Sword Cod cutie: 72005

În primăvara lui 1938, când se începe înlocuirea Bf-109B cu noua variantă Bf109C (ce se intenţiona motorizat definitiv cu motorul Jumo210), apare nevoia unui motor mai puternic, așa cum prevedeau de altfel și specificațiile din anul 1934, ce stipulau înlocuirea motorului Jumo 210 cu mai puternicul Daimler Benz 600.

Reich-ului nu putea produce, inventa mașina de propagandă a lui Gobbel (nimic nou sub soare!). Pentru a arăta că modernul, puternicul și rapidul BD600 este disponibil deja pentru noul Bf109D, câteva motoare au fost puse pe aceste variante pentru a da credibilitate propagandei. Din păcate, nu existau dovezi certe, serioase, care să certifice producția de serie a Bf-109D cu motor DB 600.

Ca atare, noua variantă Bf-109 D-1, dotată cu motoare Jummo 210D, a fost destul de asemănătoare cu varianta C. Totuși, în așteptarea noului motor, au fost efectuate câteva ranforsări ale celulei, a fost introdus un nou lonjeron în aripi, s-a înlocuit jamba pentru roata de coadă iar cocpitul a fost dotat cu noul colimator, Revi C/12D.

„Dora" a fost înarmată cu patru mitraliere MG17, două în aripi și două sub capota motorului. Primele „Dora" au fost trimise la I/JG 131 la Jesau.

Ca urmare se dorea ca noua variantă Bf-109D să fie dotată cu noul motor Daimler Benz 600. Din păcate lucrurile nu au stat așa din diverse motive. Unul, ar fi acela că noile motoare erau destinate flotei de bombardiere axată pe He 111, ce dispunea de două astfel de motoare. Un altul, părerea tehnicienilor ce credeau că motorul DB-600, cu toate că este destul de sigur pentru bimotoare, nu prezenta siguranță pentru înzestrarea unui monomotor. Ar mai fi de notat și faptul că Daimler Benz asigurase furnizorii Luftwaffe de motoare de aviație că producția lui DB 600 va începe în curând. Din păcate nu a fost așa, dar ceea ce industria Reich-ului nu putea produce, inventa mașina de propagandă a lui Gobbel (nimic nou sub soare!).

KIT-ul:

Kit tip serie scurtă, plastic gri închis, destul de bine injectat, detalii fine, ușor de gravat, ceva bavuri și scăpări de material, aripa dintr-o bucată. Este în scară, corect ca forme (excepție face capota motorului) și detalii, gravat în pozitiv, dar prea fin. Kitul este însoțit de un set de îmbunătățire din răşină, ce conține cele două laterale ale cocpitului, planşa de bord, podeaua cu scaunul, țevile de esapament, roțile. Cupola este dată din trei bucăți, subțire dar nu prea transparentă, cu mici defecte de injecție, corectă însă. Decalurile sunt pentru o singură înmatriculare, nespecificată.

Construcţia:

Ca de obicei s-a început cu cocpitul. Aici a fost îndepărtată cutia porthartă de pe laterala stângă (era un bloc de răşină) și înlocuită cu una din tablă de cupru de 0,1 mm. Tot pe laterala stângă s-au refăcut manetele accelerației s-a „montat" pârghia ce acționează deschiderea cupolei și s-au pozat ceva fire electrice. Pe partea dreaptă au fost figurate firele electrice și țevăria și pompa manuală de combustibil.

Pe podea a fost figurat „grătarul", folosind plasa de sârmă. Scaunului i s-au montat levierele de reglaj și ranforsarea din față, iar curelele, care erau incorect prinse, au fost înlocuite cu unele din tablă de plumb. Interiorul cocpitului a fost vopsit în RLM 02 (MM2071), rezervorul de oxigen în aluminiu (MM 1781), plansa de bord în RLM 02 iar aparatura în negru. A urmat o spălare cu Tamiya X-19 și dry-brushing cu aluminiu.

Voleţii trenului de aterizare, fiind prea groși, au fost înlocuiți cu unii făcuți din tablă de cupru de 0,1 mm peste care au fost lipite cu cositor ranforsările realizate din sârmă de cupru de 0,5 mm. Voleții au fost vopsiti, pe interior, cu RLM 02 urmând apoi o ușoară spălare cu Tamiya X-19 și un drybrushing fin cu aluminiu.

A fost refăcut radiatorul de apă (tot plasă de sârmă), cel original fiind greşit dimensionat. Pe jambele trenului de aterizare au fost figurate țevile sistemului de frânare și urechile dispozitivului de blocare a trenului.

S-a trecut la asamblarea fuselajului, ce a decurs fără probleme, apoi s-au accentuat puțin gravările. S-a montat priza de aer (piesa din tablă de plumb de 0,2mm ce nu era dată în kit) de pe capota motorului. Coafa elicii a fost găurită în lungul axei, apoi s-a introdus un ac de seringă cu diametrul de 1mm, „crenelat".

S-au asamblat aripile și profundoarele, fără probleme, apoi, ca și în cazul fuselajului, s-au evidențiat gravările. În aripi au fost date găurile pentru mitraliere, s-a lipit filtrul de ulei.

Vopsire:

S-a trecut la vopsire cu RLM 70/71/65 (setul Revell), după desenul dat în prospect. S-au pus decalurile (foarte subțiri și fragile, au crăpat la manipulare) destul de bine, fără silvering (suprafața a fost în prealabil lustruită cu o bucată de pâslă și apoi lăcuită cu lac lucios, acrilic).

S-a trecut la simularea uzurii: fum, praf, scăpări de uleiuri, murdărie, vopsea sărită, folosind același Tamiya X-19, vopsele de ulei, emailuri și acrilice. Ultima etapă, lăcuirea cu lac auto semimat Sinto, montarea trenului de aterizare, a voleților și a roții de coadă, ranforsările profundoarelor, cupola (în poziție deschisă). Pe partea dreaptă a parbrizului a fost figurată „teava" pistolului de semnalizare.

Alexandru Kanca