GROSSDEUTSCHLAND LA "PÂRLIȚI"

Cu speranța că nu v-am plictisit și că am reușit să trezim interesul pentru evenimentele deosebite petrecute în primăvara anului 1944 pe teritoriul României, vom încerca să tragem câteva concluzii, pe care le dorim benefice pentru modeliști și nu numai.

Prezența pe frontul din Moldova a Diviziei G.D. poate fi o bogată sursă de inspirație pentru realizarea unor machete pornind de la oferta de piață actuală, deosebit de generoasă. În dotarea acesteia s-au aflat majoritatea tipurilor de blindate germane folosite în cel de-al II-lea Război Mondial. În luna iunie 1944, la Bacău, s-a încercat, înainte de transferul în Prusia Orientală, aducerea diviziei la capacitatea de luptă standard prin completare cu tancuri și autotunuri.

Istoricii militari apreciază că Divizia G.D. a fost cea mai puternică mare unitate germană, atât prin calitatea elementului uman, cât și prin dotare, depășind chiar și diviziile blindate S.S.

G.D. rămăsese cu un număr redus de blindate datorită luptelor defensive din Sud-Vestul Ucrainei și din Basarabia, regimentul de tancuri fiind permanent angajat în sprijinul altor unități aflate în retragere sau încercuite. La 6 aprilie 1944, erau operaționale 6 tancuri - 3 "P IV" și 3 "P VI- TIGRU". În afara pierderilor materiale (batalionul 1 Panther a pierdut toate tancurile) au căzut în luptă comandantul batalionului 1 și 2 dintre comandanții de companii din batalionul 3 TIGRII, iar la 8 martie 1944 comandantul regimentului, colonelul BUSING și 2 ofițeri de stat major au fost uciși de o salvă a artileriei sovietice. Ajuns la capătul răbdării, generalul locotenent WALTER HOERNLEIN, comandantul din acel moment al diviziei, a trimis o telegramă dură la cartierul general. "Pe frontul de Est există numai divizia G.D." ceea ce i-a atras schimbarea rapidă din funcție.

Așa cum am arătat în articolele anterioare, divizia s-a refăcut rapid, primind tancuri noi sau recuperând unele din cele avariate, având o contribuție decisivă la stabilizarea frontului din Moldova, zădărnicind ofensiva sovietică pe direcția Ploiești-București.

Alături de G.D., o divizie blindată S.S. și Divizia 24 tancuri germană, greul defensivei a fost dus și de Divizia 18 munte română, ostașii români reușind, în cele din urmă, să mânuiască noul armament antitanc intrat în dotare.

Insistăm pe organizarea Diviziei Germania Mare pentru că ea a servit drept model Diviziei blindate România Mare, nume pe care l-a primit la 26.04.1944, după reorganizare, Divizia 1 blindată și pe care l-a purtat până la desființarea sa, în octombrie 1944, ca urmare a condițiilor impuse de aliați.

În iunie 1944 Divizia G.D. era formată din 4 regimente: 1 regiment de tancuri, 1 regiment de artilerie, 1 regiment de grenadieri - vânători de tancuri și 1 regiment de pușcași; o brigadă de autotunuri și câteva batalioane independente.

De remarcat că cele 2 regimente de infanterie erau complet motorizate, pe transportoare blindate Sd.kfz 250 și 251 de diferite tipuri, ceea ce le conferea o mare mobilitate.

Despre TIGRII și PANTERE am vorbit, dar greul era dus de Panzerele IV din batalionul II. În perioada amintită acest batalion a fost desfășurat în jurul satului Pârliți (Palati sat cum apare în documentele germane) unde s-au purtat lupte grele cu blindatele sovietice. Panzerele IV erau de tipul "H" cu zimmerit și blindaje suplimentare. Pe lângă vechile machete la scară 1/35 Tamiya, Gunze și Academy, recent Dragon a lansat machete de excepție ale acestui tanc ultimul fiind "G"-ul de Kursk (kit 6363), dar nu încă "H" care probabil că stă la rând pentru 2008 (există totuși "H" Dragon produs la mijlocul anilor '90). Panzer IV a fost construit în numeroase variante. Din 1942 s-a aflat și în dotarea armatei române, care a primit cel mai mare număr de P IV exportat de germani.

Un exemplar a supraviețuit războiului și împreună cu cele primite ulterior de la sovietici, din capturi, a fost tancul de bază până în 1950. Ultima apariție pe câmpul de luptă a lui P IV, a fost semnalată în timpul războiului de 6 zile (1967), când o brigadă siriană dotată cu acest tip de tanc s-a confruntat cu tancurile Sherman și Centurion ale israelienilor, care au anihilat cu ușurință bătrânele panzere care nu aveau în plus, față de dotarea din timpul conflagrației mondiale, decât o mitralieră sovietică de 12,5 (aflată de regulă în înzestrarea tancurilor I.S. 2/3 sau T 54/55), cocotată pe turelă. Subiectul este interesant și a fost abordat frecvent de modeliști. Spre deosebire de tancurile PIV Sherman-urile israeliene erau modernizate având blindajul întărit și un tun nou, de 105 mm, de proveniență franceză.

Atât Dragon cât și Academy, produc machete la scara 1/35 ale acestora, iar recent A.F.V. a realizat macheta Centurionului israelian.

Datorită unui locotenent major Hans Jong din batalionul II (P IV), avem mărturii și fotografii din satul Pârliți, pe ale cărui ulițe tânărul ofițer s-a "plimbat" aproape două luni. Tancul său, Panzer IV tip "H" cu zimmerit, suprablindale laterale și "împânat" cu șenile de rezervă, din turela căruia ne zâmbește un tânăr blond, probabil mulțumit de cele câteva clipe de liniște dintre două lupte și, de ce nu, de bucatele moldovenești și de ospitalitatea moldovencelor, care militau și atunci, și acum, pentru integrarea europeană, pe fundalul unor case specifice din zonă, credem că ar merita o dioramă.

Blindatul avea numărul de turelă "511" pictat pe suprablindalul turelei, alb cu contur negru (compania 5, plutonul 1, tancul 1) simbolul diviziei (casca de oțel) de dimensiuni mici, în culoare neagră în fața numărului și crucea "balcanică" pe suprablindalul lateral al șasiului, la mijloc.

În continuare vom prezenta organizarea regimentului de artilerie al Diviziei G.D., ce a avut în dotare un autotun celebru cu care, începând din 1943, au fost înzestrate toate diviziile de tancuri și blindate germane, HUMMEL - 15 cm SFH 18/1 AUF FGST PZKFW III/IV (Sd. KFZ 165) - aceasta era denumirea oficială ce demonstrează rigurozitatea germană. La solicitarea forțelor terestre, spre sfârșitul anului 1941, la nivelul conducerii germane s-a luat hotărârea de a se realiza două autotunuri, care să sprijine în câmpul tactic diviziile blindate, ce urmau să fie dotate cu obuziere de 105 mm, respectiv 150 mm, proiecte finalizate în primăvara anului 1943 când, pe frontul din Rusia, au apărut Wespe și Hummel. Pentru a asigura mobilitatea necesară, obuzierului de 150 mm tehnicienii germani au găsit o soluție ingenioasă, autotunul fiind o combinație între elemente din cunoscutele panzere germane III și IV. Astfel, P III a furnizat motorul și transmisia, iar P IV elementele de șasiu și trenul de rulare, produsul rezultat fiind mai lung (P IV- 7015 mm, Hummel-7170 mm) și mai lat (P IV-2889 mm, Hummel-2910 mm).

Între 1943 și 1945 au fost produse 724 exemplare în două serii, early și late, urmând evoluția Panzer III și IV. În funcție de unitățile care le-au folosit există mici modificări exterioare.

O problemă deosebită a constituit-o numărul mic de obuze pe care putea să-l îmbarce un autotun, 18 lovituri. Germanii au găsit o soluție ingenioasă, au realizat un șasiu fără obuzier, care încărca numai obuze, dar în caz că cel înarmat era lovit, obuzierul putea fi mutat pe vehiculul de realimentare, care însă nu avea protecțiile laterale. Au fost construite 157 de exemplare. Divizia G.D. a fost dotată cu autotunul Hummel în vara anului 1943 în preajma bătăliei de la Kursk.

În organigramă este trecut un batalion cu trei baterii. Cele două regimente (de grenadieri și de pușcași) au primit câte o companie de Wespe (15 autotunuri). Regimentul de artilerie era organizat pe 12 baterii.

Și armata română a avut un Hummel, primit de la sovietici în 1946, dar bun numai pentru parada victoriei, unde de altfel a și participat. De ce nu era funcțional? Simplu. Rușii "uitaseră" să ne dea și închizătorul de la obuzier.

Primele modele la scara 1/35 ale acestui obuzier s-au produs în Germania, din rășină și white metal, dar au dispărut demult de pe piață. Firma Bandai a realizat un kit din plastic injectat la scară 1/30 cu ani în urmă, dar cele mai apreciate kit-uri ale Hummel-ului sunt cele produse de Dragon, care a refăcut de câteva ori matriţele, acum găsindu-se la vânzare kit-ul nr. 6150 (producție inițială) și nr. 6204 (producție timpurie).

De asemenea, la scară 1/72 există oferte interesante, inclusiv un excelent exemplar din metal, montat și vopsit, pe care îl puteți găsi și la magazinul Modelism.

Modelul pe care îl prezentăm este 6204, la care s-au făcut modificările pe care le aveau autotunurile ce au fost în dotarea Diviziei G.D. Astfel, pe blindajele laterale erau montate suporturi pentru șenilele de rezervă, iar în partea din față, stânga și dreapta, suporturi pentru galeți. Micile modificări față de autotunul de bază, erau executate de echipaje și mecanici și erau diferite de la o divizie la alta. Autotunurile erau vopsite în culoarea de bază galben închis, peste care se aplicau camuflaje, fără un model anume, tot în funcție de divizia din care făceau parte. Cele din G.D. aveau pete verzi și maro, iar crucea, de tip balcanic, era plasată la mijlocul blindajului lateral.

În afară de cele 3 baterii Hummel (9 piese și un Panzer III de comandament) tunurile celorlalte 9 baterii ale regimentului de artilerie erau tractate de autotractoare de diferite tipuri în funcție de calibrul tunurilor, DEMAG, Sd.Kfz 7 sau FAMO. Comanda folosea autoturisme Horch, kubelwagen și semișenilate Sd.Kfz 250.

Puterea de foc a regimentului era deosebită, dar din cauza evoluției defavorabile a situației de pe front, în special autotunurile Hummel erau angajate în trageri directe chiar în linia întâi, ceea ce le provoca pierderi foarte mari.

Dacă germanii s-au refăcut la Bacău, Divizia 18 munte a fost cantonată la Iași, după ce frontul se stabilizase la mijlocul lunii iunie 1944. Au fost câteva săptămâni de liniște. A urmat ruperea frontului de către sovietici la 20 august și pașaportul pentru supraviețuire bocancii pentru că ceasuri nu prea aveau românii. Rușii îți luau bocancii și poate că aveai noroc, așa cum a avut și sergentul major Grigore Vișan din stânga fotografiei, tatăl unuia dintre autorii acestui articol, radiotelegrafist în compania transmisiuni a Diviziei 18 munte.

În numerele următoare vom prezenta un alt blindat interesant și foarte căutat de machetiști și care a dotat brigada de autotunuri a Diviziei G.D., precum și unitățile blindate române.

> Valeriu VIȘAN Gheorghe MARIN General-maior EUGEN BANTEA