Pionierii

Puțini sunt cei care știu că activitatea de zbor cu elicopterul în România a debutat abia în 1962. S-au folosit pentru instructaj și școală elicoptere fabricate în Polonia sub licență sovietică. Erau de tipul Mi-1.

Elicopterul din stânga poartă încă insemnele poloneze iar cei 5 sunt primii elicopteriști români. Din păcate nu am reușit să îi identificăm și așteptăm sprijinul dvs.

ELICOPTERUL Mi-1 ÎN FORȚELE AERIENE ALE R.P.R.

Construit de Mihail Mil al cărui birou de proiectare continuă și acum dar în mai mică măsură pentru că au dispărut spaimele războiului rece și odată cu ele cererea mare de elicoptere în primul rând în scopuri militare. Este unul din cei mai cunoscuți proiectanți și constructori ruși de elicoptere atât prin numărul de tipuri realizate în fosta URSS cât și prin numărul de elicoptere fabricate în variante civile cât și militare. După ce în 1947, Mil a fost numit șef a unui birou de cercetare. A răspuns mai întâi de elaborarea documentației și apoi de punerea în construcție a unui elicopter cu indicativ G.M.-1 schimbat apoi în Mi-1. De subliniat că Mi-1 a fost primul elicopter în configurația convențională cu un singur rotor principal și rotor (elice) anticuplu de coadă intrat în producție de serie în Uniunea Sovietică.

Construit atât pentru utilizări civile dar mai ales militare, elicopterul Mi-1 (cod NATO-„HARE") s-a bucurat pentru succes intern cât și pentru export, fiind fabricate în total peste 2500 exemplare.

Producția elicopterului Mi-1 s-a desfășurat mai întâi în URSS și apoi în Polonia care a preluat licența în perioada 1954-1955, dându-i-se și un nou indicativ SM-1 (destinat Școală și antrenament- în limbaj aviatic „Dublă Comandă" și a mai construit unul de Simplă Comandă SM-2 -un pilot și trei locuri pentru pasageri). În România acest elicopter a intrat în înzestrarea Aviației Militare în anul 1963 prin înființarea unei escadrile dotată cu 2 elicoptere SM-1 (Mi-1) și 3 elicoptere SM-2 în cadrul R.99 AvTp pe Otopeni, care la acea dată mai avea în schemă încă o escadrilă de elicoptere tip Mi-4 (reînființată cu un an înainte, în 1962) a căror piloți și tehnicieni au fost pregătiți cu instructori de zbor: Cpt. Rerede I., Mr. IURAȘCU V. și apoi Lt. MAJ. NAE C-TIN provenite din prima Escadrilă de Elicoptere Mi-4 formată în 1956 ca R.108 AvTp pe aerodromul Pipera (prima în România) și care fusese desființată la sfârșitul anului 1957 în cadrul marilor reduceri de efective în FORȚELE ARMATE.

Astfel în 1962 cu cei trei piloți instructori de zbor au mai fost formați următorii piloți la Escadrila de Mi-4: Mr. Iacob Mihai, Mr. Vasile Iulică, Lt. Major Fitcil M., Cuciureanu V., Calugiori I.

Dintre piloții formați pe elicopterul Mi-4 în anul 1962 s-au ales doi piloți pentru a se pregăti în Polonia, pentru elicopterul Mi-1 (respectiv SM-1și SM-2) ce înzestra a doua Escadrilă de Elicoptere, din R.99 AvTp în persoana: Mr. Iacob Mihai și lt. maj Nae C-tin, ca piloți și Cpt. ing. Teodorescu Rafel cu Cpt. Th. Georgescu ca specialiști MESCOM & Pionierii totalizând câte 10 ore de zbor de pilot în dublă comandă și simplă comandă. Ca pilot și instructor fuseseră piloți de elicoptere Mi-4.

După obținerea calificării în Polonia cei patru au venit în țară. Au fost aduse și elicopterele: 2 elicoptere Mi-1 (școală și antrenament), înmatriculate cu numerele 01 și 02 și 3 elicoptere SM-2 (simplă comandă pentru misiuni de transport), înmatriculate cu numerele 28, 29 și 30. Astfel E.2 E.1 (cum se numea Escadrila Mi-1 în cadrul R.99 Av.Tp.) fiind încadrată între timp cu piloți și personal tehnic au început cursurile de pregătire pe categorii de personal și specialitate pentru cunoașterea și exploatarea la sol și în zbor a elicopterelor Mi-1 și SM-2.

Au fost formați ca piloți: cpt. Cicu Nicolae, cpt. Condoiu I., cpt. Iulius Laurențiu, cpt. Popescu Ioan plus doi piloți din comanda R.99 AvTp, lt. col. Ghinca Ion și lt. col. Iurașcu Vasile.

După cursuri, examene, ordin de zi pe unitate au început zborul după „cursul pregătire de luptă al elicopterelor. Pregătirea piloților pe elicopterul Mi-1 și SM-2 s-a executat pe aerodromul OTOPENI în start comun cu cealaltă escadrilă pe Mi-4.

La sfârșitul anului 1963 pe elicopterul Mi-1 și SM-2 erau pregătiți 8 piloți din care 4 și cu calificare de instructori de zbor: Iacob M, Ghinea I, Iurașcu V și cpt. Nae C. Pregătirea pe Mi-1 și SM-2 a continuat în 1964 în zborul de noapte și condiții grele ziua, iar în 1965 erau pregătiți ca și piloții din E-Mi-4 în toate formele de relief, ziua și noaptea, creând condiții ca cele două escadrile să fie încadrate în R.99. El a luat ființă în 1965 pe aerodromul ALEXENI unitate de aviație care a stat la baza dezvoltării elicopterelor în România.

Veteranii spun că Mi 1 a fost un elicopter foarte solid și foarte fiabil. Era ușor de pilotat și „ierta" greșelile începătorilor. Din păcate, jefuitorii de aluminiu nu au iertat nimic și exemplarul ce a supraviețuit este descompletat.

Cdr. (*) av. Iurașcu Vasile

SEABOAT HEINKEL HE-114

Acest hidroavion este realizat din rășină la scările 1/48 și 1/72. Prețul de vânzare este de 80 lei pentru 1/48 și 45 lei pentru varianta 1/72. Ambele variante conțin în cutii câte un CD Rom cu profile color, fotografii în variantele germane și românești.

Acesta este un hidroavion ce fiind în dotarea FARR din 1943 a purtat pe rând crucea de fier, crucea lui Mihai, cocarde, cocarde cu colțuri (adică stele roșii cu cocarda tricoloră în mijloc).