Nu-i așa că nu știm încă...

Am avut trenuri blindate?

de ing. Cristian Crăciun

Până de curând credeam că am avut sau nu am avut și noi românii trenuri blindate pentru că: 1. La noi totul este posibil, 2. A crede înseamnă a nu ști (Lenin) și 3. Democrația îți dă dreptul să crezi orice, dar fără a fi convins că ai dreptate. Vedeți ca exemplu în acest sens tot ceea ce afirmă cei care consideră Internetul ca sursă supremă. (Apropos, mie îmi place Cristi Nițu, pe care nu îl cunosc și site-ul lui WW2 etc BRAVO) Măi oameni buni, mai există și sursele primare, pe care Internetul, copia unei copii după o copie aranjată nu le știe...

Uite așa am ajuns la concluzia că noi românii am avut patru trenuri blindate de captură, ce au trecut la Comandamentul Artileriei după Primul Război Mondial !!! Căutate și găsite în Arhivele ROMÂNEȘTI de prietenul Max Axworthy (cetățean britanic cu mentalitatea ca atare, cel care a schimbat-o pe cea românească) aceste trenuri vin să îmbogățească menajeria dotării Oștirii Române de marii corupți ai anilor interbelici. Amintiți-vă fraților afirmația unui general român chemat în fața unui tribunal, ce adusese avioane fără motoare din Franța de dragul comisionului oficial, că nici un regulament militar nu mă obligă să știu că un avion trebuie să aibă motor, și veți avea senzația denumită de psihiatrii de „deja vu".

Cercetarea Arhivelor Comandamentului Trupelor Terestre-Artilerie este în curs și suntem siguri că va furniza numeroase surprize. Dacă vom consulta lucrarea ARTILERIE FEROVIARE E TRENI BLINDATI a lui Pierangelo Caiti (Albertelli Ed. 1974) nu vom avea nimic menționat la Romania, în timp ce secțiunea pentru trenurile blindate austro-ungare nu arată că vreunul ar fi încăput pe mâini românești. Este o eroare ce poate fi constatată de orice vizitator al Muzeului Militar Național în curtea căruia se găsește un obuzer de cale ferată SKODA păstrat în condiții excepționale. În Ardeal au operat circa patru trenuri blindate austro-ungare iar în sudul Basarabiei circa trei trenuri despre care cineva ar trebui să știe cîte ceva. Diferența de ecartament face ca utilizarea lor ulterioară de către România Mare să fi fost puțin probabilă. Enciclopedia lui Paul Malmassari menționează Comandamentul Artileriei ca operând trei trenuri blindate capturate până prin 1925, dar după aceea Dumnezeu cu mila. Numai cititorii noștrii ar putea contribui la elucidarea existenței acestor trenuri în cadrul Armatei Române, prin texte, memorii sau fotografii originale.

Anuarul Ligii Națiunilor, ARMAMENTS YEAR BOOKS din 1925 nu menționează nici un tren blindat în perioadă. Erau oare atât de secrete sau de inexistente?

Noi credem că au existat. De ce? Simplu, pentru că structura de personal a Armatei Române, respectiv, include trei Grupul Artilerie Grea, cu trei companii, independente de Regimentele de Artilerie Grea ce apar în listele ofițerilor români din 1926.

Până când vor fi descoperite mărturiile despre aceste trenuri în arhivele românești, nu putem să spunem că România a avut în posesie trenuri blindate.

Cele mai apropiate de concept rămân platformele antiaeriene cu tunuri de 20, 37 și 88 mm, ce au fost „plimbate" pe linia de centură a Ploieștiului în 1943-1944, cu toate că din considerente de dezinformare erau înmatriculate în Divizia a-5-a germană de flak. Jumătate din personalul acestei divizii era format din tunari români. În timpul războiului a mai existat un tren de Stat Major, botezat PATRIA. Erau vagoane de călători modificate, o locomotivă din seria 52.000 și câte o platformă cu tunuri antiaeriene în față și în spate.

Se repetă enigma OMIDEI germane sau a trenului de flak ce ținea de Brigada 4 Antiaeriană Română, deși jumătate din efectivul Brigadei 5 Flak erau români, pentru a înșela vigilența spionilor (observatorilor) anglo-americani de la fața locului. Dar, această poveste în alt număr al revistei.

Unul dintre vagoanele cazarmă ale trenului. Aici echipajul era cazat și concomitent putea riposta prin mitraliere și arme ușoare oricărui atac cu arme ușoare al infanteriei. Inedită este utilizarea hamacelor de către echipaje, pentru mărirea spațiului util în caz de angajament. Ar fi interesantă mărturia unui fost combatant, din orice tabără. Din păcate lipsește.... Fotografiile din interior ar putea să ne dea o imagine asupra vieții într-un astfel de monstru. Au atacat Sighișoara, Brașovul, Sinaia și alte orașe românești...

Vedere din față a vagonului cu tun

Unul dintre primele trenuri blindate austro-ungare

Tren blindat al corpului XXV, comandat de către generalul Hoffman. Aceste vagoane au protecții pentru roți îmbunătățite

Vedere din profil a vagonului de artilerie cuplat cu o locomotivă MAV-377. Se observă ofițerul ce scrutează orizontul cu binoclul. În față se observă o scară din lemn rudimentară, ceea ce conferă un aer pitoresc și de improvizație.

Sus: Vedere completă a întregului blindat nr. IV. Se observă ferestrele vagoanelor protejate de panouri contra pietrelor.

Fotografie surpriză din colecția unui veteran aviator din Primul Război Mondial. Nu am reușit să identificăm cu precizie trenul. Este de fabricație rusească, iar echipajul este tot rusesc. Fotografia are pe spate inscripția Iași 1917 și a venit în România când ministrul lor de Transporturi a aprobat scumpirea biletelor de călătorie. Dacă aveți mai multe date despre el le așteptăm cu interes.