Barca Tulceană

BARCA TULCEANĂ

dr. Cristian CRACIUNOIU

Probabilitatea de a găsi fotografii cu porturi de pe Dunăre necunoscute şi mai vechi de 100 de ani, este foarte redusă. Dar, încă departe de zero, aşa cum ne-a demonstrat Directorul publicației tulcene Timpul, dl. Dan Arhire. Un album cu circa 32 de fotografii dublu carte poştală, sepia, cu fotografii excepțional păstrate, vine să ne arate că probabilitatea despre care vorbeam anterior este încă departe de zero. Port popular, straie de oraş, multitudinea de nații ce trăiesc cu mult respect unii faţă de ceilalți, străzi dintr-un oraş în plină dezvoltare şi modernizare. Viața economică este puternică, un indicator în acest sens fiind portul, plin de corăbii, în marea lor majoritate venite din Mediterana. Le putem identifica tipologic pe toate, dar din păcate nu putem spune cu certitudine cum le numeau localnicii. Într-un studiu al lui Grigore Antipa apar în "Glosarul de termeni", circa 18 denumiri de nave, dintre care sunt clar identificabile doar 7. Pentru restul, sunt așteptați cercetători ce cunosc terminologie maritimă turcească, grecească şi italiană. Au să apară cu siguranță...

Ambarcațiunea, din fotografia al cărei autor este necunoscut, dar ar putea fi A. Xenopol, este din Sulina (vezi pag.7). El era un mare amator de fotografii cu nave. Nu știm exact din ce perioadă este cea prezentată la pagina 7.

Ca tip, este clar mediteraneano, cu vela triunghiulară şi antena tipică. Echipajul era de 2-3 barcagii, iar ceea ce este foarte caracteristic este cârma-şcondru, ce se distinge clar la pupa. Este o dovadă de vechime a unei soluții constructive întâlnite încă în vremurile dominate de bizantini. O navă asemănătoare este descrisă şi analizată în lucrarea "VELE ITALIANE dal medioevo al novecento" a cunoscuților arhitecți navali Sergio Bellabarba şi Edoardo Guerreri, Ed. Hoepli, Milano, 2002. Ei menționează studiul realizat de Carlo Ammatuna prin 1930, despre ambarcațiunile din Egee. O "Varca" se potrivește perfect cu ambarcațiunea noastră tulceană. Şi dacă în dialect, varca este barcă, de aici şi până la "Barca tulceană" este un pas. Nu există documentele de epocă ale căpităniilor de la Gurile Dunării, deci nu știm cine era proprietarul, dar o astfel de ambarcațiune transporta pește uscat. Era folosită şi la pescuitul morunului, fiind suficient de mare.

CARACTERISTICI TEHNICE Lungimea: 7,6 m Lățimea: 2,2 m Pescajul max.: 0.7 m Deplasament: 8,6 tone Material: Lemn Echipaj: 2-3 persoane Viteza cu vela: 7 noduri

Culorile indicate în ilustrația color sunt opționale. La vremea respectivă, vopseaua cea mai scumpă era albastrul, preparat din pigmenți speciali, frecați bine în ulei de in. Pentru opera vie se poate folosi negrul, carena fiind în mod sigur smolită la foc pentru impregnare şi etanşare. O astfel de ambarcațiune, bine cârpită şi cu filele putrezite, înlocuite, se folosea câte 20-30 de ani.

Coastele erau confecționate din stejar de obicei cioplit din bucăți potrivite din coroana pomului, filele dintr-un conifer şi mai rar din tei sau plop.

Există şi astăzi în Delta Dunării grupuri de arbori sau chiar câte o pădurice de pin pentru catarge. De aici s-a aprovizionat şi Flota Britanică din Mediterana, comandată de Horațio Nelson. Imaginile cu plute de pini perfecți ce vin la vale pe Dunăre sunt mai grăitoare decât orice.

Pentru confecționarea filelor de punte, vă recomandăm alegerea unui lemn de brad de rezonanță, ce are o fibră excelentă şi un colorit adecvat când este lăcuit sau ceruit.

Pentru modeliștii împătimiti recomandăm scara 1/10, cu coastele decupate la laser şi filele montate tradițional. Conform planului între coastele 0-3 şi chiar 7-prova este etanşă, deci se poate monta o stație de telecomandă ce permite navigația cu vele sau chiar cu rame.

Păpuși se pot confecționa cu resturi de Ken (prietenul lui Barbie) din China, ca să fie ieftin şi echipamentul corespunzător. Am putea reveni cu mecanismul ce mişcă marinarul de parcă ar trage la rame, dacă îl considerați interesant. Mult mai grozavă ar fi o astfel de barcă ce se deplasează cu vele.

Pentru aerul de epocă velele se fierb în ceai sau zat de cafea.

Spor la treabă !!!

PS: Un spirit întreprinzător ar putea încerca realizarea unui kit de construcție din lemn...

25 DE ANI !

În acest an se împlinesc 25 de ani de la apariția primului număr (experimental) al revistei MODELISM. Mulți sau puțini, niciodată simplu şi niciodată foarte complicat.

Cum era pe atunci: un iubitor de aviație sau marină avea o leafă mică şi nu putea cumpăra decât două trei modele 1/72 din plastic "Made in RDG". Vopseaua duco se făcea rost, cleiul se improviza din culee topite în acetonă cu care dilua nevasta oja de unghii.

Documentația era rară, cine avea o carte de aviație, marină sau blindate era un adevărat specialist. În schimb puteai să te abonezi la poştă cu un preț simbolic la Modelist Konstruktor, Modellezes, Modelar, Plany Modelarskie, Modelar sau chiar la revista chineză Naval and Cargo Vessel ce costa cât un ziar Informația. Topul preferințelor era aeromodelism, navomodelism. Prin 1984 înflorise şi activitatea de modelism pentru căile ferate, unde au apărut adevărate bijuterii din alamă, cu motoare cu aburi funcționale.

Ei au rămas unici în istoria modelismului din România, înscriind în concurs şi decernând titlul unui concurent decedat de doi ani! Aşa că sportul lor se transformase în "modelism mortuar" în loc de "modelism feroviar". După 1989 s-a ales praful datorită unor asociații "private" la propriu şi la figurat.

Astăzi oferta este colosală. Topul s-a schimbat. Cele mal solicitate modele sunt blindatele, de la 1/72 la 1/6 !!! Apoi avioanele şi în sfârşit navele sau tehnica spaţială. Ce să mai spunem despre documentație: cărți şi albume de o calitate excepțională, la prețuri uneori accesibile. Internet-ul pe post de bibliotecă sau chiar sursă de documentație. RC ultraușoare, uriaşe sau cu motoare turboreactor funcționale.

Dar lefurile? "Mari, dar de cele mai multe ori mici". Cât poate cheltui un om obișnuit pentru pasiunile proprii dacă nu fumează, nu bea şi nu sponsorizează lebede ? Păi 10-40 de lei pe lună, plus deturnări de care nu trebuie să știe nevasta. Mulți clienți ai magazinului nostru de modelism din București cumpără modelele şi lasă cutiile pentru a dezinforma nevestele. Şi iată cum se perpetuează situația din 1968 când moş Vsevolod Zelinski din Braşov şi Helmuth Orban din Timişoara nu aveau aragaze şi răcitoare, dar aveau ultimele răcnete în materie de telecomandă din Europa: Simprop şi Metz Mecatronic.

Există şi acum modeliști care nu au televizoare cu plasmă, dar au ultimul tip de Futaba compatibil PC, cu simulator programabil, sau un panzer 1/6!

Nu prea s-a schimbat mare lucru. A mal evoluat ceva tehnologia. Aşa va fi şi peste 25 de ani. O să vedeți.

dr. ing. Cristian CRĂCIUNOIU

PS: Majoritatea zdrobitoare a revistelor vestice nu publică planuri complexe, ci doar schițe simple şi profile color... De ce oare?