OPEL-BLITZ MAULTIER Arcadie ŞENILEVSCHI

La originea apariției acestui camion cu şenile, aparent curios, stă un plutonier de intendență, ce era disperat de faptul că nu-şi putea îndeplini misiunile din cauza camionului său de 3 tone Opel-Blitz, veşnic înnămolit în "asfaltul lui Stalin", de pe drumurile din Est. Cu băieţii înfometaţi de la Waffen-SS nu se putea glumi. Primăvara şi toamna putea circula numai vehiculele şenilate sau semişenilate.

Generalul Heinz Guderian raportase că cel mai mare consumator de carburanţi în campania din Est nu erau blindatele, ci camioanele de transport, ce încercau să se despotmolească. Inutil căci după numai 100 m de drum se împotmoleau din nou.

Subofiţerul nostru a avut ideea de a raporta generalului că prin transformarea camionului său într-un semişenilat ar reduce consumul de carburant şi ar creşte eficacitatea transporturilor.

Istoria nu ne spune cine a avut ideea de a utiliza primul trenul de rulare împrumutat de la o şeniletă Bren Carrier, capturată de la britanici, în număr mare aflate în depozitele Wehrmacht-ului.

Soluţia s-a dovedit excelentă şi a fost adoptată în serie. Firmele Opel, Ford şi Klockner-Deutz au început să producă rapid. Maultier a plecat din camioanele de 3 tone existente: Opel-Blitz, Ford V8 şi Klockner-Deutz Magirus.

Pentru această transformare, roţile din spate şi suspensia cu arcuri lamelare au fost suprimate. Puntea spate a fost apropiată la maximum de motor prin scurtarea arborelui de transmisie. Un şasiu cu armătură metalică a fost ataşat prin nituire de şasiul camionului pentru calea de rulare.

Sistemul de suspensie britanic Horstmann (galeţi, bare de torsiune...), au fost fixate pe un şasiu tubular. Prima transformare s-a făcut la un atelier mecanic de unitate aflat pe front. Pentru producția de serie au fost confectionate "kit-uri" ce permiteau transformarea camioanelor direct în atelierele unităților operaționale.

Cel mai bun dintre cele 3 variante de Maultier, a fost Magirus, datorită motorului său diesel lent şi puternic. Opel-Blitz a dat şi el satisfacție, mai puţin Ford V8, dar care (ca de obicei şi oriunde), a fost construit în cel mai mare număr de exemplare. Utilizarea acestui tip de transporter ar fi trebuit să fie rezervată anotimpurilor noroioase, dar nu a fost aşa întrucât transformarea inversă, din semişenilat în camion pe roţi era imposibilă. Iată de ce Maultier-urile s-au uzat rapid.

Mercedes Benz a realizat un Maultier pornind de la camionul standard de 4,5 tone, cu un tren de rulare de la Pantzer II. Era o tentativă de suplinire a lipsei de tractoare semişenilate de 8 tone, Sd.Kfz.8.

Maultier Nebelwerfer 42

Prin blindarea autocamionului cu foi de tablă specială de 6-8 mm, s-a obţinut un vehicul de transport pentru lansatorul de rachete multiplu de 150 mm Panzerwerfer 42 cunoscut deja sub numele de Nebelwerfer (aruncătorul de ceaţă). În mod normal ele erau transportate pe camioane de 3 tone.

Faimoasa "Orgă a lui Stalin" sau Katiuşa era formată din aruncătoare de acelaşi tip, montate pe camioane 6x6, ce se deplasau după fiecare salvă. Pentru a câştiga în manevrabilitate şi viteză de punere în baterie Nebelwerfer-ul a fost montat pe o remorcă manevrată de camioanele de 3 tone. Acestea transportau şi muniţia. În noile condiții Nebelwerfer-ul a fost montat pe un Maultier blindat, cu plăci înclinate.

Lansatorul de 10 tuburi era montat pe o rigletă ce permitea înclinarea la 45° şi rotirea la 360°. Sistemul de ochire era preluat de la un mortier RA 35 standard. Lansarea rachetelor se făcea prin aprindere electrică cu un levier de tipul generator de mână, secvenţial rachetă cu rachetă. Un cadran preluat de la discul de formare a numerelor de telefon, permitea selectarea tubului ce va fi lansat. 10 proiectile de 15 cm erau transportate în tuburi, iar 10 lovituri suplimentare erau stocate în rastelele laterale din compartimentul de luptă.

În această configuraţie Maultier cântărea 7.250 kg la încărcătură maximă. Față de Katiuşele sovietice avea avantajul de a fi blindat şi de a avea un lansator orientabil pe axa vehiculului.

Deşi avea o greutate suplimentară de 1.320 kg faţă de un Maultier obişnuit, Maultier-ul Nebelwerfer avea o manevrabilitate foarte bună. Vehiculul stă la baza dezvoltărilor ulterioare a lansatoarelor de rachete terestre în baterie.

DATE TEHNICE

Lungimea: 6 m Lăţimea: 2,025 m Greutate totală: 5.930 kg Greutate gol: 3.930 kg Motor: 6 cilindri cu benzină de 3,6 litri, răcit cu apă Putere: 68 CP la 3.000 de ture pe minut Viteză: 38 km/h max., 20 km/h autorizată de Wehrmacht Autonomie: 160 km pe drum amenajat, 80 km pe teren accidentat