Blindatele în Spania JEAN-LOUIS ROBA

Născut în noiembrie 1953, Jean-Louis Roba este licențiat în drept al Universității din Bruxelles, Belgia. Este un pasionat al istoriei recente a celui de-al doilea război mondial, în special al unităților combatante mai puțin cunoscute sau a sectoarelor de război neglijate de istoricii oficiali. Este un adevărat pasionat al istoriei Luftwaffe, dar și al altor arme. Prima lui lucrare publicată a fost legată de cronica ocupației insulelor din Marea Egee în 1941 și a invaziei aeropurtate a Cretei.

În 1994, împreună cu Eric Mombeek a publicat la Editura Modelism, București o lucrare în limba franceză despre Vânătoarea de zi germană în România 1940-1944. Prima carte publicată într-o țară a fostului Pact de la Varșovia cu un subiect de acest tip. Au urmat câteva cărți cu subiecte legate de aviația română scrise de obicei împreună cu Cristian Crăciunoiu:

Vânătoarea de noapte româno-germană Hidroaviația în Marea Neagră Grupul 3 bombardament în picaj Stuka

Au urmat mai multe lucrări cu caracter biografic privind aviatori belgieni ce au zburat în Forțele Aeriene Britanice din 1940 până în 1945. Menționăm surprinzătoarea carieră a belgianului Rodolphe de Hemricourt care a fost singurul as străin al aviației naționaliste spaniole înainte de a fi doborât sub culorile RAF.

Până în prezent a scris circa 40 de cărți, singur sau în colaborare și peste 300 de articole în reviste de pe întregul mapamond.

Continuăm în acest număr să descriem activitatea operațională a lui T 26. Puțini sunt aceia care știu că a debutat sub culorile republicane în războiul din Spania. Hitler a decis să îl ajute pe Franco iar Stalin, Guvernul republican.

TANCHIȘTII GERMANI ÎN SPANIA Jean-Louis Roba

Descrierea cauzelor și originii războiului civil din Spania care a debutat în iulie 1936 este o sarcină extrem de complicată datorită implicațiilor politice proprii peninsulei. Ne mulțumim să reproducem descrierea lapidară dar frapantă a lui A.Miroir: „Războiul civil a debutat printr-o tentativă clasică în istoria spaniolă de lovitură de stat militară. La 13 iulie asasinarea liderului monarhist Carlo Sotello a precedat cu puțin revolta căreia îi servea de pretext. Contrar așteptărilor generalilor rebeli, puciul, conceput pentru a da rezultate în 24 de ore a eșuat parțial datorită rezistenței populare, dar și gărzii civile, aviației și marinei a căror fidelitate a împiedicat transferul în peninsulă a forțelor coloniale pe care contau. Operațiunea ce ar fi trebuit să dureze 2 ore a durat doi ani și jumătate și a făcut 600 000 de morți".

AJUTORUL GERMAN

Puciștii dispuneau de trupele cele mai experimentate. Dar, trebuiau să treacă strâmtoarea Gibraltar. Pentru a face acest lucru, au solicitat Germaniei avioane de transport Junkers 52 care au organizat un pod aerian vital. Goring l-ar fi împins pe Hitler să accepte ajutorul către naționalişti, nu numai pentru a lupta contra comunismului, dar și pentru a testa „noua Luftwaffe". Prin forța lucrurilor, aviația germană s-a văzut antrenată în angrenajul spaniol: era nevoie de avioane de vânătoare pentru escorta celor de transport; trebuiau bombardate navele care, fidele guvernului, jenau podul aerian prin tir susținut; trebuiau alungate sau doborâte avioanele de vânătoare republicane, etc. Și uite așa detașamentul aerian inițial s-a transformat în „Legiunea Condor".

Trupele maure debarcate în sudul Spaniei au avansat rapid către capitală. Guvernamentalii aveau entuziasm și inimi neînfricate, dar le lipsea disciplina și materialul. Avansul va fi rapid, se gândeau generalii rebeli. Dar, cu cât se apropiau de Madrid, cu atât apărarea devenea mai compactă. Cele mai bune trupe au fost aduse în jurul capitalei. Naționaliștii trebuiau să se bată pentru fiecare sat, pentru fiecare cătun și se loveau de rețele de tranșee. Înaintarea a fost stopată. Să adăugăm aici Alcazar de Toledo, localitate devenită simbol prin luptele în care generalul naționalist Varela a fost forțat să-și divizeze primejdios forțele pentru a salva garnizoana încercuită... La începutul lui septembrie, militarii răsculați au înțeles că au nevoie de ajutor terestru. Mai ales că se apropia importantul ajutor de material și blindate sovietice. Germanii au fost solicitați din nou. De această dată, Hitler refuză. Nu are nici o simpatie pentru acești generali insurgenți „reacționari" care pentru el nu au decât un singur merit: acela de a se opune marxisismului. Colonelul Walter Warlimont este cel care insistă și îl convinge pe Fuhrer. Dar, acesta are impresia că deja s-a dat destul de mult și va condiţiona trimiterea de trupe germane terestre în peninsula iberică.

PRIMI SOLDAȚI

Trimiterea unui contingent blindat s-a făcut „nemțește", raționaliza și mai ales rapid. La mijlocul lui septembrie Panzer Regiment 6 (Neuruppin) a primit ordinul de a alege un grup de ofițeri celibatari, subofițeri și soldați pentru a fi instructori în străinătate. Se pare că au fost destui voluntari. Destinația era necunoscută dar, ei credeau că este vorba de Danzig, oraș polonez după primul război mondial. Oamenii selecționați, circa 180 au părăsit Heer și au trecut în civilie. Concomitent 40 de Panzer 1 sunt demontate și ambalate în mari cutii de lemn. Au ajuns în Spania la bordul a două nave sub pavilion panamez, forțând blocusul franco-englez. La 7 octombrie detașamentul a ajuns la Cadix. Voluntarii au înțeles că nu sunt la Danzig!

PRIMELE ANGAJAMENTE

Nici sovieticii nu au rămas mai prejos. Au trimis imediat material, totul garantat cu aurul Guvernului Spaniol. Dacă Hitler nu aprecia ideologia naționaliştilor spanioli, Stalin se temea de marxismul foarte moderat al Guvernului din Natural, au început prin cunoașterea țării unde fuseseră trimiși. Primele blindate rusești au fost trimise în luptă la Esquivias, pe 29 octombrie. Nu a fost un succes. Plini de entuziasm, tanchiștii republicani au depășit infanteria de protecție și au rămas în pană de benzină în liniile naționaliste. Două zile mai târziu au intrat în luptă și detașamentul german. S-au constituit două companii. Pentru a nu uza inutil tancurile acestea au fost transportate pe front pe platforme remorcate de camioane. Au fost debarcate la Maqueda. Atacul s-a dat practic în același sector unde se luptaseră blindatele rusești. Era o dovadă a importanței Madridului pentru ambele tabere, către sfârșitul lui 1936...

CONCLUZII

Este interesant să subliniem că acțiunile tancurilor germane în Spania nu au cunoscut întreruperi. Și totuși, acțiunile lor sunt mai puțin cunoscute decât cele ale Legiunii Condor. De ce această mantie de tată Noe aruncată asupra unei unități de elită?

În primul rând oamenii detașamentelor de blindate erau mai puțin instruiți în Spania decât cei de la aviație. Fiind foarte bine plătiți, primind temporar un grad superior, erau relativ puțin angajați în lupte și apreciind vinul local, panzermanner-ii germani au căutat să rămână în Spania cât mai mult. Erau mai mulți tanchiști decât aviatori care putea afirma „Am rămas în Spania" chiar dacă propaganda de după război spunea că naziștii și fasciștii au ajutat naționaliștii angajând forțe puternice ce au testat material modern și puternic. Trimiterea rudimentarului Panzer 1 și obligativitatea reutilizării tancurilor rusești capturate ridiculizează pur și simplu aceste afirmații! Dacă Hitler ar fi fost cu adevărat sincer față de naționalişti, de ce nu a trimis în Spania Panzer II și de ce nu a testat Panzer III? Aceste întrebări sunt jenante pentru susținătorii lui Franco...

În sfârșit, tancurile nu au jucat un rol decisiv în acest război civil. Tancurile de fabricație sovietică au fost prost utilizate (din motive tactice sau politice). „Tanchetele" italiene s-au comportat în bătălia de la Guadalajara într-o manieră ce a compromis definitiv forțele blindate italiene. Germanii au căutat să fie discreți și să se mențină în planul doi. În rol de instructori, au tras cât mai multe concluzii și s-au convins de calitățile scăzute ale lui Panzer I. Un exemplar capturat și testat de sovietici a căpătat calificativul de „foarte prost" se pare binemeritat. În schimb multe deficiențe au fost compensate de către comandantul corpului expediţionar, von Thoma prin tactici superioare de utilizare. El a testat concentrările de blindate „panzerfaust" în zone strict limitate cu rezultate foarte bune. Aceste rezultate vor fi folosite în campania din Polonia și apoi în Războiul din Est. Francezii în schimb s-au păcălit: „Blindatele sunt marea decepție a Războiului din Spania" (Echo de Paris, 1 aprilie 1937!!!)

Legenda figurilor: Pag. 38 sus: Inițial Armata Republicană a utilizat camioane blindate. Apoi a primit material sovietic. Pag. 38 jos: T 26 capturat alături de un „carro veloce" italian și un autoturism Pag. 39 sus: Un T 26 capturat de trupele coloniale. Soldații primeau o primă la fiecare tanc preluat intact. Pag. 39 mijloc sus: Un alt T 26 este transportat pe un camion în zona de luptă. Pag. 39 mijloc jos: un Panzer.1 trece prin fața unui șir de avioane germane, fiind fotografiat de piloți. Pag. 39 jos: Un mecanic german repară calea de rulare a unui T 26. Pag. 40: Încercarea de adaptare a unui tun de 20 mm pe Pz 1 nu a dat nici un rezultat și a fost abandonată. Pag. 40 jos: Linie de T 26 la Carinena în 18 noiembrie 1938 Pag. 41 sus: Remarcați însemnele falangistilor de pe tancurile ce au defilat la Madrid în cinstea victoriei în 1939 Pag.41 jos: Un T 26 nou-nouț în timpul probelor de recepție ale naționaliştilor. Pag.42: Un alt T 26 ce defilează la Madrid.