Nu-i aşa că nu ştim încă...

CE A TORPILAT NAS DELFINUL LA 5-11-1941?

Au trecut 65 de ani de la prima și singura torpilare reuşită de Marina Română în cei aproape 150 de ani de existenţă şi nu ştim nici astăzi cu precizie ce navă a fost atacată. Jurnalul de bord reprodus în dreapta nu menționează numele navei. Pe harta de operațiuni desenată de însuşi comandantul Delfinului, nu apare nimic. Abia în decretul de acordare a ordinului Mihai Viteazul apare menționat un cargou Uraleţ, identificat ulterior ca având doar 1975 tdw.

Şi aşa toţi istoricii români au copiat unul de la celălalt numele navei. Şi amatorii, şi profesioniştii şi autorii de articole cu sau fără ștaif şi chibiţii.

Dar care este adevărul ?

Prin 1982, prietenul cdr. Cornel Oprescu m-a sunat să îmi spună că murise într-un stupid accident (camion ce dădea cu spatele) faimosul prof.univ.cdr. Constantin Bibi Costăchescu, singurul comandant român de navă cu o torpilare reuşită în misiune de război. A fost un minunat profesor de astronomie la Academia Navală, lecțiile sale fiind neuitat pentru toți cei care au avut şansa de a-i fi fost elevi. În jurul lui circulau tot felul de legende ce aprindeau imaginația studenților marinari care se visau alături de el la periscopul DELFINULUI sau măcar profesori la Academia Navală Sovietică unde se spunea că foştii adversari l-ar fi luat ca profesor de tactică submarină. Astăzi aceiaşi spun că ar fi fost pe lista neagră a celor vânaţi de bolşevici pentru că şi-a făcut datoria de ofițer faţă de ţară. Oricum, era o enigmă despre care el nu vorbea niciodată. Camarazii fuseseră arestați, dați afară din armată iar el nu... A fost o mare şansă pentru Academia Navală să aibă profesori de calibrul său.

La el acasă un haos total, cu singura nepoată dezorientată şi atentă să nu golească vecinele casa. Văzusem cu un an înainte cele câteva dosare în care păstrase ordinul Mihai Viteazul, cucerit în luptă, câteva fotografii ale submarinului, fotografii din şcoală şi un început de manuscris cu memorii. Toate trebuiau să ajungă la Muzeul Marinei pentru a rămâne generațiilor viitoare. La sosirea reprezentantului muzeului, un comandor numit Mircea Cocias, ele dispăruseră. Le luase un profesor de şcoală din comuna Cumpăna, cunoscut de nepoată sub numele de Honorică, ce avea marea calitate de a fi fost nepotul unui foarte respectabil veteran, cdr. Chiriţă. De atunci nu le-a mai văzut nimeni... Nici documentele, nici plasa de plasă în care fuseseră puse.

Dar, după 1996 au început să apară şi în Rusia documente de arhivă şi lucrări istorice de valoare.

Dacă celebra carte de căpătâi a tuturor istoricilor de marină ai celui de al Doilea Război Mondial, CHRONOLOGY OF THE WAR AT SEA de Jugen ROHWER şi G. HUMMELCHEN nu menţionează nimic, sovieticii dau acțiunea de torpilare din 5 noiembrie 1941 a cargoului URALLES de circa 8100 tdw ce evacua de la Odessa regimentul de aviație maritimă ce bombardase Constanța și atacase podul de la Cernavodă! ca fiind efectuată de Delfinul!!!

Oameni, avioane demontate, piese de schimb, ateliere mobile etc. Se pare că nava nu a fost scufundată ci grav avariată, suficient de mult ca să nu mai ia parte la război.

S-au păstrat pe la prietenii lui Bibi fotografii de grup, una de pe pasarela babord a comenzii de pe Regina Maria, alta cu el la periscop întors pe jumătate şi gata. Există foaia matricolă la Arhivele Militare de la Piteşti şi respectul foştilor adversari. Asta este tot ce mai avem de la un erou al neamului.

Ba nu, mai există pozele pe care le-am făcut la înmormântarea cu onoruri militare, ordonată pe propria răspundere de un alt comandant de submarin de clasă și de mare caracter, amiralul (r) Ilie Ștefan, pe atunci comandantul Academiei Navale.

Departe de noi ideea de a epuiza subiectul dar, am reuşit să vă propunem o temă de cercetare.