Aeroglisor de Dunăre - machetă

Aeroglisor de Dunăre Cristian MARIN

La umbra Tovarăşului STALIN Machetist Cristian MARIN

Aeroglisor de Dunăre - machetă

Când am cumpărat numărul 1/1991 al revistei Modelism şi am văzut poza cu aeroglisorul fotografiat în Bucureşti în faţa Casei Centrale a Armatei şi planurile aeroglisorului, nu mi s-a părut că ar fi o lucrare care să mi se potrivească. Între timp, Modelism a scos kit-ul din răşină al aeroglisorului, la scara 1/35.

Având kit-ul în mână şi văzând aeroglisorul 3D parcă mi-a făcut cu ochiul ideea nu de a-l construi de la zero, ci de a monta kit-ul.

Calitatea pieselor turnate mi-a părut destul de bună la prima vedere. N-am găsit bule de aer sau piese turnate parţial, iar răşina părea a fi de calitate.

Acestea fiind zise, am „săltat" kit-ul şi m-am îndreptat cu el spre casă.

Am înşirat piesele pe masa de lucru pentru o mai bună examinare. Detaliile sunt bine reliefate, ceea ce îmi spune că n-am făcut o afacere proastă când am achiziționat kit-ul.

Am căutat în colecție revista unde știam că au fost publicate planurile şi am început să verific corectitudinea faţă de acestea.

Totul e bine. O singură problemă minoră am găsit la punte, care din cauza faptului că este subțire şi lungă şi care probabil a fost scoasă din matriță înainte de a fi complet întărită, s-a lungit cu 1,5 mm.

N-a fost nici o problemă să tai puntea la 8 mm în faţa locaşului trăgătorului. După ce am "extras" cei 1,5 mm din lungimea punții am lipit cele două bucăți cap la cap, folosindu-mă şi de o ranforsare lipită pe spate.

Pentru îmbinări, cea mai bună soluție mi s-a părut a fi cianoacrilatul (superglue). Rezistent şi destul de rapid.

Nu m-am străduit să chituiesc prea mult îmbinarea pentru că am făcut o tăietură foarte exactă, iar firicelul subțire care s-ar vedea urmează a fi ascuns de către diverse bagaje aşezate pe punte.

Pentru prinderea motorului voi folosi poxilina. Greutatea mare şi suprafața mică de lipire m-a făcut să mă gândesc la această soluție pentru că e mai sigură.

O dată rezolvată problema cu puntea (maxim 30 de minute) am început asamblarea kitului. Am făcut asamblarea pieselor ca să pot face vopsirea în „mare". Am ales ca variantă de vopsire culorile în care era probabil vopsit aeroglisorul la momentul capturării.

Am degresat suprafețele cu alcool izopropilic înainte de a băga aerograful în funcţiune.

Până să se usuce roşul cărămiziu cu care era pictat sub linia de plutire, am început desprinderea de pe culee a pieselor mici, debavurarea şi degresarea în vederea vopsirii.

Pentru îmbogățirea machetei am căutat printre „resturi", de unde am ales câteva lăzi de muniţie şi prelate rămase de la kit-uri Italeri şi Tamiya.

Picturarea de deasupra liniei de plutire am făcut-o cu gri deschis.

A trebuit să confecționez geamul şi rama, pe care kit-ul nu le oferă, dar şi asta a fost o parte uşor de rezolvat. M-am folosit de capacul de la o casoletă de îngheţată care era transparent din care am tăiat o bucată la dimensiunile măsurate pe plan, din care am făcut zona vitrată şi de fire trase la 1 mm din rama (culee) de la un kit de plastic, din care am făcut cele trei laturi ale ramei geamului.

Rama geamului a fost vopsită cu aceeaşi culoare cu puntea.

Uzurile pe punte le-am obţinut folosind pulbere obținută din cretă pastel: două nuanţe de gri (deschis şi foarte închis) şi un cărămiziu închis pentru „rugină". Prafurile le-am aplicat cu o pensulă lată (din cele pentru vopsele de ulei).

„Zgârieturile" le-am obţinut aplicând vopsea „oţel" cu o pensulă lată, ştearsă în prealabil până aproape nu mai lăsa vopsea pe suprafață (vopsire semi umedă).

Motorul cu ai săi cinci cilindri e foarte lejer de montat, trebuie un pic lărgită cu un spiralat gaura de la elice, în rest piesele vin singure la locurile lor.

E posibil ca braţele laterale de prindere ale motorului să fie curbate. Pentru că sunt subţiri se îndreaptă lejer la cald. Ori în apă caldă ori la flacăra unei lumânări, răşina se înmoaie, se aduce în poziția dorită şi când se răceşte va păstra ultima poziție în care s-a aflat.

Carterul motorului l-am vopsit „negru oţel", chiulasele în „aluminiu", iar evacuările în „oţel". Partea din spate unde era şi rezervorul de combustibil, le-am vopsit tot gri deschis. După uscare am făcut o spălare cu umbră arsă (vopsea de ulei), puternic diluată cu benzină de brichete.

Elicea am vopsit-o în culoarea lemnului şi după uscare am aplicat cu o pensulă lată şi „țepoasă", vopsea de ulei maro nediluată. Am apăsat destul de bine pe pensulă astfel încât să lase vopsea doar printre perii pensulei creând senzația de fibră a lemnului.

Dacă rezultatul nu este satisfăcător, vopseaua se şterge cu o cârpă şi se reia procedura până la obținerea efectului dorit. Pentru că vopseaua de ulei se usucă foarte greu, m-am folosit de căldura unui bec de la o veioză, cu abajur metalic astfel că elicea s-a uscat cam într-o oră.

Am fixat cu poxilină întregul ansamblu în locul de pe punte.

Tot din fire trase din rama de stiren am confecționat barele de protecție din fața elicei şi ranforsările suplimentare care susțineau motorul.

Am confecționat din tablă subțire de cupru, două cleme de prindere pentru canistre.

Am făcut ultimele retuşuri de vopsea şi am început să pun detaliile pe punte: mai întâi volanul, scaunele, suportul armei, arma (vopsită în „gun metal") cu bandă şi cutia de muniţie, lansatorul de rachete, lopata şi târnăcopul, adică cele date în kit şi am terminat cu lăzi de muniţie şi două prelate pentru a mai încărca modelul.

În final am pus modelul pe o „platformă", care să simuleze situația „reală" într-o vitrină care se găseşte în magazin şi care mă scapă de grija de a proteja macheta de praf.

Rezultatul final este chiar de efect şi nici n-a necesitat prea multă muncă din partea mea.

Conținutul Kit-ului 1. Prospect 2. CD-ROM including war pictures and history 3. Photoetch drivewheel, Stalin portret, windshield 4. Hull 5. Engine with cradle 6. Deck and winglets 7. Main cabin 8. 33 details parts including propeller, machine gun etc.

Nu uitați! piesele din răşină pot fi curbate sau îndreptate prin încălzire cu un foen şi apăsare uşoară.

În perioada 1941-1944, aeroglisorul a fost folosit de către Comandamentul Forţei Fluviale numai pentru misiuni de legătură. Era camuflat şi vă puteți imagina singuri diverse tipuri de diorame.

Preţ kit: 75 lei + 3,5 lei taxe poştale Vitrina TRUMPETER costă 25 lei