SEA DART HIDROAVION REACTIV

Mihai Cianu

Convair F2Y SEA DART a fost unicul hidroavion vânător reactiv supersonic care decola de pe două schiuri. A zburat numai prototipul și nu a fost niciodată produs în serie, dar chiar și așa rămâne singurul hidroavion supersonic.

Povestea acestui avion a început când Convair s-a hotărât să participe la concursul US NAVY pentru un interceptor supersonic. Era vremea unor pronosticuri sceptice de decolare a unui avion supersonic de pe puntea unui portavion, ceea ce explică de ce marinarii au comandat atâtea tipuri de reactoare subsonice în acea perioadă. Temerile erau justificate de faptul că supersonicele pe atunci, aveau nevoie de piste lungi la decolare, veneau la aterizare cu viteze mari și erau instabile, deci greu de manevrat la apuntare.

Propunerea firmei Convair a obținut o comandă pentru 2 prototipuri la sfârșitul anului 1951. Avionul trebuia să aibă aripi delta, cu fuzelaj etanș și 2 schiuri retractabile pentru decolare-aterizare. Când staționa intradosul aripilor atingea apa. Skiurile nu era extinse decât la o viteză superioară de peste 16 km/h.

S-au comandat 12 avioane înainte de zborul prototipului. Deși prototipul nu a fost înarmat, proiectul prevedea 4 tunuri de 20 mm și un pod cu rachete neghidate aer-navă. Patru avioane trebuiau livrate rapid și celelalte trebuiau modificate conform cererii beneficiarului.

Propulsia era asigurată de 2 motoare Westinghouse XJ46WE-02 turbojeturi cu admisiile montate pentru a nu aspira apă. Nu au fost gata la timp și prototipul a zburat cu motoarele mai vechi Westinghouse J34 ce aveau o putere redusă la jumătate. Aparatul a fost construit în uzina Convair din San Diego și a zburat accidental în golful Diego Bay la 14 ianuarie 1953. Primul zbor oficial a fost făcut pe 9 aprilie 1953.

Motoarele slabe au făcut ca avionul să gliseze mult înainte de decolare și au dus la generarea unor valuri mari de către schiuri. Cu acest tip de motoare Sea Dart s-a arătat incapabil să depășească viteza sunetului.

Al doilea prototip a fost anulat așa că s-a trecut la realizarea directă a avionului de preserie. Acesta a fost echipat cu motoarele J 46 care au evoluat inferior specificațiilor. Totuși, au fost realizate viteze superioare lui Mach 1, acest aparat devenind primul hidroavion supersonic al lumii. În timpul unei demonstrații oficiale și pentru presă, aparatul a explodat în aer omorând pilotul.

Chiar înaintea acestui tragic eveniment, US NAVY își pierdut interesul în proiect, problema lansării supersonicelor de pe puntea portavioanelor fiind rezolvată. Toată comanda de producție a fost anulată, cele trei avioane avansate fiind totuși terminate. Două nu au zburat niciodată.

Toate cele patru Sea Dart se păstrează și astăzi în condiții mai mult sau mai puțin bune. Prototipul va fi restaurat la faimosul muzeau Smithsonian din Washington.

Senzațional este faptul că marina militară a luat în considerație posibilitatea de reamenajare a unor submarine pentru a transporta câte trei avioane de acest fel. Depozitate în camere presurizate pentru a nu deforma fuzelajul, trebuiau ridicate de un lift lateral pe puntea principală și lăsate să decoleze singure pe o mare calmă sau catapultate pe o mare de gradul 3-4. Programul a rămas în stadiul de idee spectaculoasă, întrucât două probleme nu au putut fi rezolvate: elevatorul ar fi slăbit coca submarinului, iar operarea catapultei ar fi fost prea laborioasă.

În final, deși nu a fost utilizat în serviciu, avionul a fost clasificat drept F 7 în nomenclatorul american din 1962.

CARACTERISTICI TEHNICE

Anvergura: 10,26 m Suprafața alarǎ: 52,3 mp Lungimea: 16 m Înălțime cu skiuri extinse: 6,33 m Greutate gol: 5725 kg încărcat: 9750 kg Viteza max.: 1325 km/h Altitudine: 16700 m Rază de acțiune: 820 km

SEA DART SCARA 1/22

YF 2Y1 cu schiurile complet deschise

YF2Y-1 cu reactoarele J34 SEA DART SCARA 1/72

Poziția schiurilor la începutul fazei de decolare Poziția de repaos a schiurilor, cu punctele din spate basculate la 90º YF2Y-1 modificat cu un singur schi neescamotabil