NIMIC NOU ... BOMBA J (ECOLOGICĂ)

În septembrie 2007, agențiile de presă oficiale rusești au anunțat că Rusia a testat cu succes o bombă cu vacuum, cea mai puternică construită până în prezent, poreclită de proiectanți "Tatăl bombelor" sau "Bomba ecologică" ca răspuns la dezvoltarea unei arme similare americane, MOAB - "Mother of All Bombs" (de fapt MDAB de la Massive Ordnance Air Blast, ce până acum deținea neoficial titlul de cea mai puternică bombă nenucleară a istoriei.

Ca principiu de funcționare, o armă termobarică dispersează o pulbere sau un lichid cu o mică explozie. Aceasta este reglată să se producă de obicei într-un nor și acolo aprinde o încărcătură specială ce se amestecă cu oxigenul din atmosferă. Se realizează prin explozie o undă de șoc teribilă. Noile tipuri de arme de acest tip au un singur container și nu două, combustibilul fiind dispersat și aprins printr-o singură explozie.

Termobaric vine din greaca veche și provine din cuvintele ce înseamnă căldură și presiune. Ca oxidant la explozie este folosit oxigenul. Ca efect o bombă termobarică de ultimul tip poate fi comparată cu o armă nucleară de mică putere, să zicem o kilotonă, dar fără radiații și poluarea mediului. Este arma "ecologică".

Există însă riscul combustiei incomplete a etilen oxidului sau a propilen oxidului și atunci se adaugă și efectele armelor chimice, un argument pueril pentru cei ce au dat deja colțul.

Din punct de vedere istoric, armele termobare au apărut încă din timpul Primului Război Mondial și au tot fost perfecționate, atât ca armament portabil individual, cât și la bordul unor platforme respectabile ca blindate, avioane sau nave.

Au fost testate și la Ploiești la respingerea bombardierelor cu mai mult sau mai puțin succes în vara anului 1944.

Pasionaților de armament le recomandăm tură pe internet la unul dintre link-urile menționate:

Fuel/Air Explosive (FAE) Thermobaric Explosive (Global Security) Aspects of thermobaric weaponry (PDF) - Dr. Anna E Wildegger-Gaissmaier, Australian Defence Force Health Thermobaric warhead for RPG-7 Defense Update: Fuel-Air Explosive Mine Clearing System Foreign Military Studies Office - A 'Crushing' Victory: Fuel-Air Explosives and Grozny 2000 TOS-1 "Buratino" 220mm Multiple Rocket Launcher (Global Security) XM1060 40mm Thermobaric Grenade (Global Security) Soon to make a comeback in Afghanistan Animation Russia claims to have tested the most powerful Vacuum" weapon "Dad of all Bombs" - Russia's new super-weapon.INFOgraphics

Scurt istoric al utilizării bombele termobarice

Se consideră că aruncătoarele germane de flăcări, primele arme de acest fel sunt primul mod de utilizare a acestor arme. Scopul nu era în principal aprinderea dispozitivelor inamice, cât mai ales exterminarea ființelor dintr-o cazarmă, buncăr sau orice altă incintă prin axfisiere. Aceleași efecte au putut fi văzute la scară mult mai mare la bombardarea și distrugerea Dresdei de către Aliați, dar și cu alte ocazii.

În forma în care există astăzi, denumită Muniție de combustie cu aer se pare că ar fi fost dezvoltată în anii 60 și utilizată de către americani în Războiul din Vietnam pentru a distruge rețelele de galerii săpate de Vietcong, a face "poienițe" în junglă pentru aterizarea elicopterelor sau a distruge câmpuri de mine. Este o supoziție întrucât deschiderea arhivelor la termen a arătat că bombele cu parașute "margaretă" ar fi folosit nitrat de amoniu în scopurile menționate. Primele mențiuni ale acestei arme sunt făcute în literatura de limbă engleză din anii '70.

Forțele Sovietice au dezvoltat și ele astfel de muniție, mai ales pentru capetele lansate de pe aruncătoarele de rachete portabile individuale, ca de ex. RPO A Shmel Bumblebee.

Având un arsenal destul de vast de astfel de arme, o lovitură de acest fel ar fi fost semnalată vestului că a fost folosită în conflictele de graniță sovietochineze din 1969 pe Amur. Au fost cert utilizate în conflictele armate din Afganistan și Cecenia. Trupele sovietice au raportat că în luptele de stradă un AG 7 cu o astfel de lovitură avea efectul unui proiectil de artilerie de 152 mm.

TOS 1 Buratino este un lansator multiplu montat pe un șasiu de T 72 și a fost principala armă termobarică utilizată la Groznâi în cel de al Doilea Război Cecen.

Un sistem de acest tip, cu rachete mici, a fost dezvoltat de israelieni pentru deminare. Explozia generată, detonează prin simpatie un întreg câmp de mine mai mult sau mai puțin îngropate.

Cea mai nouă armă individuală din această familie, pare a fi SMAW -Shoulder-Launched Multipurpose Weapon utilizată la invazia Irakului.

Bombe aeropurtate asemănătoare au fost folosite contra trupelor AlQuaeda sau talibane în martie 2002.