MIGHTY MO super-cuirasatul rapid USS MISSOURI-BB 63 Motto: "the greatest warship of all time", Hamy S. Truman > Mihai GEORGESCU

Până la apariția bombei atomice cuirasatul a fost cea mai terifiantă armă de distrugere pe care a produs-o inteligența umană. El a fost arbitrul final în competiția pentru puterea navală constituind fundamentul pe care s-a construit supremația europeană și factorul în trasarea hărții politice a lumii, rămânând multă vreme primul ingredient al problemelor globale.

În timp cuirasatul s-a dovedit a fi o armă navală de o mare durabilitate și deși navele ce luptă cu tunuri mari au dispărut din dotarea Marinelor lumii, unele din ele au fost păstrate, navele clasei "Iowa" din care face parte și "Missouri" fiind din nou readuse în serviciu ca nave hibrid purtătoare de tunuri și rachete și nu este nicio îndoială că ele vor rămâne în serviciu pentru încă mulți ani.

Încorsetată în limitele Tratatului de la Washington de înarmare navală Marina Americană n-a putut produce cuirasate decât cu un tonaj de 35.000 la care artileria și blindajul aveau prioritate în defavoarea vitezei. Ele au fost cuirasatele clasei "North Carolina" și "South Dakota" care nu depășeau viteza de 27 de noduri, suficientă însă pentru escortarea portavioanelor rapide. Pentru a obține o viteză superioară Marina Americană a decis în 1938, majorarea tonajului noilor cuirasate la 45.000 tone. Rezultatul a fost clasa de cuirasate "Iowa", șase nave fiind autorizate, una din ele fiind cuirasatul "Missouri".

Prima pereche de nave "Iowa" și "New Jersey" au fost comandate în 1938, a doua pereche "Missouri" și "Wisconsin" în 1939, perechea finală "Illinois" și "Kentucky" nemaifiind finalizată. Cuirasatul "Missouri" a fost lansat la apă la 29 ianuarie 1944 la șantierul naval din Brooklyn fiind ultimul din clasa "Iowa".

La lansarea lui, senatorul de Missouri Harry S. Truman a declarat "Viitorul promite fără îndoială cetățenilor statului nostru să fie mândri când cuirasatul "Missouri" și navele sale surori cu vâlvătaia bateriilor vor ataca în golful Tokyo." Aceste vorbe au fost profetice, dar în acea zi de iarnă nimeni nu-și putea imagina cruciala contribuție pe care amândoi, el și cuirasatul "Missouri" o vor juca în desfășurarea războiului. Însă chiar înaintea lansării sale nava a fost subiectul unor controverse fiind descris de criticii navali ca "un elefant alb de o sută milioane de dolari" și ca "un leviathan senil făcut arhaic de puterea aeriană". Au fost însă și mulți care au apreciat și iubit nava numind-o cu dragoste "Marele Mo" și nu întâmplător, căci deși avea un tonaj real de 58.000 tone, ajungea la o viteză de 34 noduri (la probe chiar 40 de noduri), iar tunurile sale de 406 mm lansau proiectile de o tonă la 42 km.

La mai puțin de cinci luni după lansare, la 11 iunie 1944, nava a fost predată Marinei. După o scurtă perioadă de echipare, nava a plecat într-o cursă de antrenament, iar în decembrie 1944, a fost detașată în Pacific. Aici a avut de îndeplinit doar două feluri de misiuni: escortarea portavioanelor rapide și bombardamentul costal. Pentru a cuceri o zonă, înaintea invaziei, bombardamentul naval era adesea folosit în special când raidurile aeriene nu aveau efectul dorit, cuirasatele având o valoroasă contribuție la succesul campaniilor amfibii americane din al Doilea Război Mondial, îndeplinind o misiune pentru care ele n-au fost niciodată proiectate. Epoca marilor bătălii navale - cuirasat contra cuirasat - se sfârșise în octombrie 1944 prin bătălia de la Strâmtoarea Surigao, din Filipine. În timpul acelei lupte cuirasatele japoneze "Yamashiro" și "Fuso" au fost scufundate de tirul concentrat a șase cuirasate americane.

Numai cu puțini ani mai devreme ofițerii navali ar fi zâmbit cu compătimire oricui ar fi îndrăznit o astfel de schimbare, bombardamentul costal fiind considerat ca o acțiune care putea fi îndeplinită numai în circumstanțe excepționale.

Misiunea lui "Missouri" a fost de bombardare a fortificațiilor de la Iwo Jima și Okinawa și apoi a obiectivelor militare și industriale de pe litoralul insulelor Hokkaido și Honshu până în Golful Tokyo. În timpul campaniei de la Okinawa cuirasatul "Missouri" a doborât cinci avioane inamice sinucigașe și a contribuit la distrugerea altor șase. Nava a ajutat la respingerea a 12 raiduri inamice de zi și a patru raiduri de noapte, fiind atins direct de un singur avion inamic la 11 aprilie 1945, suferind doar pagube minore.

După mai puțin de opt luni de activitate, la 2 septembrie 1945, a avut marea sa zi de glorie, "Missouri" fiind desemnat de generalul MacArthur - comandantul suprem din Pacific ca locul pentru semnarea actului oficial de capitulare al Japoniei. În discursul său de încheiere a ceremoniei a spus la final că "pacea a fost restaurată în lume". Nimic mai iluzoriu, căci la mai puțin de cinci ani, la 25 iunie 1950, trupele Coreei de Nord au invadat Coreea de Sud.

Această invazie a schimbat destinul cuirasatului "Missouri" din navă-școală într-o navă operațională. Prima acțiune de luptă a fost bombardarea zonei Samchok ca o diversiune la debarcarea de la Inchon. După umilința suferită la Hampton Road, în ianuarie 1950, când nava a intrat într-un banc de nisip, fiind apoi necesare două săptămâni să fie scoasă; la 20 septembrie 1950, nava în mod voit a eșuat pe un banc de mal pentru a obține o înclinare de 5-7 grade, majorând astfel elevația tunurilor și câștigând un plus de cinci mile la raza de acțiune a proiectilelor sale. Apoi a participat la debarcarea de la Wonsan, din octombrie 1950, după care a bombardat porturile Chongjin și Tanchon. După distrugerea completă a armatei de invazie nord-coreene, China a lansat în luptă o imensă forță de invazie, care a respins trupele americane dincolo de paralela 38, frontul stabilindu-se pe vechea frontieră anterioară invaziei comuniste.

În timpul operațiunilor de luptă din Coreea cuirasatul "Missouri" a parcurs 62.100 mile și a tras 2.895 proiectile de 406 mm și 8.043 proiectile de 127 mm.

După o lungă perioadă de dezafectare cuirasatul "Missouri" a fost transformat în navă-muzeu la Bremerton.

Pentru contracararea expansiunii navale sovietice, la cererea președintelui Reagan, în 1986 "Missouri" și "Iowa" au fost reactivate și dotate cu rachete de croazieră "Tomahawk" și "Harpoon", plecând apoi într-o lungă croazieră reeditând croaziera "Marii Flote Albe" a președintelui Roosevelt din 1907-1909.

În 1989 împreună cu cuirasatul "New Jersey" și portavioanele "Carl Vinson" și "Enterprise" au participat la manevre comune cu nave ale Marinei Japoneze, pentru prima oară în secolul al XX-lea. În 1990 a participat la războiul din Irak, iar în 1996 a fost dezactivat din nou și trecut în rezervă la Bremerton.

Date tehnice la 1945 MISSOURI-BB 63

Pus pe cala de montaj: 06.01.1941 Lansat la apă: 29.01.1944 Predat Marinei: 11.06.1944 Deplasament standard: 45.720 tone încărcat: 58.132 tone

Dimensiuni: lungime: 270,43 m la CWL: 262,13 m lățime: 32,97 m pescaj maxim: 11,51 m

Putere maximă: 212.000 CP Viteză proiectată: 33 noduri obținută: 34 noduri

Cazane: 8 B&W cu presiunea de 565 psi Turbine: 4 turbine General Electric

Rază de acțiune: 15.000 mile nautice la viteza de 15 noduri

Artilerie: 9 tunuri de 406 mm (3xIII) 20 tunuri de 127 mm (10xII) 80 tunuri AA de 40 mm (20xIV) 65 tunuri AA de 20 mm (8xII, 49xI)

Blindaj: centura principală 307 mm; în dreptul mașinilor 343 mm; puntea 38 mm, 121 mm, 16 mm; turelele principale în față 432 mm, în părți 241 mm, acoperiș 305 mm; barbetele 439 până la 295 mm; turnul de comandă 439 mm

Echipaj: ofițeri 189, subofițeri și trupă 2.789.

Un modelism cu experiență a inventariat aproximativ 5200 de piese minimum pentru a putea realiza o machetă cât de cât bună a cuirasatului la scara 1/100. La scara 1/350 este un model destul de popular fiind fabricat de TAMIYA, TRUMPETER (de fapt Mini Models) etc. Oricum este cea mai frumoasă navă americană a tuturor timpurilor după părerea celor mai mulți modeliști. Corpul poartă semnătura YAMATO într-un mod surprinzător, iar suprastructura este splendidă. Și astăzi, după mai bine de jumătate de secol este o navă activă în US Navy. Dotată cu rachete de croazieră, sisteme ultramoderne de apărare AA și AS ne întrebăm ce proiectil ghidat sau nu, ar putea străpunge un blindaj de 380 mm din oțel special.

USS Missouri va rămâne în istorie ca nava la bordul căreia a fost semnat documentul de încheiere al celui de Al Doilea Război Mondial, prin capitularea Japoniei. Aranjamentele și discuțiile purtate între generalul Douglas MacArthur și Marina ar putea fi un subiect de roman de mare întindere cu de toate: eroism, intrigi, conflicte, iubiri, romantism și pragmatism etc.

În deceniul 8, cuirasatul a fost scos de la naftalină și modernizat (alături de USS IOWA), dotat cu electronică de ultima oră și folosit la bombardarea cu artileria grea a coastelor libaneze. Apoi în deceniul 9 a avut loc o explozie accidentală, ce aproape că a distrus turela A omorând mai mulți marinari. Următoarea modernizare a adus la bord rachete de croazieră Tomahawk ce au fost lansate în mari cantități în timpul conflictului din Golf.

Ambele unități păstrate sunt și vor fi foarte utile și în viitor. Nici o flotă a lumii nu are arme capabile să străpungă o cuirasă de 380 mm oțel special și nici dispozitive capabile să lanseze 12 tone de oțel și exploziv la peste 60 de km! Sunt invulnerabile pentru navele de suprafață dar nu și pentru submarine!

Să sperăm că vor deveni muzee și nu vor mai fi folosite niciodată.

Toate planurile de tunuri antiaeriene americane pot fi găsite în colecțiile revistelor Sea Classics sau Naval Review. Oerlikon-ul de 20 mm a apărut și în revista Modelism odată cu planurile monitorului Basarabia.