DAN VALENTIN VIZANTI Botoșani, 9.02.1910 - Paris, 12.11.1992 - pilot de vânătoare, comandant de escadrilă și de grup cu gradul de lt. comandor aviator

Repere biografice: Părinții: Beatrice (licențiată în Științe Naturale) și Demostene Vizanty (avocat) Studii: Gimnaziul "Ștefan cel Mare", Iași; Liceul de Stat din Vatra Dornei; Conservatorul de Artă Dramatică (2 ani), Iași; - absolvent al Școlii Militare de Ofițeri Aeronautica, promoția 1931.

Cariera militară: Brevet de sublocotenent - observator aerian, nr. 539 (1931); Brevet de pilot de război, nr. 248 (1932); Brevet de pilot de vânătoare, nr. 198 (1934); Locotenent aviator: 16.10.1936; Căpitan aviator: 17.04.1939; Lt. Comandor: mai 1945.

Funcții îndeplinite: 1931-1940: ofițer și comandant de escadrilă, Flotila 1 Aero; mai 1940 - aug. 1942: comandant de escadrilă, Flotila 3 Vânătoare; aug. 1942 - aug. 1943: Șef birou la Secretariatul de Stat al Aerului; aug. 1943 - sept. 1944: comandantul Grupului 6 Vânătoare; sept. 1944 - aug. 1946: comandantul Grupului 1 Vânătoare

Participare la război: - de la 22.06.1941 a efectuat campania de la Odesa comandând Escadrila 43 Vânătoare, dotată cu aparate PZL-11F;

Sus: Avionul cpt. av. Dan Vizanti, cdt. Escadrilei 43 PZL 11F, Flotila 3 Vânătoare, Grupul 3, iunie 1941 Deasupra: IAR 80 cu nr. 344, cpt. Dan Vizanti, comandant al Grupului 6 Vânătoare.

Escadrilele 43, 44, 45, 46, 49 și 50 PZL 11F în 1940.

- între aug. 1942 și aug. 1943, a deținut funcția de Șef birou la Secretariatul de Stat al Aerului;

- de la 1 aug. 1943 până la 23 aug. 1944, a fost comandantul Grupului nr. 6 Vânătoare (cu baza la Popești-Leordeni, compus din escadrilele 59, 61 și 62, și echipat cu aparate IAR 80, IAR 81), ce avea ca misiune apărarea Bucureștiului și a zonei petroliere Ploiești;

- în timpul raidurilor americane, unitățile sub comanda sa au doborât 91 avioane de bombardament cu 4 motoare și 45 avioane de vânătoare, din care personal a doborât 12 "Fortărețe" și "Liberatoare" cu 4 motoare și 3 avioane de vânătoare;

- de la 23 aug. 1944, a comandat în continuare unitățile aviației de vânătoare adunate pe aerodromul din Popești-Leordeni (Grupurile 1 și 6) și și-a asumat răspunderea unor misiuni importante, timp de 10 zile până la reluarea legăturilor cu comandamentele superioare și reorganizarea aviației;

- a scos din luptă cu unitățile sale, numai în primele zile, 25 avioane germane de toate categoriile;

- apoi în cadrul Corpului Aerian Român a continuat campania din vest (Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia), comandând Grupul de Vânătoare nr. 1 (de la 8 sept. 1944 până în aug. 1945);

- la sfârșitul războiului - totalizează, în funcție de sistemul de referință luat în calcul, 16 victorii aeriene (43, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului, Secția a II-a) și peste 4600 ore de zbor.

Ca recunoaștere a calităților sale de pilot și comandant, "pentru fapte de arme excepționale săvârșite pe câmpul de luptă", a primit înalte decorații și distincții, printre care: - Ordinul "Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur (11 oct. 1941); - Ordinul "Virtutea Aeronautică" de război cu spade, clasa Prima și a doua baretă la Crucea de Aur (20 feb. 1942); - Crucea de Fier, cl. II-a (1942); - Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Cavaler (iunie 1942); - Ordinul "Coroana României" cu spade, în gradul de ofițer, cu panglica de "Virtute Militară" (29 iulie 1942) - Ordinul militar "Mihai Viteazul" (3 oct. 1944); - Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Ofițer (15 apr. 1945); - Ordinul "Steaua României" cu spade și panglică de Virtute Militară, clasa IV (15 apr. 1945); - Medalia sovietică "Victoria", 1946.

După război: - în august 1947 este trecut în rezervă;

- Având o atitudine fermă, fără compromisuri, suportă cu demnitate consecințele instaurării noului regim, fiind condamnat la 5 ani închisoare, sub acuzația de "uneltire contra ordinii sociale". Efectuează 2 ani, între 1961-1963, fiind pus în libertate printr-un decret de grațiere;

- Practică diverse meserii impuse de vicisitudinile vremii (referent tehnic, tehnician, mecanic, macaragiu, subinginer), care nu au nimic în comun cu pregătirea și capacitățile sale;

- În ceea ce privește viața personală, a contractat cinci căsătorii eșuate. Numai din a patra căsătorie (cu Sanda Oprescu, profesoară de limba franceză și traducătoare), rezultă o fiică, Ana-Maria;

- Ignorat în țară, dar recunoscându-i-se meritele în străinătate, devine, la propunerea generalilor Hubert Loizillon și Gh. Negrescu, membru pionier al Asociației Aeronautice Internaționale "Vieilles Tiges" (din octombrie 1976); în iunie 1977, imediat după stabilirea sa la Paris, este onorat cu "Medalia de argint a orașului Paris", aceasta fiindu-i înmânată de însuși Jacques Chirac, în acea vreme, primar al Parisului;

- Desfășoară o activitate publicistică referitoare la istoria aviației române (de exemplu, scrie articole consacrate personalității lui Const. Bizu Cantacuzino, sau calităților și performanțelor avioanelor de vânătoare românești IAR 80, readucând la lumină valoarea și prestigiul Industriei Aeronautice Române prin ilustrarea strălucitelor victorii din primăvara-vara 1944, ce au culminat cu ziua de 10 iunie 1944, ziua de glorie a Grupului 6 Vânătoare, aflat sub comanda sa), în reviste aeronautice din străinătate, precum cele din Franța și Germania: -"Pionniers - Revue Aéronautique Trimestrielle des "Vieilles Tiges" și, respectiv, -"Jager Blatt"- offizielles organ der Gemeinschaft der Jagdflieger e.v.;

- În țară urmează o tăcere pe deplin explicabilă, în vremurile acelea, deși, trebuie menționat exemplul scriitorului Cornel Marandiuc care, în 1985, în cartea sa Inimi cât să cuprindă cerul patriei, a inserat, sub abila sintagmă "comandantul grupului 6 vânătoare, personalitatea de comandant și luptător a lui Dan Vizanti;

- După 1989, același Cornel Marandiuc rupe "tăcerea", ca un act reparator în memoria lui Dan Vizanti, consacrându-i câteva articole în revista Aviația, nr. 27 și 28 (2001) de la Arad, iar lt. colonel Dan Giju, îi consacră, de asemenea, un medalion în revista "Viața Militară", nr. 4 (6), dec. 2005.

Comandorul Dan Vizanti, merită așezat, grație contribuției sale eroice, alături de marile nume ale aviației române.

Sus stânga: 3 căpitani și o marțoagă! 1941, iunie, comandanți escadrilelor 45, 44, 43 PZL 11F din Grupul 3: pe cal cpt. av. Becu Florian, cpt. av. Georgescu C-tin, jos cpt. av. Dan Vizante.

Jos dreapta: O glumă sinistră sub privirile amuzate ale cdt. Esc. 43 Dan Vizanti, cu un an înainte de începerea urgiei.

Sus: Chiar dacă nu este din Tiraspol, Tighina sau Chișinău, merge cu avionul la Odesa.

Dreapta: Cu toate că s-au pregătit cu PZL 11 F cu schiuri, acesta s-a dovedit atât de sensibile, că nu a mai apucat iarna lui 1941!

Imagini ale Serviciului Militar de Propagandă. "Grupul 6 cu fetele frumoase de la Tănase" era personificarea gloriei strămoșești - ziua mureau arși de vii în angajamente monstruos disproportionate numeric contra Fortărețelor de pe cerul Bucureștiului, iar seara erau ovationați precum gladiatorii Romei pe Calea Victoriei!

Pentru succes la dansatoare se spune că împrumutau decorații de la prieteni! Nu era cazul: AVE CAESAR, MORITURI SALUTANT! O alee de la Ghencea Militar este plină cu acești băieți frumoși, pe nedrept uitați. Ei au semnat ziua de glorie a IAR-ului 80: 10 iunie 1944! Pierderi: 3 IAR 80 românești și 24 Lightning-uri americane!