AMBARCATIUNE FLUVIALĂ

AH ITALIENII ĂŞTIA !

O fotografie din timpul Primului Război Mondial ne arată o navă cu vele la Galați, în zona de refugiere a navelor de război românești. Este evident o navă din lemn de origine mediteraneeană, mai bine zis italiană. Dunărea de jos era plină de astfel de nave, dacă ar fi să ne amintim numai de faimosul mecanic italian Barbieri de la Sulina, nepotul său ajungând amiral în Flota Română.

Un alt italian ilustru a fost Luigi Rizzo pleacat și el din zonă pentru a scufunda cuirasatul austro-ungar SZENT ISTVAN fără Horty la bord, din păcate.

Un studiu al velierelor din lemn minunat făcut de către arhitecții navali Sergio Bellabarba, Giorgio Osculatti și Eduardo Guerreri în de mult dispăruta revistă Navi e Modelli di Navi încadrează velierul nostru în categoria pareggia", ambarcațiune tipică acum un secol pentru apele provinciei Liguria.

Ultimele atestări documentare provin din a doua jumătate a secolului XIX.

Caracteristici generale: Lungimea: max. 20 m Lățimea: min. 5 m Deplasament: 30-40 t

Cei care definesc tipul sunt August Jal în biblia navelor vechi "Arheologia Navală" din 1840 și fost director al Muzeului Marinei Franceze Edmond Jal în Souvenirs de Marine, ce pot fi consultate la cerere la redacția noastră în edițiile originale.

Un prieten spunea cu năduf "Ah, italienii ăștia cu mașinile lor care intră pe sub ușă !". Acum un secol, probabil că vorba lui Cehov "cineva, undeva spunea: mă duc cu piroga să culeg banane !"

Adânc nu?

Fotografie contact după un clișeu pe sticlă 12x18 cm (Colecția C. Crăciunoiu). A fost realizată în 1918 cu ocazia retragerii unităților flotei fluviale în zona Galați-Brăila.