Enigma Submarinului Sch 206

Enigma Submarinului Sch 206

În 1991 prestigiosul anuar WARSHIP, editat de Conway Maritime Press din Londra a publicat un studiu realizat de subsemnatul și prietenul Mark Axworty despre puitoarele de mine românești în cel de al doilea război mondial, cu numeroase poze, hărți și date inedite. Articolul de circa 14 pagini constituia ceva inedit pentru literatura navală vestică și a fost foarte bine primit. Înaintea lui însă, era un articol al francezului Pirre Hervieux ce odată citat în "Marina Română" a dat insomnii multor veterani. Este vorba de scufundarea leaderului MOSKVA în fața Constanței, care și astăzi, după 65 de ani este atribuită minelor de baraj. Dar, iată pasajul: Cu câteva zile înainte de declanșarea războiului în est, 5 submarine sovietice au fost trimise în misiuni de patrulare în fața litoralului românesc și se găseau acolo în prima zi de război: 22 iunie 1941: M-33, M-34, Știuca 205, Știuca 206 și Știuca 209. Au ocupat poziții de luptă pe 23 iunie între capul Tuzla și capul Șabla. După ce s-a angajat în manevra de retragere, HARKOV (vezi Modelism), care fusese avariat de bombele căzute în apropiere, lansate de hidroaviația română și imobilizat pentru o scurtă perioadă a fost atacat cu torpile și ratat de către un submarin ora 06.43. La 07.00 a urmat un nou atac de această dată și asupra lui SOOBRAJITELNII. Distrugătorul a ripostat cu un energic atac cu grenade de adâncime și a raportat apariția la suprafață a unei pupe de submarin plus o pată mare de păcură. Din nefericire, singurul submarin al Axei, NMS Delfinul era în portul Constanța și a efectuat prima misiune la 10 iulie 1941. (Greșit: jurnalul de bord al Delfinului și prima hartă operațională menționează 22 iunie cu o ieșire în larg, dar după raidul sovietic - n.r.).

Mai mult, există un mister legat de unul dintre submarinele sovietice ce au patrulat pe coastele românești în 22/23 iunie 1941. Toate submarinele ce au primit decorațiile "Steagul Roșu" sau distincția de "Gardist" au primit cu numele ofițerilor comandanță sau al politrucilor. ȘTIUCA 205 are comandantul din perioadă, P D Sukhominlov ca primind comanda la 17 iulie 1941, predecesorul lui nefiind menționat niciodată. Mai mult, comisarul de bord V.V.Kolodenko a fost numit la 26 iunie 1941 când submarinul era încă în misiune! Mai ciudat este că submarinele costiere Tituca aveau comisarii politici numiți din prima zi de război, iar unul a fost numit la o lună - 22 iulie 1941 - în timp de 205 primea unul în misiune! Este deci posibil ca ca ȘTIUCA 205 să fi atacat și scufundat MOSKVA! De altfel, dovada că totul era posibil în acele zile este că o mină detonată de paravanele lui SOOBRAJITELNII a imobilizat crucișătorul greu VOROȘILOV în aceeași acțiune!" Unde era aviația de bombardament română? Concluzia teribilistă ar fi fost că politrucul executase comandantul la bord, în misiune, numindu-l pe secund! Dar, nimeni nu auzise așa ceva, nici chiar modeliștii ruși care erau tobă de date noi.

La vremea aceea în 1991 arhivele sovietice erau inaccebile pentru un iubitor de marină oarecare. Vesticii plăteau și intrau în anumite părți ale arhivelor. Un exemplu ar fi cpt. Claude Juan care a și scris o lucrare despre războiul în Marea Neagră plătind (spunea el) circa 150 USD! Încet, încet, odată cu destinderea au apărut lucrări rusești de valoare cu referințe direct la arhive.

În 1998 la Kiev apare "Forțele Maritime Militare ale inamicului din Marea Neagră 1941-1945" de S.V.Bogatirev, P.I.Larinţev și A.V. Ovcearenko cu utilizarea fotografiilor și datelor din "Marina Română în cel de al doilea război mondial", Editura Modelism. În 1999 la Sankt Petersburg apare "Comandanții submarinelor sovietice " de A.V.Platonov și V.M.Lure lucrare cu un înalt grad de inedit și apoi în 2003 la Moscova, "Pierderi în adâncurile Marii Negre" de K.B.Strelbitki, lucrare remarcabilă.

Dacă prima lucrare menționată are meritul de a ordona cronologic acțiunile de luptă, cea de a doua ne face o surpriză: la pagina 70, într-un nesfârșit tabel (sovieticii aveau disponibile 87 submarine la intrarea în război și noi 1 (unu)!) apare comandantul unității Sch 205: "Dronin Pavel Sebastianovici, căpitan-locotenent, comandant din 22 iunie 1941 până în 17 iulie 1941. Scos din funcția de comandant de submarin. Judecat, condamnat și degradat la 8 august 1941 "

Din păcate lucrarea a 3-a nu rezolva dilemele raidului în care a dispărut MOSKVA dar, redă foarte documentat pierderea submarinului Știuca 206, cpt. Karakai grenadat de de vedeta VISCOLUL, comandant cpt. Tache Zaharia. Era prima victimă a războiului din Marea Neagră.

Cităm: "Știuca 206 era un submarin torpilor din seria V2, construit la uzina 200 Comunard din Nicolaev. (astăzi Damen) Era construcția 1030, inițial botezată Nelma. Lansat pe Bug la 6 noiembrie 1934, submarinul a intrat în compoziția Flotei Mării Negre la 17.11.1939". Încă din prima zi de război trei submarine au trimise să patruleze, interzicând traficul în fața porturilor Sulina, Constanța și cap Burgas.

Ordinul prevedea "... Acționați fără restricție (adică după regulile nelimitate ale războiului submarin) în combaterea navelor de luptă sau transport nemțești sau românești. (Fraza a fost corectată de mână "acționați" fără limită). Nu violați apele teritoriale ale Bulgariei și Turciei. Timpul de staționare pe poziție 10-12 zile. Plecarea numai la ordin..." Semnează cpt. rg. 1. P.J.Baltunov comandantul Brigăzii 1 Submarine, v-amiralul F.S.Oktiabrschi, c-amiral I.A. Eliseev Șef de Stat Major al Flotei. Cei trei comandanți aleși au fost Dronin-205, Karakai-206 și Kiselef-209. Lor li s-au adăugat imediat și 2 submarine din Clasa M.

De aici încep întrebările. Numeroși autori au copiat alte lucrări în articolele lor, sau au folosit surse neverificate și nu au avut acces în arhive. Astfel, se crede eronat că Știuca 206 ar fi atacat forța de lovire sovietică venită contra Constanței întrucât comandantul Karakai nu a fost informat de acțiune. La 27 iunie ora 21.200 radiogramă VMF (Voeno Morska Flota - Flota de Război Maritimă) ordona lui 206 să-și schimbe poziția și să raporteze orice trafic în zonă. La 28 iunie ora 03.30 căpitan-locotenentul Karakai raporta din zonă. Iată deci că submarinul era activ la acea dată. Abia în ziua de 12 iulie s-a raportat comandantului Flotei Sovietice a Mării Negre că Știuca 206 nu răspunde la ordinele primite. Autonomia de 20 de zile a unității expirase deja cu o zi înainte. S-a considerat că unitatea a dispărut în urma angajamentului cu vedeta torpiloare românească sau în urma lovirii unei mine.

Primul autor care neglijează aceste date și dă nava dispărută în angajamentul din fața Constanței unde a dispărut și MOSKVA este N. Moruzov. Ipoteza lui este foarte tentantă prin teribilismul greșelii și a fost preluată de foarte mulți autori.

M.I.Maximov în monografia în 3 volume despre submarinele sovietice din război, apărută în 1956 menționează și el: "nu este exclusă posibilitatea ca Șt-206 ...în condițiile vizibilității slabe din zori să confunde după atacul de artilerie liderele HARKOV și MOSKVA cu REGINA MARIA, deși aceasta era mascată de coastă. Văzând două siaje de torpile acestea au schimbat drumul lovind o mină. În cazul atacului distrugătorului SOOBRAJITELNII povestea s-a repetat, dar acesta a fost cotat cu o victorie antisubmarină. Documentele românești arată că DELFINUL se găsea în pichet la Insula Șerpilor, deci nu a contact forța de lovire. Până în zilele noastre, autori cunoscuți, ca I.V. Alexeev, S.S. Berejinoi, S.V. Bogatârev, M.E. Moruzov, A.V. Platonov au îmbunătățit această teorie prin zvonuri fără documente de arhivă. În memoratorul din anul 2002 al lui A.B. Șirocarado "Submarine și nave ale Flotei Maritime a URSS" se menționează aceeași variantă ce pleacă de la interdicția Statului Major de a se menționa această unitate, sau de a se cerceta dispariția ei chiar dacă epava a fost găsită și vizitată de scafandri.

Dr. Cristian Crăciunoiu

Mulțumim pentru traducerea materialelor doamnei Dumitra Manea și pentru planurile excelente dl. Konstantin Bataev