A FOST SAU N-A FOST ?

Messerschmitt P.1101 GUTER SCHUTZE - Țintașul de elită

La mai mult de o jumătate de veac de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial, câțiva istorici de aviație, dintre cei cu lucrări de tipul „copia unei copii copiată după o copie de bună calitate", au considerat că Me P.1101 a fost un proiect avansat, ce nu a depășit stadiul de machetă statică, cel mult. Un bătrân inginer german, ce participase la realizarea acestuia, a scos de la păstrare un vechi album cu câteva zeci de fotografii din timpul realizării primului exemplar, ce pe deasupra a mai și zburat. Și așa s-a răspuns la câteva întrebări: de unde au apărut Iak-ul 15, La 150, MiG 9 sau X 5 și alte aparate vestice.

Poveste

Dresda, mai 1946. Comandorul D. Kleinepilze era încă în ținuta de zbor și părea copleșit de o oboseală infinită. Noaptea trecută fusese masacrantă. Trimis în patrulare împreună cu alți 5 piloți din subordine, interceptaseră o formație masivă de bombardiere B-17, cu înmatriculare britanică. Au doborât 2 și asta îl făcea pentru moment singurul as german, ce doborâse avioane aliate, numai de la bordul unor reactoare. P. 1101 agil și ușor, nu avea puterea de foc a unui Me 262, dar nici fragilitatea unui Heinkel He.162.

Era un aparat bun, stabil și bine înarmat. Micile dimensiuni îl făceau greu detectabil, radarul de bord era foarte precis, dar fiind un monopost, necesita eforturi considerabile din partea pilotului. Noile rachete aer-aer filoguidate X4 (Kramer R.K.344) și radarul de bord erau deja arme avansate.

Adevărata istorie a lui Messerschmitt P.1101

Pentru a fi foarte clari, să spunem că acest aparat a fost prezentat într-un kit Dragon-Revell, de acum 20 de ani, ce făcea parte din seria „Luftwaffe 1946". Era un exercițiu de ficțiune tehnică cu motto-ul „Ce ar fi fost dacă ...". Cert este că nu ar fi fost nimic, dar pentru iubitorii de aviație, era clar că inginerii germani erau mai avansați în design și concepte decât cei care lucrau pentru Aliați.

De ce?

Există mai multe posibile răspunsuri: - practicarea aeromodelismului ca sport de masă și obiect de studiu la lucru manual în școli; - îmbinarea teoriei cu practica în toate domeniile de studiu; - cultivarea spiritului competitiv; - fuga de front prin participarea la elaborarea de noi arme neconvenționale.

În aviație este suficient să menționăm propulsoarele reactive, primele aparate cu reacție, aripile în săgeata pozitivă și negativă, scaunele ejectabile, cabinele blindate, măștile de zbor la înaltă altitudine, echipamentele de zbor pentru suprasarcină, piloții automați, rachetele ghidate, bombele telecomandate etc., pentru a descoperi că aproape nu mai există nimic nou, netestat atunci. Rachetele aer-aer, aer-sol, sol-aer, vopselele absorbante radar, radarul de bord, computerele de bord analogice, toate au fost testate de inginerii germani în război.

P.1101 are și el recordurile lui. A fost proiectat în numai 9 zile de inginerul Hans Hornung, imediat după primirea caietului de sarcini la 24 iulie 1944.

Hornung a proiectat un interceptor monopost, monomotor, cu un fuzelaj scurt și bombat. Aripa în săgeată avea un unghi de 40° lângă fuzelaj și 26° către extermități. Flapsurile erau montate pe tot bordul de fugă, iar ampenajele erau de tipul „fluture" cu ampenaje independente. Armamentul inițial era compus din două tunuri Rheinmetal Borsig MK 108 de 30 mm, montate în partea anterioară a fuzelajului. Macheta inițială a fost experimentată în suflerie pentru alegerea unor profile optime pentru planuri și ampenaje.

Varianta finală era foarte diferită de proiectul inițial. Primul prototip a început să fie construit la 10 noiembrie 1944, sub conducerea ing. Mortiz Asam, care mulți ani după aceea va fi constructorul șef al proiectului Super Guppy în SUA la Aero Spacelines. Construcția s-a realizat în complexul ultrasecret de la Oberammergau, primul zbor fiind programat pentru iunie 1945. În martie 1945, inginerii fabricii, speriați de înaintarea rapidă a Aliaților, au distrus planurile, după ce le-au fotografiat pe microfilme și le-au ascuns în 4 sate apropiate.

Când trupele aliate au intrat în Oberammergau, la 29 aprilie 1945, au găsit fabrica abandonată, sabotată, de foștii muncitori germani. Prototipul lui P.1101, realizat circa 80%, a fost găsit intact într-o galerie abandonată. Soldații ce au făcut descoperirea, au căzut pur și simplu în interior din pură întâmplare. Americanii au început căutările pentru a găsi planurile, dar au descoperit că francezii deja expediaseră acasă cele 4 seturi de microfilme, complicând astfel povestea avionului. O abilă manevră diplomatică a făcut ca americanii să intre în posesia unei copii a microfilmelor.

La uzina germană a fost trimis dr.Roberts Wood, șeful Diviziei de proiectare de la Bell Aircraft. Wood a intuit potențialul imens al proiectului și aparatul a fost transportat la Buffalo, lângă New York. O manevră abilă a feroviarilor însărcinați cu transportul, a făcut ca aparatul să cadă de pe platformă, în așa fel încât structura să fie afectată.

Chiar și așa tehnologia era foarte avansată. Fuzelajul din aluminiu era nituit cu popnituri și rășini epoxidice! Partea posterioară a fuzelajului era realizată din oțel inoxidabil. Rezervorul de combustibil central de 1.000 litri putea fi ajutat de alte două rezervoare largabile atașate sub aripi. În conul de deasupra prizei de aer se găseau buteliile de oxigen, radioul, servomecanismele pentru coadă.

Planurile erau realizate cu aceleași scule ca cele de la 262, dar cu o economie de circa 20% la greutate. Cabina era presurizată, cu scaun ejectabil și parbriz suflat cu aer cald preluat de la motor.

Pe aparatul avariat s-a instalat un motor Allison J-35, în locul germanului Jumo 004. Fuzelajul ulterior demontat și analizat, a servit ca model pentru noul X-5. Studiile aerodinamice pentru P.1101 au servit ca model de calcul pentru aparate mult mai moderne ca F-14 sau Tornado.

MESSERSCHMITT P. 1101 (diverse variante ale proiectului)