NORDENFELD SUBMARINE Abdulhamid Cristian CRĂCIUNOIU

Decada a 9-a a secolului XIX avea să aducă apariția primelor submarine capabile să se scufunde și să iasă la suprafață la comandă, să se deplaseze controlat și chiar să lanseze torpile. Concomitent au apărut prototipuri în SUA, Marea Britanie și Franța. Printre constructorii de succes îi putem menționa pe spaniolul Monturiol, americanul Holland, britanicul Garret sau suedezul Nordenfeld.

Era deja acceptată ideea că propulsia cu aburi nu se poate folosi decât la suprafață și de aceea clericul militar britanic Garret a surprins pe toată lumea când submarinul său RESURGAM a reușit să comprime aburul și să îl producă în continuare prin funcționarea boilerelor cu aer comprimat. Suedezul Nordenfeld s-a inspirat din această soluție la realizarea primului său submarin NORDENFELD 1. Achiziționat de guvernul grec, a fost un adevărat succes. Suedezul a trecut imediat la realizarea altor două submarine, tot în Marea Britanie. Imediat au fost cerute spre achiziție de către Turcia.

Au fost construite la Barrow în Furness, pe Tamisa. Planurile par a fi fost elaborate alături de Garret. Copiau în general soluția anterioară, cu perfecționarea cârmelor de adâncime. Turcii au fost puternic impresionați de NORDENFELD și o mare emoție a cuprins capitala atunci când s-a aflat că va evolua în Cornul de Aur. "BALENAVAPOR" cum a fost poreclit, a sosit prin forțe proprii în Marea Marmara.

Însuși prea slăvitul Sultan a preluat comanda spectacolului-demostrație. Mii de supuși au umplut ambele maluri ale Bosforului. Mari dificultăți au fost legate de găsirea unui echipaj turc și a unor ofițeri. O echipă britanică a fost adusă și antrenată în Marea Marmara, cpt. Garret și cpt. P.W.D. Alton. Prima probă a fost cea de urcare contra curentului puternic de pe Bosfor din acea zi. A funcționat perfect. Luat de curent, unul dintre vaporașele de traversare s-a îndreptat direct pe drum de abordaj, lovind prova submarinului. Toți au crezut că NORDENFELD se va scufunda, dar nu a fost cazul. Alunecând pe lângă vaporaș a fost ușor lovit la o elice dar, nesemnificativ funcțional.

A primit ordinul de a ataca o navă și mulțimea a fost cuprinsă de delir când două jeturi mari de apă au apărut din cauza vitezei, asemănător celor aruncate de balene. O torpilă a fost lansată, ceea ce a dus la ridicarea bruscă a provei, imediat compensată de echipaj. Apoi a trebuit să intre în competiție cu salupele de pază. Una câte una, acestea au fost depășite ca viteză. Mai târziu, Sultanul a ordonat ca nava să funcționeze ca submarin. Supraexcitată, mulțimea a văzut cum încet, încet, NORDENFELD intră sub apă. Un strigăt de disperarea a panicat mulțimea, aproape convinsă că nava este pierdută, dar încet, încet, chioscul și apoi corpul au reapărut la suprafață. Sultanul și mulțimea au fost cu adevărat impresionate și era clar că Marina Otomană avea un recrut de clasă.

Presa era entuziasmată, dar încă nu este clar dacă a fost sau nu mituită de ofertant. De ce?

Pentru că probele tehnice ulterioare au demonstrat mari slăbiciuni ale proiectului. Odată în imersiune, submarinul era foarte instabil, având ruliu mare. Prova sau pupa urcau pe măsură ce tancurile nebalansate erau golite. O catastrofă a fost pe cale să aibă loc când a fost lansată o torpilă. Prova s-a ridicat atât de tare că asieta a ajuns la aproape 30°. Încercările de balansare au dus la efectul invers, submarinul fiind la un pas de a fi pierdut. Apoi, când se pregăteau pentru o nouă scufundare, cu chepengurile deschise, un vapor a creat un siaj mare prin viteză.

Garret cu calm, a închis chepengurile, foarte puțină apă intrând în interior. Au ieșit imediat la suprafață golind tancurile de balast. În acest moment, era imposibil de găsit un echipaj turc și Guvernul nu era decis să achiziționeze nava.

Dar, pentru că întotdeauna există un dar..., amenințarea Rusiei ce avea o flotă mai puternică în Marea Neagră a dus la achiziționarea rapidă a primei unități botezată ABDULMECID.

Garret ce rămăsese pentru instrucție s-a întors în Anglia fericit. Nu știa că până la efectuarea plății va mai trece destul timp.

Problemele acestui submarin au continuat și nu numai că echipajele se transferau rapid, dar nici un specialist nu a reușit să învețe să îl controleze perfect. De aceea a fost pur și simplu depozitat în Arsenalul Tersane din Cornul de Aur, unde se mai găsea la începutul Primului Război Mondial.

Următorul NORDENFELD a fost cumpărat de Rusia cu condiția din Caietul de Sarcini ca să fie superior celui pe care îl aveau în dotare turcii! Evident. Indiferent cum, acest submarin a constituit un mare pas în dezvoltarea acestei arme.

NORDENFELD 1, patentat în 1881 a fost construit 4 ani mai târziu și avea 18,3 x 2,8 x 3,3 m, cu un deplasament de 60 t. Când naviga la suprafață, mașina cu aburi îi asigura 4 noduri, fumul fiind scos pe coș. Sub apă, aburul eliminat era păstrat sub presiune la bord în două rezervoare. Partea superioară a coșului era demontabilă și putea fi transportată pe punte. Echipajul de 3 oameni avea aer pentru 6 ore. Demonstrația publică a atras reprezentanții multor guverne din toată lumea. A fost o surpriză pentru mulți când submarinul a fost cumpărat de guvernul grec, ce nu a justificat oficial achiziția. A fost adus în Grecia și a fost supus unor teste complexe în golful Salamis, de care a trecut foarte bine, inclusiv de atac cu torpile Whitehead!

Încurajat de rezultate inventatorul suedez a trecut rapid la proiectarea și construcția celui de al doilea submarin cumpărat de cine oare? de guvernul otoman!

CARACTERISTICI Lungimea: 33,34 m Lățimea: 4 m Deplasament: 160 t Autonomie: 900 mile Puterea mașinii: 250 CP Viteză: 11 noduri suprafață, 5 noduri imers Armament: 2 torpile, 2 tunuri