la o viteză economică de 18 noduri; de 76 mm tip OTO SR; 2 afete a câte 3 tuburi lans-torpile de 324 mm pentru torpile anti-navă tip Mk44 și tip Mk46 STWS 2 ASW anti-submarine; 2 lansatoare pentru rachete tip „Corvus" a câte 8 tuburi lansatoare;

Senzori: radar de supraveghere cu rază lungă de acțiune tip 968; radare secundare de supraveghere IFF tip 910, radar de navigație de înaltă rezoluție tip 1006, radar secundar pentru dirijarea elicopterului, sonar subacvatic cu rază medie de acțiune tip 2050;

Sistem de comandă: tip CACS5 asistat de calculator, sistem de conducere a focului de artilerie tip „Nautis" 3FCS, sistem de lansare torpile tip STWS2, sistem de comunicații ICS3 (comunicații externe și interne), sisteme de navigație, echipament de contra-măsuri electronice, director electrono-optic „Radamec" T2500;

Dotări pentru aviație: elicoptere.

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE: Construcția: 1984-1986 la Șantierul Naval Swan Hunter, Walls; Echipaj: 16 ofițeri, 76 maiștri militari, 1 subofițer și 110 marinari angajați cu contract; Dimensiuni: lungimea maximă 148,2 m, la linia de plutire 137,6 m, lățimea maximă 14,75 m, pescaj maxim 4,68 m; Deplasament: plin 4800 tone; Propulsie: 2 turbine cu gaze tip Rolls-Royce Olimpus TM3B cu 25000 CP pentru o elice și 2 turbine cu gaze tip Rolls-Royce RM1C cu 9750 CP pentru o elice aranjate în sistemul CODOG, 2 elicii; Combustibil: 600 tone motorină; Viteză maximă: 28 noduri; Raza de acțiune: 4100 mile nautice Armament: 1 tun cu tragere rapidă

FREGATA „REGELE FERDINAND"

La 6 septembrie 2004 în acordurile marțiale ale fanfarei Infanteriei Marinei Regale, fosta fregată Britanică HMS COVENTRY a fost preluată în mod oficial de Marina Română cu noul său nume de REGELE FERDINAND printr-o ceremonie la Portsmouth. Această navă este prima din cele două fregate Britanice Tip 22 Seria a 2-a, cumpărată de Marina Română, a doua navă fiind fosta fregată HMS LONDON acum având numele de REGINA MARIA.

Fregata REGELE FERDINAND a fost predată după un amplu program de readucere la condițiile operaționale care a durat 12 luni.

Adresându-se Președintelui României Ion Iliescu și Ministrului Apărării Naționale Ioan Mircea Pașcu, Lordul Bach of Lutterworth, Ministrul înzestrării Navale a declarat: „Marea Britanie și România au dezvoltat relații apropiate și speciale, predarea acestei nave reflectând o creștere a cooperării în domeniul apărării dintre țările noastre".

În urma operațiunilor de modernizare fregata a fost dotată cu un tun cu tragere rapidă de 76 mm, cu comunicație prin satelit și cu sistem de urmărire electro-optic. Într-o etapă viitoare de achiziții și modernizare a fregatelor Tip 22, ce se estimează a fi executată în perioada 2008-2009, navele vor avea capacități sporite de apărare antiaeriană și război electronic, sistem de comandă modern, sistem de rachete anti-navă, sistem integrat de comunicații și de gestionare a mesajelor. În perioada 2005-2010 se vor achiziționa elicoptere, rachete, muniție de artilerie, torpile și tehnică specifică. Despre acest program Yan Booth, Directorul firmei „Fleet Support Limited" care a modernizat fregata REGELE FERDINAND la prețul de 116 milioane lire sterline a declarat: „probele în mare ale navei au arătat că această navă este foarte capabilă și această experiență va permite firmei noastre să furnizeze o valoroasă asistență în faza următoare de modernizare a navelor Marinei Române".

La 26 noiembrie 2004 la ora 11.30 fregata REGELE FERDINAND a părăsit portul Portsmouth cu destinația Constanța. Prima escală a fost efectuată în portul Porland pentru calibrarea aparaturii, următoarea escală fiind în portul Gibraltar după un marș de patru zile. Pentru aprovizionare s-a făcut o nouă escală în portul Aksaz din Turcia. Împreună cu câteva nave turcești de aceeași categorie a efectuat exerciții pentru testarea uniformizării procedurilor în vederea unor viitoare antrenamente în comun. După 48 de ore nava a pornit din nou pe mare spre Constanța unde a ajuns la 9 decembrie 2004.

Denumirea de fregată provine din vremea navigației cu vele, fregatele fiind nave de luptă puternic înarmate, cu o singură punte, capabile de a acționa independent. Mai târziu în secolul 19 denumirea de fregată a fost schimbată în crucișător, un termen care cuprindea o categorie vastă de nave corespunzătoare navelor de luptă de clasa a II-a, nave pentru recunoaștere, ușor înarmate, puțin mai mari decât canonierele. După Primul Război Mondial crucișătoarele s-au divizat în grele și ușoare în funcție de faptul de a avea tunuri de 203 mm sau mai mici și nu s-a întreprins mai nimic pentru a se restrânge mărimea și numărul lor. Termenul de fregată a fost din nou folosit în 1943 pentru o nouă clasă de nave de escortă antisubmarină folosite în Bătălia Atlanticului. După război toate categoriile de distrugătoare de escortă, corvetele și cuterele au fost asimilate ca fregate și termenul a fost de atunci rezervat pentru navele cu o singură misiune.

În timpul Războiului din Coreea s-a început construcția unei noi serii de fregate pentru a se contraface amenințarea submarinelor rusești. Ele aveau viteză mare pentru a putea urmări submarinele chiar pe vreme rea, proiectul lor Tip 22 prevăzând o viteză de 28 noduri.

Primele fregate construite au fost cele din clasa WHITBY la mijlocul anilor 1950, carena lor revoluționară Tip 12 a fost un succes fiind copiată pentru următoarele fregate din clasa ROTHESAY. Apoi proiectul a fost extins pentru a include echipament sofisticat în principal radare cu rază lungă de acțiune pentru interceptarea avioanelor precum și un elicopter ușor, rezultatul fiind cele 26 fregate magnifice Tip 21 ale clasei LEANDER, succesul de vânzări reflectând aprecierea calităților lor de către celelalte Marine.

Următoarea clasă de fregate a fost cea de fregate anti-submarine BROADSWORD Tip 22. Ele au fost criticate pentru că erau prea mari ignorându-se faptul că ele au fost proiectate atât pentru a acționa împreună cu portavionul INVINCIBLE în nordul Atlanticului în tot timpul anului, cât și de faptul că purta sistemul de rachete anti-aeriene „Seawolf" format din două lansatoare cu câte 6 containere la prova și la pupa, echipamentul de detecție anti-submarină, tuburile lans-torpile, două elicoptere „Wasp" (apoi „Linx") două lansatoare de rachete anti-navă tip MM 38 „Exocet" cu câte 4 containere amplasate la prova și 2 tunuri automate tip „Oerlikon" de 20 mm GAM-BO1AA amplasate în borduri la mijlocul navei demonstrau că nava nu era deloc prea mare pentru găzduirea lor.

Și în România au existat păreri critice referitoare la valoarea combativă redusă a fregatei fiind numită de unii „nava cu un tun", alții au criticat - ca și în Anglia - faptul că este prea mare pentru Marea Neagră și pentru Marina Română. Momentan criticile par a fi întemeiate, dar privind în viitor după ce nava va primi armamentul corespunzător și aparataj electronic performant, natura misiunilor ei va depăși arealul tradițional al Mării Negre. Împreună cu cea de a doua fregată REGINA MARIA și cu distrugătorul MĂRĂȘEȘTI va aduce un spor major de forță și mobilitate atât în spațiul strategic al României cât și în orice altă zonă fierbinte a Globului, Marina Română asumându-și astfel noi responsabilități în domeniul securității maritime.

Cele două fregate au primit numele a doi suverani români, Regele Ferdinand și Regina Maria în a căror domnie s-a îndeplinit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, ele preluând tradiția acumulată de distrugătoarele tip „R" intrate în serviciul Marinei Române în 1931, aceste nume amintind în permanență marinarilor români de înfăptuirea României Mari și totodată de patroana lor spirituală, Sfânta Maria.