Ce nu a văzut Ploieştiul Gerstemberg l-a cerut, Me Luftwaffe nu a putut

Cristian Crăciunciu

Profitând de un drum cu mașina în vest, eu și Jean-Louis Roba, ne-am hotărât să-i facem o scurtă vizită celui care a gândit sistemul radar de apărare antiaeriană a României încă din 1942-1943, Wolfgang Falke. Și astăzi majoritatea conceptelor elaborate de el sunt valabile, iar rețeaua este tot atât de diferită ca amplasament de drumurile actuale cu cele tăiate de romani după cucerirea Daciei. Un sătuc cochet, o căsuță plină de verdeață și în salon fotografii cu... (nu veți ghici nici într-o sută de ani) exploratorul rus Mikluho Maklai, erou al bătăliei navale de la Tsushima, unde a murit eroic la bordul cuirasatului GENERAL APRAXIN.

11 august 1993, nordul Austriei, Tirol, acasă la dipl. eng. Wolfgang Falke realizatorul rețelei radar din România.

Me 163

Soția lui era nepoata faimosului explorator și văduva unui as Luftwaffe!

Foarte energic, vorbitor de engleză aristocratică, lucrase după război ca inginer electronist specializat în controlul traficului aerian și acum era pensionar.

Avea o părere excepțională despre români și de capacitatea lor de asimilare a cunoștințelor tehnice. Piloții, la fel. Cei de la Vânătoarea de Noapte fuseseră extraordinari. Își depășeau instructorii la interceptările simulate. Cum o asemenea ocazie nu se ratează, un coniac Segarcea și un bocănel de icre negre au produs revenirea unor amintiri ce nu apar în jurnalele de operațiuni.

Se spunea că piloții de la Vânătoarea de noapte germani îi rugau cu cerul și pământul pe colegii lor de la radare să îi ghideze pe români în bălării și pe ei peste englezi pentru a obține victorii. Asta însemna o permisie acasă și 30 kg de alimente pentru familie aduse din România. Cum în Germania erau rații, cei care aveau copii erau în stare de orice.

Se spunea că generalul Gerstemberg însărcinat cu apărarea Ploieștiului după moartea generalului Speidel, ar fi fost un as al apărării antiaeriene lucrând cu Kamhuber, omul ce a fost la un pas în a înfrânge Royal Air Force în ofensiva sa de noapte asupra Germaniei.

Oricum, Gerstemberg era foarte activ și plin de inițiativă. El a conceput trenul de flak ce se lansa la vale dinspre Sinaia spre Câmpina-Ploiești (Omida) atât de eficient la 1 august 1943 în timpul operațiunii Tidal Wave. Tot el a construit calea ferată de centură din jurul orașului pe care erau plimbate garniturile de tunuri AA de mare calibru cu propriile sisteme de ochire cu calculatoare analogice cu tuburi electronice cu vid și radare portabile.

Rețelele de baloane cu cabluri de oțel, instalațiile de ceață artificială făceau din Ploiești o țintă greu de atins.

Domnul Benson, fost mitralior la bordul unui B 24, secretar al trezoreriei SUA prin 1995, fusese deasupra Ploieștiului de cinci ori fără să vadă orașul. Dorea să-l viziteze la încetarea mandatului dar nu a reușit din cauza timpului liber insuficient. O apărare antiaeriană eficientă cerea utilizarea tuturor noutăților din domeniu, dar și cunoașterea lor, deși erau ultrasecrete.

Cum, necum, Gerstemberg a cerut Comandamentului Luftwaffe repartizarea unei unități operative dotată cu Me 163! Culmea ar fi fost să le primească!!!

CARACTERISTICI TEHNICE Tipul: interceptor rachetă monoloc Lungimea: 5,69 m Anvergura: 9,33 m Greutatea de start: 1100 kg Viteza ascensională max.: 960 km/h la o altitudine de 3000 m Raza de acțiune: 80 km Armament: 2 tunuri Mk 108 de 30 mm

În august 1944 Me 163 era încă în probe. Era un proiect al autodidactului Alexander Lippisch. Prototipul zburase încă în 1941. Ajungea la 8000 m cu 845 km/h. Depășise 1000 km/h cu pilotul de test Heini Diettmar. Prima victorie a reputat-o lt. Hartmut Ryll în mai 1944 cu un B 17 deasupra Leipzigului. Documentația a fost transportată cu submarinul în Japonia, unde au fost construite 12 bucăți, care nu au mai fost testate.