Nave celebre fregatele clasei FLOWER RĂZBOIUL CORVETELOR!

Primul Război Mondial a demonstrat cu vârf și îndesat că apărarea cea mai eficace împotriva atacurilor submarine a navelor comerciale, care transportau cele necesare traiului în Insulele Britanice și cele necesare ducerii războiului în Europa și U.R.S.S., era organizarea acestora în convoaie protejate cu nave ușoare, de suprafață echipate pentru lupta AS (anti submarină), de obicei din distrugătoare. Tocmai distrugătoarele s-au dovedit în Primul Război numeric cea mai deficitară categorie de nave - niciodată nu erau destule distrugătoare! Ca un făcut și în cel de al II-ea Război Mondial Marea Britanie (și nu numai), tot în distrugătoare era deficitară și încă rău de tot! Existau nave mari de luptă (Capital Ship) suficiente: nave de linie (cuirasate), crucișătoare grele și ușoare, nave mari port avioane, dar distrugătoare erau foarte puține. De asemenea erau lipsă și nave de escortă specializate; Marea Britanie avea doar câteva! Făcând un troc cu Statele Unite, Marea Britanie a primit 50 de distrugătoare vechi cu 4 coșuri, din cele utilizate în Primul Război Mondial; era evident un substanțial ajutor, dar nici pe departe nu acoperea necesarul de nave pentru escortarea convoaielor. Evident, Amiralitatea Britanică rechiziționase și transformase în escortoare orice tip de navă civilă ce se preta navigației pe Atlantic, aici intrau yachturi cu motor oceanice, traulere mari, vânătoare de balene, salutiere și sloopuri. Repede s-a constatat că cele ce țineau cel mai bine marea erau balenierele- nave pentru vânat balene. Concluzia: de aici trebuia pornit!

Apariția unor noi clase de nave de escortă „CORVETELE" și „FREGATELE"

Criza escortoarelor trebuia urgent rezolvată, altfel Marea Britanie pierdea războiul indubitabil și rapid! Construcția de distrugătoare era destul de complicată, dura mult și cerea facilități de șantier destul de mari. Deci trebuia o improvizație, o găselniță, ori în așa ceva britanicii au excelat întotdeauna. Deosebit de comozi și conservatori, cei de la Amiralitatea Britanică, la nevoie se mișcau foarte repede. Au făcut-o nu odată de-a lungul istoriei, au făcut-o și de această dată. Era nevoie de un escortor cât mai mic, cât mai robust, care să țină foarte bine marea și care să se poată construi în orice șantieraș de construcții, de reparații sau de întreținere, cum erau puzderie pe coastele britanice și pe râurile naționale. Nava care se potrivea ca o mănușă acestui scop, așa cum am spus, s-a dovedit a fi vânătorul de balene de mărime medie. S-a ales unul din tipurile de baleniere care se construia curent, mai ales în Scoția și care se preta traversării Atlanticului și înarmării anti submarine. Avea un tun de 102 mm, un „Pom-Pom" cu 6 țevi (adică un Flack AA de 20 mm), 40 de bombe de adâncime și ulterior 70 de grenade AS cu un dispozitiv de aruncare în borduri, Aparat ASDIC (un sonar incipient) și în scurtă vreme și un RADAR. A fost ales vânătorul de balene „SOUTHER PRIDE", iar escortorul rezultat a fost H.M.S. „FLOWER". Vânătorul de balene ales ca model se construia în serie mică la SMITHS DOCK. Escortorul rezultat, așa numita clasă FLOWER după capul de serie, trebuia să aibă o viteză nu prea mare, dar mai mare decât cel mai rapid cargou din epocă. Aceasta deoarece după o cumplită furtună tip Atlantic și care bântuiau mai ales iarna pe ocean și risipeau convoaiele, acestea trebuiau cât mai repede adunate și reunite de escortoare în vederea continuării navigației spre destinație. Desigur, viața pe o asemenea navă pe timp rău, urma să fie un iad, dar, pare-se că orice britanic era blestemat de la Dumnezeu, să fie apt pentru marinărie, indiferent de meseria civilă avută! Toți acești insulari parcă aveau în sânge marinăria și rezistau.

Vânătorul de balene ales, de Amiralitatea Britanică, era o navă de cca 60 de metri lungime, care ținea foarte bine marea. Efectiv dansa pe valuri pe o furtună oricât de rea. Era foarte robustă și poseda o mașină cu aburi cu triplă expansiune și un cazan, ambele extrem de fiabile. Avea o singură elice.

Acestor noi nave nu li se putea spune simplu „escortoare". Era un termen prea larg, în fond și distrugătoarele folosite la escortarea convoaielor erau tot escortoare. Așa că ROYAL NAVY a botezat noua categorie de nave de luptă cu o veche denumire de pe vremea marinei de război cu vele, aceea de „CORVETE". Prima serie de asemenea corvete a fost clasa FLOWER după numele capului de serie. Toate unitățile din această clasă au purtat nume de flori. În prima urgență s-au construit în 1940, 50 de asemenea unități, care au format așa numitul „RN GROUP". Apoi proiectului i s-au adus îmbunătățiri cerute, de practica din exploatare și luptă, și în 1941 s-au mai construit încă 70 de unități care au format „RNC GROUP" (Între timp corvetele din clasa FLOWER au început să se construiască și în Canada). În total, în anii 1941-1944 s-au pus pe cală 220 de unități FLOWER, dar au fost lansate doar 214.

Caracteristicile tehnico-tactice ale primului grup (RN GROUP): Deplasament: 1.170 tone standard/1.300 tone la plină încărcătură. Dimensiuni: 62,5 x 10,1 x 4,1/4,8 m. Căldări: 2 buc tip Amiralitate de înaltă presiune. Mașini: cu aburi cu triplă expansiune de 2.750 CP Elici: una elice. Viteza maximă: 16,5 noduri. Bunckeraj: 250 tone păcură. Armament: -1 tun de 102 mm L/45; 1 tun AA de 20 mm repede înlocuit cu 1 Pom-Pom automat cu 6 țevi de 20 mm; -1 lansator la pupă (apoi 2 lansatoare pupă) și 40 bombe de adâncime. Echipaj: 85-110 oameni din care 5-7 ofițeri.

La grupa II-a (RNC GROUP) catargul se mută în spatele comenzii și primește un RADAR. În plus mai primește 2 tunuri automate AA de 20 mm. În loc de 2 bărci primește 1 balenieră și mai multe plute de salvare. Numărul de bombe de adâncime crește la 70 și primește un dispozitiv tip mortier multiplu pentru lansarea a zeci de grenade anti-submarin. La corvetele construite în Canada în loc de Pom-Pom li se montează un tun revolver calibrul de 2 Pdr. A.A. Pentru îmbunătățirea calităților sale nautice, teuga se prelungește foarte mult și etrava mai înclinată, pentru Atlantic.

Prezentăm planurile unei corvete din clasa FLOWER din grupa II-a (RNC GROUP) construită în 1942 și anume corveta HMS BLUEBEL" K-80.

Din cele 214 corvete clasa FLOWER, 15 bucăți sunt cedate Marinei Statelor Unite (U.S. NAVY), iar 15 sunt transformate în dragoare de mine, fiind dotate cu echipamentul adecvat și cu aparate PARAVAN.

Putem spune fără nici o exagerare că această clasă FLOWER de corvete a fost, cuirasa de fier a Marii Britanii, de care s-a frânt asaltul haitelor de submarine germane. Paralel și mai ales ulterior au intervenit și alte mijloace AS, dar FLOWER Clas au fost câinii de stână ce au păzit pe orice fel de timp și în orice condiții, turma convoaielor pe Atlantic, au sângerat destul, dar au și lovit mortal multe submarine, de asemenea au zădărnicit nenumărate atacuri ale acestora!

După ce producția în serie a corvetelor FLOWER s-a pus pe roate, Amiralitatea Britanică a pornit, la crearea unor escortoare mai elaborate; acuma era un respiro, aveau cine să escorteze convoaiele: clasa FLOWER! S-a proiectat și s-a trecut la construirea în serie a unui escortor mai mare și mai puternic înarmat decât clasa FLOWER. Nevoia acestui nou tip de escortor se impunea, deoarece condițiile de trai pe micuțele FLOWER, erau, așa cum am arătat, diabolice, ori cu oameni mai odihniti, care aveau mai mult spațiu de trai și de dormit și cu o navă mai mare, care nu mai dansa pe valuri, se lupta mai cu spor împotriva submarinelor. Aceasta era o realitate, o axiomă și nu un moft! De asemenea pe o navă mai mare armamentul putea fi sporit, mai ales numărul de bombe de adâncime și de grenade AS, ceea ce practic mărea simțitor eficiența anti submarină, ori aceasta era și scopul și destinația acestor escortoare. Noua clasă a fost încadrată tot ca CORVETE și s-a numit Clasa de Corvete CASTLE, navele respective purtând nume de castele britanice.

Durata de construcție a acestor noi tipuri de corvete era evident mai mare și necesita utilajele unor șantiere mai acătării, dar rezultau nave mai bune și în fond, frontul era ținut cu chin și sânge de micuțele și bravele corvete FLOWER și echipajele acestora, care pe drept merit își câștigaseră renumele de cei mai duri marinari din ROYAL NAVY!

Corvetele din clasa CASTLE au fost construite în anii 1943, 1944, 1945 și în total s-au construit 66 de unități. Cu timpul unele unități și-au schimbat numele, primind denumiri fără prefixul „CASTLE".

Caracteristicile tehnico-tactice ale clasei CASTLE: Deplasament: 1.060 tone standard/1.600 tone la plină încărcătură. Dimensiuni: 76,8 x 11,2 x 4,11/4,19 m. 2 cazane de înaltă presiune de tip Amiralitate. 1 mașină cu aburi de 2.750 C.P. 1 elice. Viteza maximă 16.5 noduri. Bunckeraj 480 tone păcură. Raza de acțiune 9.500 Mile marine cu 10 noduri. Armament: -1 tun de 102 mm L/40; -6 tunuri automate AA de 20 mm (2 x 2 § 2x1); -cantitatea de bombe de adâncime dublă ca la clasa FLOWER; -1 mortier (multiplu) A.S. tip Hedhehag. Echipaj 120 oameni, din care 6-9 ofițeri între care și un medic, încă de mare importanță.

(Planurile pe planșa din mijlocul revistei).