RAIMONDO MONTECUCCOLI

Clasa de crucișătoare ușoare RAIMONDO MONTECUCCOLI

Proiectul

Cele două nave autorizate de programul de construcții navale al anilor 1930-1931 RAIMONDO MONTECUCCOLI și MUZIO ATTENDOLO constituiau o îmbunătățire a tipului de crucișătoare ușoare italiene de tipul "Condottieri" început cu clasa BARBIANO în 1928. În comparație cu precedenta clasă CADORNA, noile nave erau cu 2.000 tone mai mari, cu majorarea lățimii și a lungimii, dar fără nicio majorare notabilă a forței de luptă. Însă, unul din principalele beneficii a acestei majorări a fost o mai bună protecție: 1.376 tone comparativ cu cele 578 tone ale clasei CADORNA, sau 18,3% din deplasamentul standard comparativ cu cele 8% ale lui CADORNA. Aceasta a permis o majorare de 10 mm a blindajului punții principale în interiorul pereților longitudinali etanși, care erau astfel de 25 mm în dreptul compartimentelor mașinilor și de 30 mm în dreptul magaziilor. Centura principală verticală a fost majorată la 60 mm între puntea blindată și platforma punții, cu plăci de 20 mm extinse până la puntea superioară. Pereții etanși transversali erau închisi la capete cu pereți de 40 mm, formând o cutie blindată. Barbetele turelelor principale aveau o grosime între 30 și 40 mm, în timp ce mai sus de puntea superioară, ele aveau 50 mm la turelele B și X.

De asemenea, la această clasă a fost introdus turnul blindat conic, în structura punților încorporate, având un blindaj de 100 mm. Centura blindată de protecție de 60 mm, a fost calculată să reziste exploziei proiectilelor de 200 mm de la 23 km cu o înclinație de 25° și a celor de 150 mm de la 15 km la aceeași înclinație. Aranjamentul mașinilor diferea puțin față de primele nave, fiind majorată cu 11% forța lor, pentru a se obține o viteză maximă de 37 noduri. O mai bună apărare a cazanelor a fost obținută și prin amplasarea lor în spații individuale. La încercările din 1935, MONTECUCCOLI a atins 38,72 noduri, la un deplasament de 7.020 tone și o putere de 126.099 CP. Se poate observa că deplasamentul său era mai mic decât deplasamentul standard, iar cazanele au fost solicitate doar cu 18% peste puterea proiectată.

În decursul activității sale, armamentul a suferit puține schimbări, cu excepția vechilor tunuri de 40 mm/39, care au fost înlocuite cu noile tunuri de 37 mm/54, grupate în jurul suprastructurii turnului de comandă, iar cele patru tunuri duble de 13,2 mm, au fost amplasate în jurul coșului din spate. Dispozitivul de lansare al hidroavioanelor, includea o catapultă parțial rotativă între cele două coșuri. La bordul navei se puteau ambarca 95 mine, două aruncătoare de încărcături explozive de adâncime contra submarinelor având o rezervă de 12 încărcături de 50 kg.

Modificări

Crucisătorul MONTECUCCOLI, în 1943, a suferit o majorare a armamentului său AA, prin înlocuirea tunurilor de 13,2 mm cu tunuri duble de 20 mm/70, într-un număr total de 20 de țevi. Mai târziu, tuburilor lans-torpile, catapulta și telemetrele situate pe tripodul catargului principal, au fost, de asemenea, demontate. Celălalt crucisător al acestei clase MUZIO ATTENDOLO, nu a suferit prea multe modificări înaintea pierderii sale.

Serviciul

Aceste nave au fost întârziate în completarea lor, din cauza schimbării planurilor și nu au intrat în serviciu până în vara lui 1935. Doi ani mai târziu, după izbucnirea războiului chino-japonez, Marina Regală Italiană a decis să-l trimită pe MONTECUCCOLI în Orientul îndepărtat, pentru a proteja interesele italiene în zonă.

Crucisătorul a plecat din Napoli la 27 august 1937 și a ajuns la Shanghai la 15 septembrie, unde se aflau deja punătorul de mine LEPANTO și canoniera CARLOTTO. În timpul perioadei din orient, nava a efectuat o croazieră extensivă în Australia, între ianuarie și martie 1938, precum și o vizită în Japonia și Hong Kong. Primind ordinul de a se întoarce acasă, a părăsit Shanghai-ul la 1 noiembrie 1938, după ce a transferat comanda Escadrilei Orientului Îndepărtat, crucisătorului BARTOLOMEO COLLEONI. După întoarcerea sa la Napoli, la 7 decembrie, nava a intrat în reparații de la La Spezia, după care a fost detășată Divizionului 8 de Crucisătoare, ca parte a Escadrilei a 2-a.

La începutul anului 1940, ea a fost o unitate aparținând Divizionului 7 de Crucisătoare, împreună cu sora sa și cu SAVOIA și AOSTA. La începutul războiului, serviciul său includea acoperirea ieșirilor punătoarelor de mine, ofensiva dragoarelor, bătălia de la Punto Stilo - Calabria și acoperirea de la distanță pentru convoaiele de trupe spre Africa de Nord.

În decembrie, nava a participat la bombardarea pozițiilor grecești de lângă Lukova, în nordul canalului Corfu, împreună cu SAVOIA și câteva distrugătoare. În anul următor, împreună cu celelalte unități ale Divizionului 7, au plantat mine într-un baraj la Capul Bon, între 19 și 24 aprilie 1941. În iulie, în timpul unei operații de escortare la distanță a unui convoi care se întorcea din Africa, însoțitorul său, crucisătorul GARIBALDI, a fost lovit de o torpilă lansată de submarinul britanic UPHOLDER. În timpul operațiunii "Mincemeat", lansată de flota britanică, MONTECUCCOLI a făcut parte din Divizionul 8, care a ieșit din Palermo la 24 august, încercând să intercepteze un convoi britanic spre Malta dar fără succes.

Mai târziu, în același an, o operațiune de minare, planificată în octombrie, în apropiere de Benghazi, a fost anulată când s-a crezut că flota britanică va iniția o acțiune ofensivă. Mai multe convoaie au fost escortate în restul anului, nava fiind prezentă apoi la prima bătălie de la Sirta, când a efectuat o operațiune de escortare apropiată a convoiului M 24 între 16 și 19 decembrie 1941, această operațiune continuând și în 1942. Apoi în mai, nava și crucisătorul SAVOIA au fost transferate la Cagliari în Sardinia, în încercarea de a opri punătorul de mine britanic WELSHMAN, să aprovizioneze insula Malta, iar apoi o operațiune de interceptare a sa, întreprinsă la 14 mai, nu a reușit să-l găsească. Însă un nou convoi britanic spre Malta, din cadrul operațiunii "Harpoon", pornind dinspre Gibraltar, la 12 iunie, a fost raportat la timpul potrivit. Cele două crucisătoare italiene au ieșit din Cagliari la 13 iunie, pentru a-l intercepta, dar fiind raportate submarine britanice în zonă, au schimbat traseul spre Palermo, de unde au plecat la 14 iunie, pentru a ataca convoiul lângă insula Pantelleria. Escadronul italian, care includea și cinci distrugătoare, a intrat în acțiune la sud de insulă, în dimineața zilei următoare, interceptând convoiul britanic, scufundând distrugătorul BEDUIN și avariindu-l pe PARTRIDGE.

MONTECUCCOLI a fost grav avariat de bombardierele americane, în timp ce se afla la Napoli la 4 decembrie 1942, rămânând în reparații până la mijlocul anului 1943. După invazia Siciliei de către Aliați, MONTECUCCOLI și SAVOIA au plecat din La Spezia la 4 august 1943, pentru a bombarda pozițiile Aliate la Palermo, dar această operațiune a fost anulată când poziția lor a devenit cunoscută.

Ca urmare a capitulării Italiei, MONTECUCCOLI a plecat spre Malta și apoi la Alexandria în Egipt, unde a fost folosit ca navă de transport pentru tot restul războiului. După război a fost reparat și folosit ca navă de antrenament, adăugându-i-se radar și armamentul AA fiindu-i modificat. În perioada octombrie 1953 iunie 1954, nava a fost din nou modernizată, iar turela B i-a fost demontată, ea fiind în continuare navă de antrenament până la sfârșitul anului 1963.

Cealaltă navă a clasei, crucisătorul MUZIO ATTENDOLO, a fost alocat Escadronului 2 la 6 septembrie 1935, după terminarea probelor, ca o unitate a Divizionului de Crucisătoare 7. Ea și-a desfășurat activitatea cu această formație până la izbucnirea războiului în 1940. Primele sale operațiuni au inclus escortarea convoaielor și participarea la bătălia de la Punto Stilo. Din 3 decembrie 1940 i s-a repartizat protejarea traficului pe rutele spre Albania, iar din 9 decembrie a fost detașată la Divizionul de Crucisătoare 8. La 23 decembrie a transportat trei batalioane de "Cămăși Negre" la Volona. Detașarea ei la Divizionul 8, s-a terminat la 19 februarie 1941, când ea a revenit la Divizionul 7. Aici a participat la mai multe operațiuni de minare în prima jumătate a anului 1941, mai importante fiind cele de la Capul Bon din aprilie, la Tripoli în iunie și în strâmtoarea Siciliei în iulie. La 21 august a fost din nou detașată Divizionului 8, fiind angrenată cu celelalte forțe navale italiene la interceptarea navelor inamice participante la operațiunea britanică "Mincemeat" între 22 și 28 ale aceleiași luni și la contracararea în luna următoare a unei alte acțiuni britanice, operațiunea "Halberd". După o altă revenire la Divizionul 7 la 3 octombrie, din nou operațiunile de escortare a convoaielor au continuat în noiembrie și decembrie, incluzând și prima bătălie de la Sirta. Activitățile sale în 1942 au fost aceleași ca în 1941, doar că în cursul operațiunilor contra convoiului britanic "Pedestal" din august, a fost lovită de o torpilă lansată de submarinul britanic UNBROKEN, lângă insulele Aeolian și care i-au distrus etrava. Totuși ea a fost capabilă să ajungă la Messina, unde i s-au făcut reparații de urgență, după care a fost trimisă la Napoli, pentru reparații capitale, la 6 septembrie. Din nenorocire aici nava a fost distrusă în același raid al aviației americane, care i-a avariat nava-soră, la 4 decembrie 1942, înainte ca reparațiile să fie terminate. După război, nava a fost salvată pentru a fi transformată într-un crucisător AA modern, dar această idee a fost abandonată.

Date tehnice

Constructor: MUZIO ATTENDOLO (M.A.) CRDA. Trieste; RAIMUNDO MONTECUCCOLI (R.M.) - Ansaldo, Genova

Pus pe cale de montaj: M.A. 10 aprilie 1931; R.M. 1 octombrie 1931

Lansat la apă: M.A. 9 septembrie 1934; R.M. 2 august 1934

Completat: M.A. 7 august 1935; R.M. 30 iunie 1935

Finalul: M.A. scufundat la 4 decembrie 1942; R.M. demolat la 1 iunie 1964

Deplasament: M.A. 7523 tone standard; 8989 tone cu încărcătura completă; R.M. 7523 tone standard; 8994 tone cu încărcătura completă

Dimensiuni: lungime 182,2 m (totală), 166,7 (la linia de plutire), lățime 16,6 m, pescaj 5,6 (mediu)

Mașini: 2 turbine Belluzzo; 5 cazane Yarrow

Performanță: putere 106.000 CP, viteza 37 noduri, capacitate de stocare a combustibilului 1.800 tone petrol (M.A. 1.118 tone)

Autonomie: 4.122 mile maritime la 18 noduri (M.A. 4411 NM)

Blindaj: 30 mm puntea; 60 mm centura principală; 70 mm turelele; 100 mm turnul de comandă

Artileria: 4x2-152 mm; 3X2-100 MM; 4X2-37 MM; 4X2-13,2 mm mitraliere AA

Lansatoare torpile: 2x2-533 mm

Avioane: 2, o catapultă

Echipaj: 578.

Mihai GEORGESCU