Heinkel He 114 Modelism 1/72

A apărut! L-am achiziționat. Cine face ca mine, ca mine să pățească. Adică, prima serie este vândută cu preț promoțional de 45 RON. Următoarele vor costa 65 RON, deci grăbiți-vă.

De mult jinduiam după acest model pentru că atinge, din punctul meu de vedere 3 puncte sensibile: 1. Este hidroavion (și eu am o afinitate pentru genul ăsta de zburătoare); 2. Este german (și îmi va întregi colecția); 3. Poate (și este indicat d.p.d.v. istoric) să fie înmatriculat românește.

Până acum mi-aș fi putut potoli setea cu un exemplar scos de Mach 2 (Franța) sau cu unul din rășina de la Planet (Cehia). La amândouă însă prețurile se zvârcolesc în jurul la 30 Eur, ceea ce e cam mult pentru buzunarul meu de om însurat și proaspăt tătic. Mie plăcându-mi să dorm acasă, nu am achiziționat nici unul din modelele amintite. În plus le-am văzut pe amândouă și nu m-au impresionat deloc. De curând a mai apărut în peisaj un exemplar de la Airmodel (Germania) care însă este vac-form și foarte slab ca forme.

Pentru a achiziționa un model Airmodel trebuie să scrii la Herr-firmă și după ce îi virezi banii îți vacuumează o bucată (probabil în bucătărie). Rezultatul e ceva ce seamănă mai mult a Ar 95, cu montanții de la aripi foarte lungi.

Ca român sărac consider că macheta Modelismului umple o nișă prea mult timp lăsată vidă.

Și-acum, să ne uităm puțin în cutie.

Cutia de carton kraft se deschide în partea superioară în așa fel încât putem ține piesele înăuntru când lucrăm. Pe capac este un profil color din care ne putem inspira pentru vopsire. Poate că asta nu e suficient dar documentație se găsește și modelul nu este adresat copiilor.

În cutie găsim o cărticică cu istoricul românesc al aparatului și planuri la scara (1/40 ???) de bună calitate.

Decalul este frumos ca gest, dar nu se poate folosi la macheta în speță.

Oricum pentru mine a fost binevenit pentru a-mi completa cu cruci FARR un Fiesler 156 românesc pentru expoziția de la Muzeul Aviației din București.

Voi analiza piesele comparându-le cu planurile furnizate de Modelism.

Piesele din rășină poliuretanică de culoarea untului (de țară), în număr de 33 sunt turnate fără defecte majore cu excepția motorului (probabil doar la al meu). Din experiența proprie pare că a fost scos prea devreme și s-a deformat. Mai sunt câteva bule între cilindrii motorului dar cu puțină răbdare se pot scoate. Fuselajul este dat într-o singură bucată și este corect ca secțiune de data aceasta (oval).

Spațiul cockpit-ului este destul de bine detaliat cu structură internă de rezistență, cutii de aparate pe pereții laterali și podea striată la postul mitraliorului. Scaunele sunt date separat, cel din spate fiind de tipul rabatabil (un taburet pe un cadru metalic în A). Mitraliera destul de bine figurată poate fi oricând înlocuită cu ceva din cutia cu surplusuri. Manșa cu două coarne (rămâne de văzut dacă așa era) este decentă. Tabloul de bord cu niște instrumente foarte fine și frumos desenate, păcat că sunt înghesuite în mijlocul panoului, restul rămânând gol.

În fața parbrizului, median pe fuselaj există o priză de aerisire. În planurile furnizate apar defapt 2 prize orientate la fel dar plasate descentrat spre stânga fuselajului. Se poate corecta și așa voi face.

Bordul de scurgere al direcției este cam gros dar se poate subția, ceea ce e mult mai ușor decât a îngroșa.

Soluția aleasă pentru partea vitrată nu este cea mai fericită cu toate că poate câștiga puncte la originalitate. Sunt date ramele destul de groase dar fără transparent. Totuși forma nu se potrivește cu cea din planuri deci, ori a greșit Șerban Ionescu (autorul planurilor) ori a greșit matrițerul. Eu voi încerca să folosesc vitrajul de la un Ar 196 Airfix, pe care l-am canibalizat mai demult.

Aripioarele de jos sunt corecte în plan dar aș fi preferat să fie un pic mai groase - poate mă înșel.

Montanții arată bine, sfatul producătorului fiind să folosesc parțial la cei mici de pe fuselaj niște ace care să preia greutatea în caz că se va expune modelul la temperatură mare (există pericolul ca aripa să se înmoaie și să se lase sub propria greutate dacă aveți proiectoare în vitrină e cazul să țineți seamă de sfatul ăsta). Oricum aripa modelului meu este deja lăsată de vârfuri probabil din aceeași grabă de a o scoate din matriţa de cauciuc siliconic. O voi îndrepta cu un foen sau în apă caldă.

Flotoarele sunt corecte în forme și ca dimensiuni, singurul defect (puțin vizibil) fiind pe partea ventrală (o discontinuitate a liniei de chilă).

Pentru tehnologia folosită și având în vedere raritatea modelului eu mă declar mulțumit și aștept cu nerăbdare să mă apuc cu adevărat de el, ocazie cu care voi scrie articolul privind construcția și vopsirea machetei.

În punctul ăsta ar trebui să mulțumesc firmei Modelism pentru kit-ul pus la dispoziție, dar cum l-am cumpărat, o să-i mulțumesc portofelului meu și o să-l rog să nu mai facă fața aia la următoarea machetă. ■

Bilin Ungern-Wagen