Nu-i așa că nu știați că...

A ATACAT INSULA ȘERPILOR la 24-25 IUNIE 1917 „BRESLAU"

Primul Război Mondial își are încă dacă nu enigmele, povestirile sale încă neelucidate. Un episod aproape incredibil constituie sosirea la Constantinopol a crucișătoarelor GOEBEN și BRESLAU ce vor schimba pentru aproape trei ani raportul de forțe din Marea Neagră în favoarea Flotei Otomane. Sub comanda amiralului Souchon acestea, rebotezate YAVUZ și MIDILLI, au participat la numeroase angajamente navale cu Flota Imperială Țaristă, care abia în 1916 putea să le opună nave superioare (vezi clasa Imperatrița Maria) sau echivalente. Căutând pe Internet veți putea găsi mai multe cărți ce încearcă să aducă puțină lumină în activitatea serviciilor secrete germane din perioada. Noi am găsit un episod legat de România.

Traducere din „Unsere Marine un Weltkrug" de Busch și Von Forstner 1927

Întocmai ca și îndată ce întreprinderile crucișătoarelor și submarinelor ușoare din Germania amenințau nimicirea navigației comerciale rusești și deci țelul său de căpetenie era să împiedice cu desăvârșire ieșirile dușmanului din Bosfor. Cu toate mijloacele foarte restrânse Marina Otomană a reușit să dragheze aceste baraje. Revoluția izbucnită în Rusia în februarie 1917 nu a avut în primele luni nici un efect direct asupra Flotei.

SMS „Breslau" a fost modernizat prin punerea în proă și pupă a două tunuri de 15 cm în locul patru de 10,5 cm, dobândind o mai mare putere de luptă. Această reînarmare și o reparație ce era efectuată continuu de mai mulți ani în folosul crucișătoarelor. Întrebuințarea liberă a gurilor Bosforului a fost mult îngreunată de o neîntreruptă punere de mine îndeplinită fără greșeală de către ruși. Noul cap al flotei rusești, vice-amiralul Koltchak, recunoscuse de mai multă vreme vasele rusești puteau naviga fără grijă în ținuturile gurilor Dunării cu toată primejdia apariției submarinelor germane. Capul flotei, vice-amiralul Souchon a hotărât ca „Breslau" să îndeplinească în această zonă o încercare de minare.

Destoinicul comandant, locotenentul-comandor Von Knorr și întregul echipaj, obișnuit cu războiul, au fost încântați de cele ce aveau de îndeplinit. În cele din urmă, sosise sfârșitul perioadei de inactivitate! Noile tunuri au trebuit să fie supuse unor încercări și „Breslau" s-a dus în Marea de Marmara și de acolo drept spre ieșirea din Bosfor, fără să se mai întoarcă la locul de ancoraj. Această măsură era îndreptățită, pentru ca spionii, care cu toate măsurile de siguranță luate, se mai găseau totuși în împrejurimile Constantinopolului să nu aibă la timp să transmită intrarea în Marea Neagră. De la Kawok, din Bosfor, au fost luate în ziua de 23 iunie 1917, 80 de mine la bord și în aceeași zi vasul ieși în mare. Pentru a urma drumul dragat, fusese așezat un far ce lumina drept și care își împlinea bine misiunea.

Comandantul a anunțat echipajul că se vor pune mine la insula Șerpilor ce se afla în fața gurilor Dunării. Se hotărâse să încerce o lovitură chiar împotriva insulei care avea o stațiune ruso-română de radiotelegrafie. Din cauza apropierii insulei de marea bază rusă de război, Sevastopol, erau de așteptat atacuri prin surprindere din partea unor forțe militare puternice sau din partea torpiloarelor.

Veghea a fost întărită și în călduroasa și liniștita noapte de iunie, vasul s-a îndreptat spre nord. Postul de radiotelegrafie a ascultat cu mare atenție eterul. Va fi având dușmanul vreo știre despre cele ce aveau să se petreacă și este oare de așteptat vre-un răspuns din partea lui? Dar, cercetarea eterului n-a adus nimic important. Noaptea și dimineața următoare s-au scurs fără evenimente. Iată însă că se aud motoarele a 2 avioane în după-amiaza de 24 iunie, care îndată au fost recunoscute ca fiind germane de la Constantinopol. „Breslau" s-a oprit și o șalupă a adus la bord oficerii observatori ai hidroavionului lăsat pe apă și astfel comandantul căpăta rezultatul cercetărilor din ținutul gurilor Dunării și al insulei Șerpilor. Ziua a trecut fără urmări; când s-a înnoptat au fost făcute pregătiri pentru a arunca minele, bine pregătite. La ora 10 seara spre mulțumirea echipajului, căzu prima mină în mare. Până la ceasurile 2 dimineața din ziua de 25 iunie, fuseseră aruncate în mici grupe 70 de mine. Fiindcă toate mijloacele de luptă erau depozitate în Turcia, și numărul minelor ce se puteau procura era mic. Acest neajuns putea fi înlăturat printr-o aglomerare în ținutul căilor celor mai umblate și prin așezarea optimală a șirurilor. Prin aceasta puteau fi mult micșorate spațiile mari dintre mine. Comandantul avea de gând să încerce un atac împotriva insulei Șerpilor pentru a scoate din folosință mijloacele de semnalizat, mijloacele de scriere cifrată și a face eventuali prizonieri, pentru a căpăta știri. Din păcate nu se găseau la bord ca arme de mână decât 20 de revolvere; puștile fuseseră de mult date oștirii. Dorința de a trimite prin surprindere în amurg o șalupă cu un echipaj înarmat cu revolvere, dar fără a trage pentru a pune mâna pe cele căutate, nu s-a putut însă împlini. Căci, tocmai când șalupa era lansată pe apă, stația radiotelegrafică a insulei a început să cheme alt post. După cum s-a aflat mai târziu era vorba de un submarin. Bruierea prin postul lui „Breslau", pentru a întrerupe undele dușmane nu era potrivită, căci s-ar fi recunoscut îndată după sunet un post german și s-ar fi căutat să se afle unde se găsește.

Pentru a împiedica chemările de ajutor, locotenentul comandor Von Knorr a ordonat ca postul TSF al insulei să fie dărâmat. Pentru oficerii cu tragerea și marinarii tunari era o binevenită îndeletnicire. În 10 minute totul era isprăvit. Aproape de ceasul 3 dimineața farul și stația TSF au fost distruse. Trupa trimisă la țărm, a luat hârtiile ce nu erau în întregime distruse. N-au putut fi salvate nici aparatele și nici codurile. Echipajul a făcut prizonieri 11 oameni, iar câteva puști cu tragere repede au fost luate ca pradă. Două tunuri de câmp de 7,7 cm au fost aruncate în aer. Abia se întorsese la bord trupa debarcată că postul TSF (de pe Breslau) a făcut cunoscut că încercările stațiilor rusești de a lua legătura cu Insula Șerpilor nu încetează.

Comandantul nu mai zăbovi în aceste ape puțin dorite; el hotărî aruncarea ultimelor 10 mine pe drumul de înapoiere. Mai repede însă decât se aștepta, dușmanul se lămurise și la amiază au apărut nori de fum prevestitori. S-a văzut repede că se datorau unor distrugătoare ce se apropiau cu mare viteză. La aproape 20 km acestea au deschis focul asupra lui Breslau; o încercare cam îndrăzneață. Loviturile au căzut departe de țintă iar germanii n-au deschis focul pentru a nu risipi fără rost obuzele. Cu toate că urmărirea se desfășura cu o viteză de aproape 20 de noduri se zăriră de pe „Breslau" în dreptul distrugătoarelor nori mari de fum. Nu se puteau datora decât unui vas și curând s-au ridicat deasupra orizontului catargele și coșurile unui vas mare de război. Era „Ecaterina II" (nu se găsea în flota rusă un vas mare de luptă cu numele de Ecaterina II; e vorba de cuirasatul „Imperatriza Maria") care venea cu o viteză de 24 noduri. După ea au apărut multe coloane mai mici de fum venind de la distrugătoarele mai depărtate. La ora 2.15 după-amiază grelele turele au fulgerat, dușmanul deschizând focul la mai mult de 25 km. Cum loviturile cădeau la 400-600 m de „Breslau" era uimitor cum salvele puteau fi atât de precise. Reglajele artileriei de pe noile vase de luptă păreau să fie foarte bune.

„Breslau" a mărit viteza elicei și nădăjduia că va scăpa de urmăritor. Fiindcă acesta continua totuși să tragă, „Breslau" se acoperi cu un nor de fum și derută focul dușman. Unul din distrugătoare venise mai aproape și căutând să atingă pe „Breslau" cu tunurile sale. Pentru a îngreuna focul și supravegherea acestuia, a trimis și „Breslau" câteva salve de 15 cm. Prin acestea a reușit să lovească de două ori distrugătorul la pupă încât acesta a virat depărtându-se.

Cu toată mărirea vitezei lui „Breslau" și deci a depărtării de cuirasat, acesta nu se lăsă de urmărire poate cu speranța că o defecțiune de mașină a lui „Breslau" să-i aducă victoria. Și dorința dușmanului a fost aproape de îndeplinire. Prin viteza ținută ore întregi de-a rândul, mașiniștii lui „Breslau" obosiseră foarte mult; spre a le da răgaz de odihnă, comandantul micșoră viteza la 18 noduri. El spera că un distrugător să vină în câmpul de tragere al tunurilor sale. Aceasta s-a și întâmplat. Când distrugătorul s-a apropiat la 17 km „Breslau" a deschis focul și vasul dușman se depărtă îndată. Între timp „Ecaterina" (Imperatriza Maria) se reapropiase și-și reluă focul.

Pentru primirea lui „Breslau", îi venea în întâmpinare torpilorul „Bosra" ieșit din Bosfor. Cum însă acesta nu putea da decât 18 noduri, „Breslau" a trebuit să-l acopere și să-și așeze viteza după el. Și astfel „Ecaterina" (Imperatriza Maria) și distrugătoarele au venit într-o poziție bună de tras; „Breslau" izbuti însă prin nori de fum și mișcări repezi să iasă în afara loviturilor. După amiază pe la orele 5 dușmanii ajunseseră aproape de Bosfor. Abia acum au recunoscut rușii că nu puteau ajunge viteazul crucișător urmărit și întoarseră după mai bine de 3 ceasuri de urmărire îndârjită. Cu multă mulțumire comandantul și echipajul au aruncat o privire înapoi asupra celor întreprinse. Cu tot timpul lung de nemișcare, echipajul dovedise că puterea sa de luptă era la înălțime. Faptele de război din această călătorie au ridicat încrederea în sine tuturor vaselor, fără deosebire.

Pe minele așezate de „Breslau" s-a scufundat în curând un torpilor rus.

OPERAȚIUNI ÎN MAREA NEAGRĂ

29 oct 1914 atacul a 2 torpiloare turcești la Odessa. 29 sau 30 oct 1914 - Goeben bombardează Sevastopol. 29 sau 30 oct 1914 - Breslau bombardează Teodosia, ora 9.30-10.30. 29 sau 30 oct 1914 - Hamidie se prezintă la Novorosisk.

Comunicațiile turcești: aprovizionarea Caucazului, aprovizionarea cu cărbune de la Heraka.

Obiectivele rușilor: distrugătoarele transportau trupe și material de luptă spre Trebizonda și cărbune spre Bosfor.

Aviația turcilor: raiduri pe coastele rusești pentru a atrage flota rusă acolo.

7 nov. 1914 Breslau bombardează Poti (120-150 obuze), Escadra rusă bombardează Zunguldak

18 nov. 1914 Escadra rusă zărește la 25 mile de farul Kersonez pe Goeben și Breslau: luptă de 14 minute.

20 nov. 1914 Escadra rusă bombardează Khapa și Trebizonda

7 și 9 dec. 1914 - Breslau face recunoașteri la Sevastopol distrugătorul

11 dec. 1914 Goeben cu Berk-i-Satvat bombardează Batumi cu 15 lovituri.

5 ian. 1915 - lupta lui Pamyat-Merkuria și distrugătorul Gnievny (1050t) cu un transportor escortat de Megidie.

ian 1915 - rușii scufundă multe veliere în băile Sinope, Trehiz și Platana; bombardează Khapa.

6 febr. 1915 Breslau bombardează Batumi.

8 febr. 1915 Breslau bombardează Ialta cu câteva obuze, crucișătoarele rusești bombardează Treluz. Distrugătoarele operează la Khapa.

9 martie 1915 - Escadra rusă bombardează Zanguldak, Koslu, Frakli și Kilimani.

28 martie 1915 - Escadra rusă bombardează Bosforul.

30 martie 1915 - Escadra rusă bombardează regiunea minieră (Fregli, Kilimeti, Zong).

3 apr. 1915 - luptă pe coasta Crimeii între Breslau și Goeben cu flota rusă la distanță mare.

4 apr. 1915 - Medgidie lovește o mină aproape de Oceacov și se scufundă.

20 apr. 1915 - o flotilă torpiloare operează contra pozițiilor turce la Arkhave.

25 apr. 1915 Escadra rusă bombardează Bosforul.

10-11 iunie 1915 - noaptea luptă între Breslau și 2 torpiloare ruse lângă Bosfor.

8 iulie 1915 Un submarin torpilează pe Breslau, la ieșirea din Bosfor, care escorta cu Hamidie un convoi de cărbune, Breslau e remorcat în Cornul de aur.

5 septembrie 1915 topiloarele Pronzitelny și Bistry (1000t) surprind pe Hamidie și 2 torpiloare de 600 t lângă Zonguldak escortând un convoi, și scufundă convoiul de 4 vapoare.

27 octombrie 1915 Flotila Rusă bombardează Vama.

10 decembrie 1915 - 3 torpiloare ruse întâlnesc la Bosfor 2 canoniere turcești Malassia și Durak-Reiss și le scufundă.

8 ianuarie 1916 - torpiloare ruse scufundă un transport de cărbune, Goeben intervine, torpiloarele se retrag spre un cuirasat care angajează lupta cu G.

18 aprilie 1916 - cade Treluz după un atac combinat.

9 martie 1916 - Torpilorul Lt. Puşkin (356t) scufundat de un submarin lângă Varna.

30 martie 1916 - Un submarin turcesc torpilează vasul spital. Portugalia, la ancoră la Ofi.

Submarinele ruse operează la gurile Bosforului

12 octombrie 1916 Un submarin rus capturează un transportor turc de 6000 t și-l duce la Sebast.

2-3 iunie 1916 - torpiloarele ruse bombardează Burgas.

5 iulie 1916 - Goeben bombardează Tuapse și scufundă vaporul Kniaz-Oledensky. Breslau bombardează Suhumi și scufundă 2 vase. Un submarin turc torpilează vasul spital Vperiodâ lângă Rize.

Sfârșitul iunie 1917 - Breslau bombardează farul, postul TFF și face prizonieri 9 marinari pe o insulă lângă Odessa.

9 octombrie 1917 - rușii scufundă 7 goelete și 1 vapor lângă Bosfor.

12 octombrie 1917 - un submarin turc bombardează Tuapse.

1 noiembrie 1917 - Pylkyi și Bestryi scufundă 1 torpilor și incendiază 2 vapoare.

Urmează pacea de la Brest-Litovsk și începe tragedia flotei ruse din Marea Neagră.

CARACTERISTICI TEHNICE BRESLAU

Construit la: A.G. Vulcan Sttettin Deplasament: 5 587 t Dimensiuni: 138,7 m x 13,4 m x 5,1 m Ap. motor: 2 turbine cu aburi 25 000 Cp 4 axe, max. 27 noduri Autonomia: 5 820 mile la 12 noduri Armament: 8 x 150 mm, 2 tuburi lanstorpile de 500 mm Protecție: verticală - 60 mm, turn comandă 100 mm Echipaj: 370 oameni

MIDILLI 1917 Marina Otomană BRESLAU 1910 Hochsee Fleet Alte unități ale clasei: MAGDENBURG - Bremen 1910 STRALSUND - Bremen 1910 STRASSBOURG - Wilhelmshaven 1910

Scurt timp după sosirea la Istanbul, Breslau